Iubiți-vă ca frații!

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Cîte puncte de rating ai făcut de Revelion? jpeg

Nu s-au certat niciodată în vreun talk-show TV. Conflictele n-au ajuns în tribunale. S-au rezolvat amiabil. Nu există o prietenie ostentativă, dar nici o ură de moarte. Moartea n-are ce căuta în această relaţie. Pentru că, este evident, dacă presa ar muri într-o noapte (este un scenariu SF), lumea publicităţii n-ar mai avea suportul material (televiziune, presă scrisă, radio, Internet) pentru ca reclamele sale să atingă publicul vizat. Publicitarii, în această situaţie, şi-ar lipi mesajele de promovare şi sloganurile pe uşile WC-urilor publice, locurile cu cea mai mare audienţă. Sau pe băncile din parcuri. La fel, dacă lumea publicităţii (agenţii de creaţie şi de media) ar sucomba într-o zi, presa ar rămîne fără venituri şi audienţa sa ar fi aruncată la WC (sau la tomberon, poftim!), pentru că n-ar avea cine s-o mai cumpere. Deşi sînt strîns legate (prin bani), lumea presei şi industria de publicitate de la noi nu au statutul de „mare familie“ şi nici nu le scapă vreun semn că între ele ar exista o mare dragoste. Dimpotrivă, între ziarişti şi publicitari există o prăpastie. Criza economică din ultimii doi ani, care a redus drastic bugetele de publicitate, n-a micşorat prăpastia, cum ne-am fi aşteptat. Adică, presa şi publicitate să se facă fraţi (mă rog, surori!) pînă sar... peste criză.  

Aroganţa publicitarilor 

Publicitarii au un soi de aroganţă faţă de presă. Pentru că din banii lor trăieşte presa, pentru că din banii lor îşi iau salariile ziariştii, pentru că dacă ei, publicitarii, n-ar aloca bugetele clienţilor pe care-i servesc, gazetarii ar muri de foame. Dispreţul acesta există de cînd... lumea publicităţii în România. Cine îşi închipuie că această criză va modifica mentalitatea publicitarilor faţă de ziarişti este un naiv. (Dar să nu dăm sentinţe!) Aroganţa publicitarilor provine şi din faptul că ei ştiu lucruri mai multe şi mai profunde despre viaţă, despre afaceri, despre branduri, despre consumatori, despre economie şi comunicare, despre mersul lumii, în general, decît ziariştii, nişte scîrţa-scîrţa pe hîrtie sau nişte clampa-clampa la TV, superficiali şi arţăgoşi. Pentru publicitari, ziariştii sînt nişte „vehicule“ care trebuie să le transporte mesajele către public. Publicitarii români se pricep (ca tot românul) la fotbal şi la presă. Ei nu citesc ziarele şi rareori se uită la televizor (muncesc mult!), dar pot formula oricînd opinii despre cum ar trebui să arate un ziar sau ce grilă de programe ar fi bună unei televiziuni ca să-şi atingă targetul. Sînt în stare să dea cu nonşalanţă lecţii de jurnalism. Dacă îi enervezi. (Îmi amintesc cum un patron simandicos de agenţie de publicitate mi-a reproşat că i-am folosit numele firmei într-o ştire de presă: „Cine ţi-a permis să utilizezi numele agenţiei mele?“ I-am explicat că, dacă un ziarist de sport scrie despre prestaţia echipei Steaua în nu ştiu ce meci, nu înseamnă că trebuie să-i ceară voie lui Becali. Simandicosul n-a înţeles, n-a vrut să înţeleagă şi pînă la urmă m-a plictisit atît de tare vorbăria lui, încît l-am lăsat să vorbească în plata Domnului.) Ziariştii sînt folositori publicitarilor pentru a le face „pictoriale“, articole care vorbesc despre „viaţa şi activitatea“ din agenţia de publicitate, despre „victoriile repurtate“, despre premii şi campanii publicitare fără nici o relevanţă pentru public. Dar aceste „pictoriale“ dau bine la clienţii publicitarilor. 

