Pariul mediatic al Hezbollah
A trecut de mult vremea cînd războaiele se duceau între două armate aşezate faţă în faţă, ca două echipe aflate pe terenul de sport, unde conta numărul luptătorilor, aşezarea tactică în spaţiu şi vitejia combatanţilor. Asta cu atît mai mult în cazul războiului din Liban, unde s-a confruntat o armată regulată, cu nişte formaţiuni de gherilă, deci cu un inamic aproape invizibil, compus din luptători cu aparenţă de civili (care, eventual, puteau fi trecuţi în contul victimelor nevinovate). De altfel, strategia folosirii civililor în război, de multe ori ca scut, şi discursul ce s-a concentrat pe "victimele colaterale" au reprezentat atuul incontestabil al miliţiilor. Această situaţie atipică a fost în avantajul taberei Hezbollah, care a reuşit să ţină astfel în şah una dintre cele mai puternice şi mai dotate armate din regiune. Victimele civile din Liban au fost numeroase, dar Hezbollah a ştiut să fructifice de minune această realitate în favoarea sa. Deşi au părut dezorganizate (deoarece organizarea nu le era la vedere), miliţiile Hezbollah au ştiut să acţioneze după planuri bine construite, care să suplinească dezavantajele lipsei de tehnică şi forţă militară. Cu alte cuvinte, au învăţat din lecţia legendarei lupte dintre David şi Goliath. Cine nu ţine, într-o confruntare, cu cel mic şi oropsit? Cui nu-i devine simpatic cel nedreptăţit? Cine nu este de partea victimei? Totul este, prin urmare, să convingi publicul că tu eşti oropsitul, victima, nedreptăţitul. Şi cine altcineva te poate ajuta să faci acest lucru, dacă nu presa? Ghidaj prin muzeul cu victime civile În confruntarea din Liban, miliţiile Hezbollah au ştiut să se folosescă de minune de arma presei. Desigur, structurile totalitare sau fundamentaliste sînt obişnuite să transforme mass-media într-un instrument de propagandă, dar pariul Hezbollah a fost să manipuleze nu numai presa aservită, ci şi pe cea democratică, cea care a trebuit să convingă publicul din lumea întreagă în sensul dorit. Luna trecută, corespondenţii de război ai CNN au vorbit despre felul cum decurgeau vizitele jurnaliştilor occidentali în partea de sud a Beirutului, controlată de Hezbollah. Era vorba de adevărate tururi de ghidaj, în care jurnaliştii erau călăuziţi de reprezentanţii gherilelor şi duşi să filmeze şi să fotografieze obiective precise, prezentate drept locuinţe civile distruse de aviaţia israeliană. Corespondentul CNN, Nic Robertson, a fost însoţit, la un moment dat, chiar de şeful cu propaganda din cadrul Hezbollah, Hussein Nabulsi, care arăta ce clădiri trebuie filmate şi comenta pe un ton victimizant: "Priviţi numai! Filmaţi! Priviţi la aceste clădiri! Este cumva o bază militară? Este o bază militară sau o clădire unde locuiesc civili?". De-abia după cîteva zile de la difuzarea pe post (la data de 18 iulie) a materialului său pro-Hezbollah, cu victimele nevinovate din Beirutul de Sud, Nic Robertson a recunoscut că reportajul a fost montat de la un capăt la altul de "ofiţerul de presă" al Hezbollah care, de altfel, "are dispozitive mediatice foarte sofisticate". Tot atunci a dezvăluit şi "ghidajul" din timpul filmărilor. Pentru a se crea atmosferă, într-unul din tururile acestea ghidate, jurnaliştii occidentali au beneficiat, în plus, şi de nişte ambulanţe cu sirenele pornite, chemate prin telefon de reprezentanţii Hezbollah. Corespondentul CNN, Anderson Cooper, povesteşte: "Pierderile din rîndul civililor sînt în mod clar lucrurile pe care Hezbollah vrea să se concentreze jurnaliştii străini. După ce ne-au lăsat să luăm imagini cu cîteva clădiri distruse, ne-au dus într-o altă locaţie, unde aşteptau ambulanţele. Era, pur şi simplu, un eveniment media orchestrat pînă în amănunt de Hezbollah. Cînd am ajuns acolo, Salvările erau deja amplasate în dispozitiv. Am fost lăsaţi cîteva minute să stăm de vorbă cu şoferii ambulanţelor, apoi aceştia au primit comandă să-şi pună în funcţiune girofarurile pentru ca fotografii să le poată Ťsurprinde» cum salvează civili. Aceasta era povestea pe care Hezbollah voia s-o ştie lumea. În realitate, ambulanţele nu se aflau acolo ca urmare unui nou bombardament, iar sirenele lor erau strict pentru efect". Anderson Cooper observă: "După toate bombardamentele israeliene, Hezbollah este