Internetul leneş sau empirismul digital

Publicat în Dilema Veche nr. 137 din 8 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ultimele două luni am citit, cred, peste o sută de articole - publicate pe site-urile noilor ziare, în reviste sau pe bloguri prestigioase - despre "inteligenţa colectivă", "înţelepciunea mulţimii", "colectivism online" sau "maoism digital". Este o temă la modă, generată de succesul neaşteptat al unor site-uri precum Wikipedia, You Tube, Flickr sau My Space, site-uri care, într-un răstimp scurt, cu investiţii modeste, au reuşit să ajungă la milioane de vizitatori zilnic. Ele au readus zîmbetul în Silicon Valley şi senzaţia că Internetul a redevenit un Eldorado pentru investitori, după crahul dotcom-urilor de la sfîrşitul anilor ’90. Este vorba despre site-uri al căror conţinut este generat de utilizatorii înşişi, asemenea tovarăşilor lui Tom Sawyer care s-au apucat să-i vopsească gardul în locul lui. Cel mai influent articol critic la adresa acestor construcţii colective este "Digital Maoism", apărut în revista electronică "intelectuală" Edge şi semnat de Jason Lanier. Textul a fost un adevărat "cocteil Molotov" - după cum aprecia săptămîna trecută The Guardian - menit să arunce în aer entuziasmul privind inteligenţa colectivă dezvoltată de Internet. Ţinta articolului este proiectul Wikipedia — o enciclopedie online, ale cărei articole pot fi scrise de oricine doreşte, în deplin anonimat. Ea a devenit în ultimul timp foarte populară, fiind consultată şi citată mai des decît Britannica, Encarta, Grolier’s sau Columbia. Lanier nu critică "experimentul" Wikipedia în sine, ci doar importanţa exagerată ce i se acordă, fetişizarea acestui "nou colectivism online", generator de înţelepciune ultimă. "Este ceva diferit de democraţia reprezentativă sau de meritocraţie" - spune el. Această idee a înţelepciunii absolute a mulţimii "a avut consecinţe dezastruoase cînd a fost folosită împotriva noastră de extrema stîngă sau de extrema dreaptă în diferite perioade istorice". Entuziasmul pentru noile acţiuni colective - sugerează Lanier - a transformat web-ul într-o entitate aproape metafizică, o formă lipsită de cap, o aglomerare monstruoasă, înclinată spre accese de iraţionalitate. Individul îşi pierde locul său de element central în sistemul informaţiei, al cunoaşterii şi al culturii, iar unicitatea şi responsabilitatea lui se pierd treptat într-un ocean nediferenţiat de informaţii. Într-un articol intitulat "Age of the Empirical", din penultima ediţie a prestigioasei Policy Review, John O. McGinnis, profesor de drept la Northwestern University, vorbeşte despre influenţa pe care o va avea dezvoltarea empirismului în ştiinţele sociale asupra politicilor publice. Printre altele, el spune că blogurile vor avea de aci înainte un rol important în promovarea interesului public în faţa "excesivei" forţe a grupurilor de interese sau a intereselor înguste sau "speciale" ce distorsionează democraţia modernă. Cuvîntul-cheie al lui McGinnis e empirismul. Descoperirile empirice forţează în mai mare măsură decît oricînd în istorie ajungerea la consens în privinţa politicilor publice. Iar forţa empirismului provine din ce în ce mai mult de la computere. Ele creează o bogăţie de informaţii şi descoperiri factuale care, spune el, vor constitui pentru binele public "o ancoră" împotriva furtunilor partizane şi a valurilor intereselor speciale. Blogurile vor amplifica puterea empirismului. Ele vor da în vileag falsele studii prin care grupurile de interese vor încerca să contrazică acele argumente empirice ce subminează bazele factuale ale poziţiei lor. Mulţi experţi din medii universitare sau din business scriu în mod regulat bloguri, iar opinia lor este din ce în ce mai citită sau luată în seamă. Articolul a înregistrat un val de reacţii din partea multor personalităţi culturale şi mediatice (John Updike, de pildă, deplînge viitorul digital, ce va continua să ne inunde cu o masă de informaţii needitate, lipsite de acurateţe) sau a unor experţi ai Internetului, inclusiv din partea fondatorilor Wikipedia. Unul dintre ei argumentează că Wikipedia nu reprezintă un mecanism de producere