Realitatea exact cum este ea, dar un pic filmată

Alexandra BĂDICIOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 189 din 24 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe 31 mai 2000, 15 milioane de americani urmăreau premiera show-ului care avea să încetăţenească un nou concept în televiziune. Cele 51 de milioane de telespectatori de la finala acelui prim sezon au demonstrat nu numai că era un concept de succes, dar şi că el va schimba regulile pe sticlă. După 7 ani, 14 sezoane şi 212 episoade, emisiunea este urmărită încă de cel puţin 16 milioane de oameni, a creat valuri de programe pe aceeaşi temă, dar şi canale dedicate special genului. E departe de a fi spus totul despre supravieţuire. Un designer de restaurant şi un computer project manager, goi pînă la brîu şi nespălaţi de cîteva săptămîni, îşi exersau trasul cu suliţa în timp ce îşi calculau şansele la consiliul tribal, bucurîndu-se că la cel de cu o seară înainte, astronautul tocmai fusese dat afară. La cîteva sute de metri distanţă, un fost model de costume de baie complota împotriva unui procuror, iar Amazonul continua să curgă liniştit în faţa camerelor de filmat, cu o barcă în mijlocul lui, unde un director de şcoală, Butch, pescuia pentru cei de mai sus. Pare suprarealist. Dacă adaug însă că participantul care a cîştigat jocul şi milionul de dolari a fost modelul care prezentase bikini, lucrurile reintră în normalitatea cu care ne-am obişnuit. Pentru că asta se întîmplă, de fapt, la Survivor, la fel la copiii lui răspîndiţi pe televiziunile întregului glob: cu cît te afunzi mai mult în urmărirea lui, cu atît te frustrează mai mult realitatea, care reuşeşte să-şi arate faţa în ciuda oricăror reguli artificiale de joc. Ca în jurul tuturor programelor de acest tip, şi în cazul lui Survivor s-au ridicat valuri de suspiciuni. Că participanţii nu ar fi înfometaţi cu adevărat, că mănîncă viermi doar în faţa camerelor, în timp ce sînt hrăniţi cu de toate în spatele lor, că nu ar dormi pe jos în timpul furtunii sau că jegul ar fi pus la machiaj, iar ei au la discreţie săpun şi pastă de dinţi. Eu am văzut toate cele 14 sezoane care s-au difuzat pînă acum: cursa pentru milionul de dolari pare autentică, din cap pînă în picioare. Aşa şi trebuie, vor adăuga suspicioşii. Condiţiile vitrege au însă cea mai slabă relevanţă în succesul show-ului, indiferent că sînt fabricate sau adevărate. Ceea ce te subjugă, convingîndu-te să priveşti, este natura umană. Reală, nedistorsionată şi de cele mai multe ori urîtă. Instructori de yoga, avocaţi, profesori, piloţi de bombardiere, astronauţi, cercetaşi, studente la medicină, chelneri, directori de marketing, bătrîni, asiatici, negri, mame sau bunici. În spatele tuturor faţetelor care compun individul, în ciuda camerelor care îl urmăresc în fiecare secundă şi a milioanelor de ochi care îl privesc, show-ul reuşeşte să-şi dezbrace participanţii pînă la dovada ultimă de sinceritate. Şi îl premiază pe unul dintre ei, cu un milion de dolari. Nu cîştigă însă aproape niciodată cel mai bun. Aici intervine frustrarea celui care stă pe canapea, chibiţînd cu pseudo-naufragiaţii. Individualiştii nu au nici o şansă. Dacă mai sînt şi puternici sau dovedesc o oarecare înclinare morală, sînt excluşi chiar de la început de ceilalţi. Începi să ţii cu "binele", la fel cum ţii cu echipa preferată. Dar fiecare consiliu tribal îmi aduce aminte de bancul cu românii în iad - cum încearcă unul să scape din ceaun, îl trag ceilalţi înapoi. Anything is possible in this game, spun deseori cei care sînt daţi afară. Este replica pe care am auzit-o cel mai des în Survivor. Alături de încă una, spusă de obicei cu lacrimi în ochi: Winners don’t quit and quitters don’t win. Naturaleţea cu care luptă pentru şansa lor la bogăţie îi face cîteodată simpatici şi pe cei "răi". În cunoştinţă de cauză, Supravieţuitorul rămîne favoritul meu, şi nu pentru că m-ar duce de nas nostalgia după începuturile tradiţionale ale reality-show-ului. Am continuat să mă uit şi la certurile din avion, maşină, stradă, cămile, măgari, şcoli africane, stîne elveţiene, dintre soţi, foşti colegi de bancă/iubiţi, fraţi, "posibili viitori iubiţi" sau "cînd şi cum în relaţie" (chiar aşa apăreau tagline-urile pe televizorul meu în descrierea echipelor din Amazing Race). Şi la chinurile brilianţilor manageri de top în satisfacerea lui Donald Trump. Ucenicul are, de altfel, o poveste interesantă: în timp ce filma unul din sezoanele Survivor în junglă, cinicul producător Mark Burnett şi-a amintit de marile corporaţii, după cum povestea chiar el într-un interviu. Şi supravieţuirea printre oamenii de afaceri a fost la fel de aducătoare de rating ca şi cea a naufragiaţilor. Există însă o mare diferenţă între strămoş şi noile programe venite în grilă. La Cursa în jurul lumii, de regulă cîştigă cei mai buni - rivalii au puţine arme la îndemînă pe care să le înfigă în roata celorlalţi. The Apprentice este condus de Donald Trump, care intervine în joc şi îi elimină pe cei mai slabi, iar pentru Big Brother votează publicul. Doar Survivor rămîne un cerc închis. Pentru că, odată pornit jocul, tribul face legea. Bineînţeles, producătorii aduc surprize, încearcă să schimbe ruta care pare uneori implacabilă, modifică echipele, le amestecă, după caz. Un lucru însă rămîne neschimbat. Doar participanţii au drept la vot. Doar ei pot hotărî cine pleacă, cine cîştigă şi cine ia milionul. Tocmai de aceea rămîne cel mai real şi, prin urmare, cel mai frustrant reality-show. Dar şi cel mai urmărit.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.