Patetism publicitar

Costin RADU
Publicat în Dilema Veche nr. 127 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- despre poveştile facile ale reclamelor - Dincolo de murdăria banilor spălaţi în campanii gigant, dincolo de făţărnicia şi bădărănia nocivă a unor reclame, dincolo de orele irosite la birou de trudnicii industriei în goana hapsînă după conturi cît mai grase, surprinzător, există în publicitate şi o parte mai specială. Aceea care reuşeşte să facă din ea un fenomen cultural complex, care ademeneşte mii de absolvenţi de facultate (de la Comunicare, pînă la Politehnică) către un post într-o agenţie. În publicitate se vorbeşte despre share of market şi consumer insights, despre poziţionări şi segmentări, iar oamenii sînt descrişi prin agresivitatea rece a unor cuvinte precum target sau prospecţi. Consumatorii sînt supuşi cercetărilor, iar publicitarii se urăsc între ei pentru premii de festival şi job-uri cu 3 lei în plus. Zeci de modele teoretice explică savant felul în care marca de ciungă sau de şampon este aleasă în faţa raftului. La sfîrşitul fiecărui an, se măsoară investiţiile media ale clienţilor şi "marii rechini" ai industriei îşi arată învingători brandurile (în ambele sensuri posibile). Emfază gratuită, rigiditate, lăcomie, exploatare, mîndrie tîmpă şi ură. Iată un tablou abia schiţat al industriei de publicitate. Cum putem, în contextul dat, explica totuşi pasiunea cu care unii oameni sacrifică orbeşte ani întregi pentru a se dedica cu sîrguinciozitate unei astfel de lumi? Să fie vorba doar despre bani? Din cînd în cînd, în acest univers al fericirii mimate şi al frumuseţii "retuşate de Photoshop", naraţiuni de 30 de secunde redau, prin emoţii, momente de neuitat. Adesea, năpădiţi de probleme enervant de mature şi stresaţi de ce urmează mîine, involuntar sau nu, cu toţii ne uităm la (unele) reclame şi ne trezim zîmbind copilăreşte. Alteori, trişti, în pragul angoasei, cu telecomanda în mînă şi cu ochii anemic pierduţi în aglomeraţia de tragedii, mai caragialeşti sau mai homeriene, profităm de pauzele publicitare pentru porţii de rîs sau izbucniri entuziaste la limita isteriei. Vesele (sau triste), vulgare, optimiste, banale (sau originale), hazoase şi dramatice, reclamele ne oferă un spectacol unic al emoţiilor. Dincolo de a ne vinde cico, ele ţin să ne amintească cu o voinţă bovină că ne învîrtim într-o lume cu trăiri extatice, bucurii de moment şi goluri existenţiale. În doar 30 de secunde, ele ne permit să experimentăm deopotrivă pericolul, frustrarea, inocenţa, egoismul sau visul. Într-un mod "al lor", esenţialist şi fugitiv, reclamele ne amintesc că iubim, că dorim, că plîngem, că suferim. Mi-am dat seama cu adevărat de acest lucru abia după ce am văzut pentru prima dată un spot TV pentru Disney. În lumea reclamelor Disney, oamenii sînt optimişti şi sentimentali. Cred în zîne şi în poveşti cu final fericit. Lipsa de cinism, inocenţa şi puritatea fac casă bună cu Mickey, Donald, Pluto şi Daisy. În mai puţin de un minut, o poveste de o simplitate doborîtoare reuşeşte să îţi trezească nostalgia pentru copilărie şi să reînvie dragostea pentru desene animate. Cred astfel că există în publicitate ceva mai mult decît ar vrea deţinătorii mărcilor să existe, adică interesul comercial. S-ar putea să nu fie vorba de artă, pentru că atunci am deveni probabil prea gravi, prea pretenţioşi. Însă există reclame ce reuşesc să evoce emoţii precum în poezii şi gînduri precum în frazele frumos ticluite ale paginilor de literatură. În această categorie se mai înscriu reclame pentru mărci precum XBox, MTV, Adidas, Hallmark sau Ikea. Între ele, un spot recent semnat Honda, difuzat în Marea Britanie, susţinea fermecător, printr-o animaţie greu de reprodus în cuvinte, faptul că oamenii trebuie să creadă în vise. Iar visele, la rîndul lor, pot izvorî din ură. Din ura faţă de statu quo, faţă de nedreptăţile şi imperfecţiunile acestei lumi. Văzîndu-l, nu m-am gîndit în nici un moment că ar trebui să-mi cumpăr Honda. Însă am reflectat asupra unei întrebări desprinse parcă din cărţile de filosofia artei: se poate crea din ură? ("can hate be good?"). O reclamă pentru berea Guinness ("The Dreamer") întreabă "cum e viaţa dincolo de moarte?". Tot ea răspunde prin celebrul slogan "Good things come for those who wait". De ce să mă întreb cum e viaţa dincolo de moarte, nu mai bine aştept şi văd? Weltanschauug în 60 de secunde. Facil, postmodern, detestabil. E adevărat. Însă nu întotdeauna prozaic şi nu întotdeauna lipsit de profunzime. Costin Radu este Strategic Planner la agenţia de publicitate Leo Burnett.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.