Închisoare reală pentru lumea virtuală
Mitologia care făcea din reţeaua virtuală un spaţiu al libertăţii, care poate bulversa sisteme întregi de reguli, a început să îşi arate limitele de cîtva timp. În barometrul său referitor la libertatea presei, alături de "clasicele" cazuri referitoare la jurnalişti, organizaţia "Reporteri fără Frontiere" le monitorizează şi pe cele referitoare la o nouă specie incomodă pentru autorităţi: disidenţii virtuali din diverse ţări ale lumii. Aceasta a semnalat numai în acest an un număr de 56 de "cyber-disidenţi" din cinci ţări în care guvernele s-au hotărît să acţioneze pe Internet ca pe propria tarla: s-o are, s-o semene cu propriile seminţe modificate genetic, s-o erbicideze scrofulos şi să culeagă roade rumene şi supuse. În ordinea încrîncenării: China (48 de cazuri), Siria (3), Iran (2), Vietnam (2), Tunisia (1). Mai simplu spus: aproape toate regimurile totalitare cu conexiune la net. Marele zid al tăcerii "Cenzură cît China" - şi-au zis bravii conducători de la Beijing, primii care au înţeles că netul nu e o glumă şi printre singurii care au reuşit să-l aseptizeze aproape complet, dezvoltîndu-l în acelaşi timp. Regimul comunist a scos din buzunar zeci de milioane de dolari pentru a se echipa pînă în dinţi cu cele mai bune tehnologii în materie de filtraj şi de monitorizare a reţelei virtuale. "Masacru + Tienanmen" = "error on page", atunci cînd dai căutare pe un calculator din China. Cerberii asiatici mai au şi un sistem care scoate pe tuşă tot ce e trecut într-o listă neagră, la zi, a siturilor care nu sînt conforme cu politica oficială. Dacă mai pui şi cele cîteva zeci de mii de poliţişti antrenaţi să dea cu gîrbaciul special în spaţiul virtual şi care percheziţionează tot ce e forum sau blog, începi să înţelegi eficienţa sistemului. Pentru orice eventualitate, Beijingul a încheiat acorduri şi cu giganţii Yahoo! şi Google, care au fost convinşi din raţiuni de yeni mulţi să îşi cenzureze motoarele de căutare pentru binele poporului chinez. Yahoo! a acceptat deja de ani buni să-şi cenzureze rezultatele căutării care nu sînt pe placul puterii. Google i-a urmat în luna ianuarie, după ce ani la rînd refuzase s-o facă. "Acţiunea celor de la Google oferă o nouă concepţie referitoare la Internet, care va modifica fundamental funcţionarea viitoare a acestuia. Dintr-o media fără frontiere, care trece dincolo de orice graniţă naţională, web-ul s-a transformat într-un intranet naţional care vehiculează doar informaţii validate de către autorităţile locale", declara la acel moment pentru Cotidianul Julien Pain, responsabilul Biroului de Internet şi Libertăţi din cadrul organizaţiei "Reporteri fără Frontiere". Pentru o piaţă de zece milioane de internauţi, dintre care "doar" 75 încarceraţi pentru tastări greşite (unii cu pedepse care depăşesc zece ani), pactul încheiat de cele două companii li se pare însă rezonabil. Comunist.com Siria are o reputaţie mai puţin proastă, însă are cea mai proaspătă recidivă la băgat pumnul în gura internauţilor. Luna trecută, Mohammed Ghanem a fost arestat pentru conţinutul publicat pe site-ul www.surion.org , cunoscut pentru desele sale luări de poziţie în favoarea minorităţii kurde din Siria. Ghanem a mai fost condamnat timp de două săptămîni şi în 2004 pentru acelaşi lucru. Nici Iranul nu se lasă mai prejos, molahii încercînd să cenzureze site-urile cu conţinut sexual, dar şi pe cele care cuprind informaţii independente. Din cei peste douăzeci de webloggeri interpelaţi şi închişi între toamna lui 2004 şi vara lui 2005, doi dintre ei, Arash Sigarchi şi Mojtaba Saminejad, sînt şi la această oră după gratii pentru că nu s-au conformat politicii Teheranului. Deşi nu dispun de mijloace tehnologice la fel de bine strunite, autorităţile vietnameze au activat şi ele, pe model chinez, o poliţie virtuală care filtrează conţinuturile "subversive" şi stă atent cu ochii pe Internet café-urile din Hanoi. Recolta la hectar este rezonabilă, pînă la această oră: trei cyber-disidenţi detinuţi de trei ani pentru că au îndrăznit să se exprime în favoarea democraţiei pe Internet. În Tunisia, preşedintele Ben Ali a restricţionat accesul la toate publicaţiile virtuale ale opoziţiei, precum şi la varianta web a cotidianului francez Libération. Autorităţile mai încearcă să oblige utilizatorii de Internet să renunţe la e-mail-urile de tip web în favoarea celor de genul Outlook, care sînt mult mai uşor de supravegheat. În plus, prietenii căluşului în gură au avut grijă ca, la Internet café-urile din Tunisia, pagina de Yahoo! să se încarce în vreo jumătate de oră. În Cuba, Fidel Castro nu are nici bani, nici cunoştinţe prea multe, aşa încît a dezvoltat o metodă mult mai simplă de cenzură: a ţinut Internetul cît mai departe de populaţie. Doar cubanezii cu intrare la El Lider Maximo pot obţine o autorizaţie expresă de la Partidul Unic. Nici în Arabia Saudită nu mai e loc de subtilităţi: cenzura Internetului este afişată la vedere şi chiar revendicată de autorităţi. Multe situri din această ţară afişează pur şi simplu mesajul că au fost restricţionate de filtrele oficiale. Agenţia guvernamentală care se ocupă de această activitate a pus la dispoziţia utilizatorilor chiar şi un formular on-line, pe care vizitatorii pot propune şi alte adrese cenzurabile.
