Romu-n oglinda imperfect-a presei - despre persistenţa şi transformarea unor stereotipuri -

Rîndurile de faţă îşi propun doar să surprindă cîteva dintre modalităţile în care mass-media prezintă minoritatea romă şi să puncteze unele schimbări în felul de a reflecta acest subiect generos şi (adesea) suculent. Concluziile nu sînt aşadar definitive şi, după cum se va vedea, nici perspectivele prea optimiste. Alb sau negru? O cunoscută organizaţie pentru apărarea drepturilor romilor tocmai a anunţat lansarea unui concurs pentru jurnalişti, care urmează să premieze textele şi relatările "pozitive" despre această minoritate. De mai bine de 15 ani, tot încerc să înţeleg ce înseamnă să scrii pozitiv despre cineva/ceva, dar încă nu am reuşit. În opinia mea, ar trebui scris numai cu onestitate şi respectînd standardele profesionale ale meseriei, adică neutralitatea, prezentînd toate punctele de vedere, lăsînd deoparte (pe cît posibil) propriile prejudecăţi şi stereotipuri. Desigur, puţină empatie faţă de subiect - mai ales dacă acesta este unul sensibil - e acceptabilă în doze mici. Dar asta nu are nimic de a face cu relatarea "pozitivă", cred eu. În astfel de cazuri, probabil că cel mai bine e să încerci să redai un subiect în toată complexitatea sa (adică şi cu bunele, şi cu relele sale). Din 1990 încoace, ori de cîte ori s-a vorbit despre imaginea minorităţilor etnice în mass-media (a romilor în primul rînd) s-a judecat doar în termeni maniheişti: ori e de bine (adică relatarea e "pozitivă"), ori e de rău (relatarea fiind aşadar părtinitoare, stereotipă sau incitînd la ură etnică etc.). Între aceste două extreme nu prea a fost loc de compromis, iar fiecare dintre partizanii celor două tabere a avut argumente puternice în favoarea sa. Lucrurile au început totuşi să se schimbe. Cel puţin la nivelul presei scrise centrale, textele idioate au dispărut aproape complet, iar cele în care predomină stereotipurile sau ideile preconcepute sînt tot mai puţine. Desigur, se mai folosesc termeni derogatorii ("puradei" sau "balabuste", "ţigani" sau "faraoni"), dar nu mai au impactul de altădată. Ideea de mai sus e susţinută şi din punct de vedere statistic. Astfel, conform unei monitorizări făcute de Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi din Cluj-Napoca - CRCR (disponibilă la adresa www.romacenter.ro/monitorizare/doc/raport_monitorizare_rroma_mai2006.doc), numai în luna mai a acestui an s-au înregistrat 157 de materiale referitoare la comunitatea romă în presa scrisă şi 140 de materiale în presa audiovizuală, totalizînd 297 de referiri. Din total, 149 de referiri sînt în context neutru (reprezentînd 50,2%), 70 de referiri în context negativ (23,6%) şi 78 de referiri în context pozitiv (26,2%). Procentele se regăsesc aproximativ aceleaşi şi în celelalte luni ale anului, aşa că se poate conchide că situaţia nu mai este atît de neagră ca altădată. Rău sau bun? Folosind în continuare datele din rapoartele de monitorizare ale CRCR, să vedem care au fost temele favorite ale relatărilor din presa despre romi. Simplificate puţin, la capitolul context pozitiv, acestea ar fi: măsuri în sprijinul romilor (statul organizează o bursă a locurilor de muncă pentru romi, diferite campanii antirasiste sau antidiscriminare, tot statul acordă locuri speciale pentru elevi) şi viaţa normală, dar pitorească a romilor (relatări despre diferite festivaluri tradiţionale, spectacole muzicale etc.). În context negativ, subiectele se împart la rîndul lor în două categorii principale: tradiţia bate modernitatea (fetele vor să meargă la şcoală, însă tradiţia le obligă să se căsătorească devreme, căsătoriile între minori) şi romii ca factor perturbator (ocuparea