destul de bine organizat ca să aibă o strategie de relaţii publice care să controleze totul şi să transmită în afară doar mesajele pe care le doreşte." După cum afirmă Tom Gross, într-un articol publicat în National Review, jurnaliştii de la CNN nu au fost singurii care au arătat lumii imagini selecţionate de Hezbollah. "Richard Engel de la NBC, Elizabeth Palmer de la CBS şi alţi numeroşi reporteri ai reţelelor de presă europene au fost de asemenea ghidaţi de oamenii miliţiilor, în zonele afectate." Elizabeth Palmer a declarat, de altfel, în reportajul său, că "Hezbollah este foarte hotărît ca străinii să nu vadă altceva decît ce se doreşte să se vadă". Un gest de curaj din partea corespondentei CBS fiindcă, după cum afirma un jurnalist al publicaţiei Time, Christopher Allbritton, "partidul lui Dumnezeu" deţinea cópii după paşapoartele tuturor corespondenţilor străini din Liban şi unii dintre ei au fost ameninţaţi şi convinşi prin intimidare să facă jocurile Hezbollah. Fotografii trucate Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns faptul că imaginile din Beirutul de Sud înfăţişau aproape numai ce dorea Hezbollah să se vadă, un recent scandal a dovedit că unele dintre ele au fost şi trucate, cu ajutorul programului de prelucrare a imaginilor Adobe Photoshop. Primul prins cu "ocaua mică" a fost fotograful libanez Adnan Hajj, care furniza imagini pentru agenţia Reuters. La începutul lunii august, mai mulţi bloggeri au semnalat faptul că anumite poze Reuters au fost modificate digital: fum adăugat deasupra Beirutului sau rachete defensive antiaeriene, date ca trase de un avion F-16 israelian în atacul asupra Nabatiyeh. Toate pentru "a face imaginile mai sugestive". Trucajul, care sporea digital coloana de fum deasupra oraşului bombardat, era făcut chiar grosolan, căci copia anumite părţi ale fumului şi le repeta vizibil; aceasta însă nu a ridicat nici un semn de întrebare editorilor Reuters, care au pus imaginea în circulaţie. După apariţia acestui scandal, mai multe poze, difuzate de Reuters sau Associated Press, au fost dovedite ca manipulate, fără să fie neapărat trucate în Photoshop. Este vorba de o imagine publicată pe coperta revistei U.S. News, cu un bărbat cu arma aţintită spre o zonă de luptă deasupra căreia ieşea fum, zonă care s-a dovedit, la o analiză mai atentă, o groapă de gunoi în flăcări; de alte imagini care prezentau periodic o femeie libaneză - aceeaşi - plîngînd după locuinţa distrusă, în diferite locaţii ale Beirutului şi la distanţă de cîteva săptămîni; de un set de şapte fotografii publicate de New York Times care ilustrau distrugerile unui bombardament, dar în care un individ ce apare într-o poză ca salvator este pus într-o alta pe post de victimă; de alte imagini care înfăţişau victimele din rîndul copiilor, dar în care apărea acelaşi tată, îmbrăcat diferit, şi cu acelaşi copil mort în braţe (acest "tată" a fost identificat ulterior, de cotidianul elveţian 20 minutes, ca activist Hezbollah) etc. Cîştigătorii războiului mediatic Toate aceste date au conferit miliţiilor Hezbollah un cert avantaj în confruntarea mediatică. Astfel încît, chiar şi cînd nu difuzau trucaje, marile instituţii de presă occidentale au început, încetul cu încetul, să se concentreze asupra distrugerilor şi a victimelor civile, cînd prezentau imagini de pe teatrul de război - deci exact ceea ce dorea Hezbollah. După cum observa Tom Gross, BBC dădea sistematic imagini cu clădirile distruse, creînd impresia că Beirutul era în totalitate distrus - deşi imaginile aeriene ale capitalei Libanului arătau că, în realitate, doar anumite zone din mahalaua de Sud a oraşului au fost bombardate. Mai mult, chiar şi prestigiosul cotidian britanic Daily Telegraph a intrat în acest joc. În numărul din 29 iulie, a publicat două poze; sub una scria "Tyr 2006", iar sub cealaltă "Varşovia 1943", stabilind astfel o corespondenţă între intervenţia Israelului şi atrocităţile naziste. După cum observa cotidianul spaniol ABC în timpul confruntărilor armate din Liban, "Israelul este pe cale să piardă războiul în paginile jurnalelor şi pe ecranele televizoarelor din lumea întreagă". Evoluţia ulterioară a evenimentelor a dovedit că, pînă la urmă, Israelul chiar a pierdut acest război mediatic. Cezar PAUL-BĂDESCU
