Istoria începe la drive-in
Pe scurt, mesajele subliminale sînt o combinaţie de stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi în mod conştient (există o serie de factori pe care organismul îi percepe constant fără să îi şi semnalizeze, cum ar fi presiunea, forţa gravitaţională, ph-ul etc). Modalitatea de a le prezenta în mod voit celuilalt, la limita conştiinţei, a căpătat de-a lungul timpului mai multe forme, în funcţie de simţurile disponibile - flash-uri scurte pe ecran, ascultarea unor secvenţe audio în timpul somnului, ascunderea unor fragmente vizuale în imagini mai mari sau scrierea criptată a mesajelor. În 1957, cercetătorul în marketing James Vicary s-a folosit de potenţialul vizual al acestora. Într-un cinematograf drive-in din New Jersey, el a suprapus tahistoscopic peste faţa actriţei Kim Novak îndemnurile "Bea Coca-Cola" şi "Mănîncă popcorn", la fiecare 5 secunde, pentru numai a 3.000-a parte dintr-o secundă. În urma experimentului, desfăşurat 6 săptămîni odată cu rularea filmului Picnic, Vicary a declarat că s-au înregistrat creşteri ale vînzărilor cu 58% la Cola şi cu 18% la popcorn. După discuţii îndelungate asupra subiectului, în septembrie 1979 revista Time publica "Vocile Secrete", un articol în care se menţiona că 50 de magazine din Statele Unite şi Canada au instalat un dispozitiv care suprapune mesaje subliminale antifurt peste transmisiunile muzicale, de genul: "sînt cinstit, nu voi fura", repetate de circa 9.000 de ori pe oră, iar rezultatele au arătat că fraudele s-au redus cu 37%.