abuzivă a unor terenuri la marginea localităţilor, bătăi între diferite clanuri, furturi mărunte etc.). Dacă ar fi de încercat o comparaţie a temelor relatărilor de presă, aş spune că, în ultimii 10 ani, treptat, din paginile ziarelor a cam dispărut imaginea ţiganului hoţ, leneş sau murdar, însă acum predomină cea a romului muzicant de succes. De aici inactualitatea mîncătorului de lebede de pe lacurile vieneze şi inflaţia de Guţă şi muzicieni-minune, de Napoleon de la Graţia sau Elvis Romano. Ce explică aceste schimbări? În primul rînd, faptul că şi lumea din jurul nostru a început să se schimbe. Apoi, odată cu accentuarea laturii frivole a presei (după cum bănuiesc că ştiţi, nu se mai poartă informarea neutră sau educarea implicită), odată cu tabloidizarea sa şi cu accentul tot mai mare pus pe imagine, se exhibă preponderent spectaculosul, ineditul. Să fi influenţat tehnologia moravurile? Sau invers? Nu se poate trage o concluzie definitivă şi probabil că adevărul e pe undeva pe la mijloc. Frumos sau urît? Am vrut recent să caut o ilustraţie pentru un text care informa că, în ultimii ani, în urma iniţiativelor guvernamentale, peste 2.500 de etnici romi au reuşit să-şi găsească un loc de muncă. Mă interesa o imagine mai curînd neutră, reprezentînd un om obişnuit într-o ipostază normală de lucru, adică fie trebăluind ceva, fie aflat undeva la birou. În astfel de situaţii, cea mai facilă metodă de a găsi imagini e motorul de căutare Google (intrat recent ca verb în dicţionarul limbii engleze), cu opţiunea "Images". Nu îmi imaginam că o să înregistrez un insucces deplin. Am folosit numeroase combinaţii de cuvinte-cheie, atît în limba română, cît şi în engleză, însă de fiecare dată fără vreun rezultat cît de cît mulţumitor. Imaginile erau puţine, mai mereu aceleaşi şi se rezumau la două mari categorii: romi săraci pe drum sau în faţa caselor pe jumătate dărăpănate sau romi cîntînd (aici fie în orchestră/taraf, fie vocal). Din curiozitate, am dat şi o căutare cu banalele cuvinte "people working" şi "people at work". Imagini, de data aceasta, nenumărate: oameni reparînd sau montînd scaune, un bătrîn aplecat deasupra a ceva ce aducea cu un burghiu, dar mai ales o mulţime de ilustraţii cu persoane aflate la birou. Şi toate cu feţe zîmbitoare, sugerînd că pentru ele munca e o plăcere. Ce vreau să spun? Un singur lucru: chiar dacă în ultimii ani mass-media au evoluat enorm din punct de vedere al tehnologiei şi modalităţilor de prezentare a informaţiei, mentalităţile şi stereotipurile privind anumite categorii sociale sau etno-politice (în cazul de faţă minoritatea romilor) nu s-au schimbat deloc. Cîteva concluzii Ca şi viaţa noastră, presa se modifică mereu şi adesea radical. Aşa că, precum existenţa a tot mai mulţi dintre noi, şi conţinutul media tinde să devină tot mai succint, disponibil în forme surogat, dominat de imagini spectaculoase. Dacă pînă nu demult oamenii citeau sau vizionau conţinut media ca să se informeze (la limită, chiar să se educe), acum majoritatea o face doar pentru a se distra sau pentru a obţine informaţia care îi confirmă opiniile (ori pur şi simplu prejudecăţile). În acest context, cel mai probabil romii îşi vor păstra locul în care se află şi acum. Adică nu vor mai fi calul de bătaie al resentimentelor şi prejudecăţilor, aşa cum s-a întîmplat în mai tulburii ani ai democraţiei incipiente din România. Ci vor fi în continuare un subiect marginal pentru mass-media, interesant îndeosebi prin exotismul şi spectaculosul său, abordat la modul frivol (va lipsi contextul, faptele vor fi corelate doar întîmplător). Şi, desigur, vor fi cultivate îndeosebi "vedetele" din domeniul showbiz-ului sau al politicii.