a Adevărului, nu îşi propune să promoveze un "colectivism epistemic", prin care majoritatea decide ce e adevărat şi ce e fals, negînd autoritatea specialistului, ci este doar un proiect de colaborare eficientă a indivizilor, ce urmăresc un scop "intelectual". Probabil Lanier are dreptate să atragă atenţia asupra posibilităţii - mai degrabă decît a realităţii - colectivizării web-ului, dar cred că greşeşte cînd consideră că Internetul ar putea întrece alte medii de comunicare şi informaţie în a uniformiza opiniile sau în a promova opinia majoritară. Mai mult, cred că viziunea sa despre noile reţele de comunicare îşi are rădăcinile în străvechea dispută privind sistemele de operare obţinute de utilizator contra cost şi cele open-source (la care articolul face o referire scurtă), dar şi într-o concepţie oarecum neactuală privind statutul informaţiei în noua eră, după cum demonstrează Yochai Benkler, profesor de drept la Yale Law School, într-un volum recent apărut: The Wealth Networks. How Social Production Transforms Markets Freedom. Cartea e deseori citată poate şi pentru că autorul a optat pentru publicarea ei integrală pe Wikipedia. E greu să ne imaginăm o fabrică nonprofit de automobile sau un combinat siderurgic care funcţionează pe bază de voluntariat. E însă cel mai firesc lucru să vedem cercetători lucrînd in institute finanţate de stat sau de organizaţii nonprofit, colaborînd între ei, publicînd în reviste, angajîndu-se în dezbateri. E la fel de normal să primim informaţii gratis şi nu pare deloc ieşit din comun să ne împărtăşim experienţele şi informaţiile cu alţii, fără să ne aşteptăm să fim retribuiţi pentru asta. Dacă, de pildă, doresc să-mi cumpăr un automobil, voi intra cu siguranţă pe forumuri specializate pentru a fi sigur că aleg modelul potrivit şi voi ţine cont de opiniile acelora ce-şi povestesc experienţele, chiar dacă habar n-am cine sînt. Deşi astăzi informaţia are în mai mare măsură un caracter colectiv, acest fapt nu ştirbeşte individualitatea celor ce o produc. Reţelele comunicaţionale "sociale" de pe Internet concurează pieţele de informaţie generată de instituţiile mediatice tradiţionale tocmai prin implicarea indivizilor în crearea informaţiei. În opinia mea, contrară aceleia a majorităţii analiştilor pe care îi citesc de vreo doi ani încoace, Internetul este un mediu conservator, puţin predispus să provoace revoluţii, explozii sau coagulări ideologice. Este, de asemenea, în ciuda aparenţelor, un mediu puţin propice avangardelor, programelor, manifestelor. Şi, cu toate că web-ul e plin de toate acestea, majoritatea s-au transformat în ruine. Marile proiecte, puternic finanţate, vezi dotcom-urile sau portalurile, au eşuat, în vreme ce bloguri sau site-uri precum Arts and Letters Daily, administrat de o singură persoană, rezistă foarte bine de mulţi ani. Chiar şi mult discutatul termen de "Web 2.0" îmi pare că descrie o mutaţie de ordin sociologic sau economic - el vorbeşte despre o importanţă sporită acordată serviciilor pe Internet şi, da, despre accentuarea interactivităţii şi a colaborării între utilizatori - mai degrabă decît una tehnologică. (În realitate, tehnologiile Ajax, ce definesc Web 2.0, sînt destul de dificil de implementat fie şi numai dacă ne gîndim la calificarea complexă de care au nevoie programatorii şi administratorii de site-uri.) Majoritatea aşa-numitelor revoluţii pe Internet îmi par doar entuziasme grăbite în faţa unor mici schimbări, ce nu vor produce vreo ruptură cu trecutul. Cred că Internetul, deşi gălăgios, e "leneş" prin natura lui - dacă ar fi să discutăm despre aceasta -, iar succesul noilor site-uri se datorează în mare parte unor aşteptări mai vechi de un deceniu. De aceea cred că proiectul Wikipedia nu e unul colectivist, ci dovedeşte predispoziţia Internetului pentru empirism, pentru coagularea "leneşă", înceată, cîtuşi de puţin scutită de erori, dar continuu verificabilă şi verificată, perfectibilă, a informaţiilor. Aşa că în locul colectivismului sau maoismului digital constat un empirism digital.* _______________________ * Acest articol a fost scris cu pixul.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.