Sezonul lămîilor

Publicat în Dilema Veche nr. 153 din 12 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Reprezintă jurnalismul de calitate ( "quality journalism" ) o afacere bună? Este o întrebare pe care o punea acum trei ani, cu oarecare optimism, Newspapers Research Journal , într-un număr special (vol. 25, nr. 1, 2004). Concluziile erau însă dezamăgitoare. Nu existau date suficiente şi nici studii sau cercetări pe baza cărora să poată fi formulat un răspuns clar (ceea ce - observau unii jurnalişti - arată că instituţiile de presă ori nu sînt cele mai transparente, ori au o problemă cu comunicarea). Se putea spune, cel puţin, că jurnalismul de calitate şi profitul financiar nu se exclud în mod necesar. De atunci, felul în care a evoluat piaţa de media în Occident lasă şi mai puţin loc unui răspuns optimist. S-a scris destul de mult pe această temă şi nu fac decît să enumăr îngrijorările cele mai acute: a) "monopolizarea" media, fuziunile şi achiziţiile marilor trusturi de presă au determinat o scădere a calităţii editoriale, odată cu sporirea considerabilă a profitului; b) explozia, în 2006, a cotidienelor distribuite gratuit mai ales pe piaţa europeană (27 de milioane de exemplare, distribuite în 39 de ţări), cu costuri editoriale minime, ce ameninţă serios publicaţiile de prestigiu; c) marşul către tabloidizare, transformarea cu orice preţ a unor publicaţii de renume, dar cu încasări minime, în publicaţii profitabile; d) Internetul, care prin avalanşa de informaţii oferite obnubilează publicaţiile ce-şi păstrează standardele jurnalistice etc. Audienţa prostului-gust Sînt îngrijorări valabile şi pentru piaţa de media din România; din ce în ce mai multe voci acuză slăbirea standardelor jurnalistice şi a calităţii materialelor de presă, sub presiunea audienţelor. Mai mult, ultimele investiţii şi achiziţii de pe piaţa mediatică românească vor spori competiţia şi foamea de puncte de rating, ceea ce - iar acesta e doar un paradox aparent - ar putea duce, din mai multe motive, la un jurnalism cu standarde şi mai scăzute decît pînă acum. Acest lucru s-a putut observa în anii trecuţi, cînd investiţiile în posturile de televiziune au avut ca efect scăderea calităţii programelor, deşi audienţele au fost mai bune. De ce oare se uită atîţia oameni la Gigi Becali, la Irinel Columbeanu sau la familia Prigoană, de ce au atîta succes topurile lipsite de orice relevanţă, de ce are Libertatea un tiraj atît de mare, comparativ cu alte ziare, de ce prostul gust învinge adesea în puncte de audienţă bunul-gust, de ce muzica prost făcută continuă să aibă succes, de ce, în genere, mediocritatea se vinde mai bine decît excelenţa? Cum să răspunzi la asemenea întrebări? Poţi da vina pe public, pe popor, pe condiţiile istorice şi sociale, pe educaţie sau pe efectele perverse ale democraţiei etc. Mecanismele pieţei Un alt răspuns ar fi acela că piaţa de media pare să funcţioneze în ultima vreme asemănător cu o "piaţă de lămîi". Expresia îi aparţine lui George A. Akerlof, laureat, în 2001, al Premiului Nobel pentru economie, care a folosit-o pentru a descrie o piaţă unde cumpărătorul are mult mai puţine informaţii despre calitatea unui produs decît vînzătorul. (The Market for Lemons: Quality Uncertainty and the Market Mechanism, 1970). Pe o astfel de piaţă, vînzătorul e stimulat să ofere produse proaste - "lămîi" - în locul produselor de bună calitate. Cumpărătorul ia în seamă atît impulsul vînzătorului, cît şi nesiguranţa în privinţa calităţii produsului, aşa că alege, de obicei, produsele medii. Treptat, cumpărătorul e dispus să scoată din ce în ce mai puţini bani din buzunar pentru aceste bunuri. În schimb, produsele de bună calitate, dar mai scumpe, sînt eliminate de pe piaţă, producătorii nemaiavînd motive sau stimulente să le fabrice. La un moment dat, numărul schimburilor pe acea piaţă scade sub un prag critic şi reapar produsele de calitate, sau piaţa dispare. Invers, în situaţia în care cumpărătorul este bine informat asupra produselor pe care le cumpără, vînzătorul primeşte un preţ bun pe marfa sa, iar producătorul e motivat să ofere marfă de calitate. De aici şi dictonul: un consumator mai informat înseamnă un consumator mai bun. De pildă, dacă teoria se aplică, o televiziune ce promovează jurnalismul de calitate şi propune la vînzare o "lămîie" precum un top ca Zece pentru România va înregistra după o vreme un recul de audienţă, spectatorul simţindu-se dezamăgit cînd totul se va fi terminat. Scăderea în audienţă, ulterioară evenimentului, va determina probabil nevoia de a vinde o altă lămîie, şi mai ieftină, care să atragă din nou audienţa pierdută, şi tot aşa. De aceea, cei ce se încăpăţînează să facă jurnalism de calitate au nevoie să-şi declare intenţiile cît mai clar, mai explicit şi mai tare, prin vocea unor buni PR-işti, pentru a nu fi nevoiţi să coboare din ce în ce ştacheta. O metodă bună ar fi, de exemplu, dezbaterile pe marginea a ceea ce înseamnă presă serioasă. Semne bune anul are Care ar fi totuşi speranţele de îmbunătăţire a mass-media româneşti în următorii ani? Mai întîi, faptul că presa a început să discute mai mult despre sine, ceea ce-i poate aduce consumatorului de media o conştiinţă mai clară asupra a ceea ce înseamnă jurnalism de calitate - şi ce nu (vezi studiul realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent şi Agenţia de Monitorizare a Presei: "Tendinţe în Mass-Media" - august-septembrie 2006). O altă speranţă o reprezintă site-urile televiziunilor, care s-au transformat în site-uri de ştiri, adresîndu-se unui public specific Internetului, cel puţin pînă în prezent, adică mai bine informat, mai puţin predispus să ingereze informaţii gata mestecate şi cu un simţ critic mai ascuţit. Intrarea trusturilor străine pe piaţa locală de presă este şi ea o speranţă de desţelenire a unui peisaj deseori buruienos şi nefiresc de bogat în nume de publicaţii. Se mai poate întîmpla ca noile companii ce vor intra pe piaţa românească să dorească să-şi lege numele de jurnalele de bună calitate, aşa cum se întîmpla frecvent acum două-trei decenii, fie şi din simplul motiv că în România, în ciuda aparenţelor, prestigiul încă vinde bine. Din păcate, deseori e vorba de prestigiul personal, mai degrabă decît de prestigiul unui brand.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.