<i>Bye, bye,</i> BBC!

BBC emite în limba română din 15 septembrie 1939 şi a devenit de mult un post de radio de referinţă în peisajul audiovizual din România. Închiderea redacţiei române nu este, pentru cunoscători cel puţin, o surpriză. În anul 2005 se închiseseră opt redacţii în limbi europene, iar redacţia română supravieţuise datorită în special nivelului mass-mediei din România şi a incertitudinii privind aderarea la Uniunea Europeană. După 1 ianuarie 2007, România a devenit singurul stat membru al UE unde BBC-ul mai emitea în limba ţării respective. Cum BBC World Service are acum, pe bună dreptate, alte priorităţi, în special în lumea musulmană, Orientul Mijlociu şi Îndepărtat şi Africa, redacţia română devenea un fel de lux, în opinia conducerii. Şi, dacă stăm să ne gîndim, România e o ţară superdemocratică, în comparaţie cu China, Iranul, Afganistanul, Nigeria, Somalia, Vietnam, Birmania sau lumea arabă, unde se găsesc cele mai mari audienţe ale BBC World Service. Există argumentul Republicii Moldova, unde chiar după aceste standarde se justifică continuarea difuzării de programe în limba română, dar dimensiunea mică a pieţei şi dependenţa de infrastructura de la Londra făceau dificilă menţinerea unei redacţii independente acolo, dar opinia mea e că aşa ceva era posibil cu pregătiri din timp. Dezamăgirea e cu atît mai mare, cu cît biroul ultra-modern al BBC la Chişinău a fost deschis în martie 2006, iar din luna august a aceluiaşi an emisiunile BBC în română, engleză, rusă şi ucraineană pot fi recepţionate perfect pe frecvenţa 97,2 MHz pe o rază de circa 100 km în jurul Chişinăului, inclusiv în centrul Tiraspolului, la doi paşi de Sovietul Suprem, sediul autorităţilor separatiste. Tot în august 2006 fusese lansată şi emisiunea specială de 15 minute pentru Republica Moldova, care, iată, îşi încetează existenţa după nici doi ani de activitate. Dispare şi pagina de Internet a BBC care avea în medie 80-85 de mii de utilizatori unici în fiecare lună şi peste 1 milion de pagini citite, făcută după standardele BBC News unde, dacă voiai, puteai să te informezi pe scurt despre tot ce se întîmpla în lume, în România şi în Republica Moldova. Împotriva totalitarismelor Prin dispariţia emisiunilor BBC în limba română dispare un simbol. Pentru cei foarte în vîrstă, e amintirea anilor războiului, cînd Radio Londra era un firicel de adevăr în mijlocul dezinformării propagate de Hitler şi Antonescu. Apoi, într-o perioadă mult mai lungă, pe timpul războiului rece, BBC a "spart" din nou blocada informaţională a unui regim totalitar, de această dată cel comunist. Prin neutralitate şi sobrietate, emisiunile în limba română ale BBC nu puteau concura cu tonul combativ al "Europei libere", deşi să nu uităm, de pildă, de scrisoarea celor şase disidenţi nomenklaturişti, difuzată pe 10 martie 1989, precum şi de interviurile cu Stelian Tănase şi Alin Teodorescu din zilele premergătoare căderii regimului Ceauşescu. Emisiunile în limba română ale BBC au atins cea mai mare popularitate după 1990, anume în 1999, cînd audienţa lor a depăşit 16% din populaţia adultă a României. Spre deosebire de "Europa Liberă", BBC s-a reorientat rapid către FM, ajungînd să aibă peste 120 de parteneriate cu posturi locale şi 4 relee FM de 24 de ore în România şi o acoperire pe FM de practic 90% pe teritoriul Republicii Moldova. Un reper pentru presa din România BBC în română a fost un model pentru opinia publică: un jurnalism sobru, imparţial, care nu seamănă în nici un fel cu tonul strident şi cu vacuitatea presei din România, în care pamfletul spumos, dar lipsit de substanţă pare să fie genul cel mai de succes. Am avut onoarea să fac parte şi eu din redacţia română a BBC, din mai 1991 pînă în martie 2008. Nu regret o clipă timpul petrecut acolo şi pot spune că, dacă am avut un oarecare succes în cariera de jurnalist, acest lucru se datorează aproape în integralitate BBC-ului, unde am învăţat ce înseamnă jurnalismul adevărat şi că România nu este neapărat buricul pămîntului, aşa cum rezultă adeseori din presa românească. Acolo am învăţat valoarea conciziei, a cantităţii maxime de informaţie în minimum de spaţiu, a interviurilor de trei minute cu trei întrebări şi trei răspunsuri, a punerii informaţiei în context şi a păstrării cu scrupulozitate a corectitudinii limbii române, bastardizată după 1990 de influenţele limbii engleze, a refuzului categoric al folosirii noii limbi de lemn şi al citirii afectate pe post, aşa cum, vai, auzi zilnic la Radio şi TV în România. Mai presus de orice, am preţuit lipsa oricărei ingerinţe politice în activitatea editorială şi folosesc acest prilej ca să le aduc aminte acelora (puţini de rea-credinţă şi mai mulţi naivi care au fost manipulaţi) care s-au implicat în campania murdară din 2003-2004 cu prilejul restructurării redacţiei române a BBC că datorează scuze pentru calomniile şi josniciile la care s-au pretat atunci, cînd au invocat presiunile din partea PSD şi ale lui Adrian Năstase personal. Îmi pare rău pentru foştii mei colegi de la Bucureşti, Londra şi Chişinău, jurnalişti de o competenţă şi mai ales de o integritate greu de găsit în presa de limbă română, care-şi pierd postul, dar sînt convins că îşi vor continua cariera cu succes, ducînd mai departe acest stil inconfundabil al BBC. Opinia publică românească pierde o sursă valoroasă de informare şi un reper moral care fiinţa de aproape 69 de ani. Salut cu respect coborîrea drapelului BBC de pe catargul presei de limbă română şi spun: Bye, bye, BBC!, ne vei lipsi! Acest articol a fost preluat, cu permisiunea autorului, din revista electronică ACUM (

)