Să ştii la cine să cotizezi 

Dispreţul oamenilor de advertising faţă de ziarişti ţine şi de faptul că cei din urmă sînt şi uşor de cumpărat. Să nu aruncăm cu pietre! Totuşi, sînt destui oameni din agenţiile media şi de PR care, dacă au nevoie de o campanie pentru un client în presă, ştiu pe ce taste ale telefonului să apese, la cine să cotizeze şi cît să „decarteze“. 

Lumea publicităţii pretinde că este o „elită“ în care se intră greu (mai ales acum, în criză), iar aspiranţii trebuie să aibă „noţiuni temeinice“ de marketing şi comunicare. În timp ce în presă... în presă poate intra oricine! N-am auzit ca vreun copywriter dintr-o agenţie de publicitate să se facă presar şi să ajungă la „munca de jos“. În schimb, în ultimii doi ani de criză, cînd multe publicaţii s-au închis şi locurile de muncă s-au restrîns dramatic în mass-media, mulţi ziarişti au umplut lumea PR-ul. (Dar migraţia asta este altă chestiune!) Fără îndoială, publicitatea este o „treaptă profesională“ superioară presei – cred publicitarii. Şi mai cred ceva publicitarii: că munca lor nu este înţeleasă de ziarişti, oricît le-ar explica-o. 

Dispreţul jurnaliştilor 

Ziariştii întorc către publicitari acelaşi volum de dispreţ. Oamenii ăştia din agenţii sînt prea bine plătiţi pentru reclamele de... rahat (nu m-am putut abţine!) pe care le creează. Publicitarii sînt nişte sclivisiţi, nişte băieţi şi fete de office, care se fandosesc dintr-un birou în altul, de la un client la altul, care nu sînt în stare să facă o reclamă bună, cu haz, cu poantă, şi uite ce lefuri au, trîntorii! (Nu-i mai puţin adevărat că aceeaşi criză a lovit rău salariile din publicitate.) Publicitatea asta este o joacă de copii alintaţi! Mai mult, fandosiţii ăştia nici nu ştiu să vorbescă româneşte, nu ştiu să se facă înţeleşi, nu vorbesc pe înţelesul oamenilor obişnuiţi, sînt varză! Lucrează numai cu şabloane, n-au inspiraţie, sînt superficiali, n-au imaginaţie şi copiază după alte reclame văzute „afară“. Sloganurile reclamelor sînt nişte stupidităţi, nişte aiureli, nişte poveşti fără cap şi fără coadă. Astfel de judecăţi pripite şi încărcate de frustrări asupra reclamelor eludează, de obicei, fondul problemei: vînzările. Nu ştim ce eficienţă au „sloganurile sau reclamele stupide“ pentru că aceste date sînt confidenţiale. Ziariştii au „un dinte“ împotriva publicitarilor pentru că munca lor tradusă în audienţă (tiraje şi rating) nu este răsplătită aşa cum se cuvine cu reclame. Degeaba faci audienţă (uite ce arată sondajele de audienţă!) dacă aceşti rău-intenţionaţi nu bagă publicitate! Dar rareori „dintele“ este arătat oamenilor care deţin decizia împărţirii bugetelor de publicitate pentru că, se ştie, cu ei trebuie să te porţi frumos, să nu-i superi. 

Trăiesc cu speranţa (ca să închei pe un ton optimist, specific „seminariilor“ şi „meselor rotunde“) că cele două bresle, cea a gazetarilor şi cea a publicitarilor, se vor cunoaşte mai bine în anii de criză ce vor veni. Nu vor ajunge nici ca fraţii şi nici nu se va înfiripa vreo povestea de dragoste. Dar şocul austerităţii va fi suportat mai uşor. 

Petre Barbu este senior-editor la Forbes România.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.