În căutarea independenţei

Jim COMPTON
Publicat în Dilema Veche nr. 164 din 30 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Jurnalismul independent este o ficţiune convenabilă. Este de domeniul evidenţei că orice reporter, orice editor este influenţat de propria educaţie, de cultura sa şi, încă şi mai important, de cel ce-i este şef. Cititorul sceptic trebuie să se întrebe de fiecare dată: "Cine plăteşte salariul celui care scrie?", "Cine deţine acest ziar?" şi "Ce limite impun autorităţile acestui reporter?". Oricum ar fi, Jurnalismul Independent este un ţel nobil şi valoros - ideea că există un grup de "cîini de pază" loiali doar publicului, neaflaţi în slujba nici unui mogul sau nici unei industrii, neangajaţi în faţa nici unui partid politic şi nicicînd timoraţi de vreo botniţă guvernamentală. Paradoxul capitalismului este că, în mod evident, ziarele şi televiziunile vor fi mereu proprietatea privată a unor persoane care decid ce vor să publice sau să transmită. Un fost şef de-al meu obişnuia să le spună în glumă criticilor săi: "Dacă nu vă plac relatările noastre, ar trebui să vă cumpăraţi propria televiziune". Tot astfel, autorităţile şi oficialii publici vor încerca mereu să limiteze critica la adresa acţiunilor lor. Modul în care te poţi menţine la putere este să nu laşi pe nimeni să-ţi verifice performanţele. În America se duce o luptă permanentă pe tema limitelor pe care Guvernul le impune editorilor. (Recent, George Bush a încercat să împiedice New York Times să dezvăluie faptul că autorităţile interceptau convorbiri telefonice private, dar ziarul a decis să publice informaţiile indiferent de consecinţe.) Dacă Guvernul şi patronii decid ce trebuie să ştim, cine va vorbi în numele publicului? Cetăţenii unei democraţii pot face alegeri corecte numai dacă dispun de informaţii de încredere. Cum putem aprecia calitatea conducătorilor noştri dacă nu ştim ce fac şi cu ce se ocupă? Şi cum am putea şti dacă ziarele şi televiziunile ne mint? Noi, americanii, ne luptăm de 270 de ani cu această noţiune de jurnalism în interes public. În cazul nostru, cel mai mare pas înainte a fost făcut în 1735, cînd un tribunal din New York a decis că "adevărul este o apărare în sine". E o noţiune foarte simplă: dacă ceva este adevărat, atunci poate fi publicat. Deşi această regulă are şi ea limitele ei, ea călăuzeşte gîndirea noastră americană şi tribunalele au fost de acord cu ea în majoritatea cazurilor. A determina autorităţile să nu-şi bage nasul în jurnalism este un prim pas necesar, dar este doar începutul. Următorul salt, ceva mai mare, este să aduci ziarele şi televiziunile la un acord asupra unui soi de reguli despre ce anume înseamnă jurnalism adevărat, corect şi complet. Noi sîntem foarte norocoşi că jurnaliştii profesionişti ai Americii au convenit asupra codurilor etice şi că majoritatea editorilor şi radiodifuzorilor au acceptat de bunăvoie regulile comportamentului jurnalistic etic. Iar, datorită unei opinii publice puternice - şi a unei nemulţumiri publice puternic exprimate -, aceste reguli îşi fac efectul. Există multe exemple grăitoare. Cînd publicul a aflat că ştirile NBC au fabricat sau falsificat o "demonstraţie" conform căreia anumite camioane ar fi fost în pericol să explodeze în caz de accident, a apărut un vast val de nemulţumire publică. Mulţi dintre înalţii oficiali şi producători ai televiziunii au fost demişi sau forţaţi să plece. Lipsa de acurateţe într-un material al CBS pe tema campaniei electorale a preşedintelui Bush în 2004 a dus la demisia renumitului prezentator Dan Rather. Publicul american nu arată nici un fel de toleranţă faţă de informaţia falsă sau manipulată. Sînt extrem de mîndru de presa americană, dar mă grăbesc să amintesc faptul că ne-a luat 200 de ani pentru a crea aceste aşteptări publice de înalte standarde de echitate şi acurateţe. În opinia mea, performanţele recente ale presei noastre au fost însă amestecate. Mediile de informare au fost extrem de jenate cînd nu au insistat mai mult asupra unor "arme de distrugere în masă" non-existente, care ne-au împins într-un război inutil. Reporterii de la Casa Albă, despre care se credea că sînt cei mai buni, nu au privit cu suficient scepticism informaţia care ulterior s-a dovedit falsă. Dar reporterii americani au dezvăluit tratamentul ruşinos la care erau supuşi prizonierii de la Abu Ghraib. Recent, media a adus la lumină faptul că mai mulţi procurori federali au fost demişi din raţiuni politice. Am învăţat în timp că jurnaliştii trebuie să adopte o anume conduită dacă vor să rămînă independenţi. Putem să ne bucurăm de credibilitate numai dacă putem demonstra că nu aparţinem nici unui partid, companii, grup de interese şi că nu ne simţim obligaţi decît faţă de interesul public. Primul imperativ este acela de a proteja jurnaliştii de presiuni economice. Majoritatea ziarelor şi televiziunilor respectă o delimitare foarte clară a departamentelor lor editoriale şi de publicitate, pentru a garanta că nici unul dintre clienţii de publicitate nu va primi favoruri sau protecţie în schimbul banilor săi. Dar şi jurnaliştii înşişi trebuie să fie atenţi la tot ce ar putea însemna conflict de interese. Tocmai de aceea cele mai bune organizaţii de media din SUA nu acceptă bilete de teatru sau film pentru cronicarii lor, aşa cum nu acceptă călătorii sau mese "în dar". Ştiaţi că reporterii de la Casa Albă care călătoresc cu preşedintele în avionul său rambursează Guvernului costurile unui bilet la clasa întîi? Regulile acestea pot deveni un pic caraghioase cînd un reporter îţi spune că nu poate accepta ca un politician să-i facă cinste cu o cafea, dar principiul este extrem de puternic: nu face nimic din ceea ce ţi-ar reduce independenţa şi credibilitatea. Cred cu străşnicie că independenţa presei este fragilă şi tot timpul în pericol. Dar, iar şi iar, jurnaliştii care cred în principii au luptat pentru dreptul lor de a spune adevărul. Curtea Supremă a decis în 1971 că New York Times poate publica documentele care demonstrau că preşedintele Johnson a minţit publicul în timp ce ordona escaladarea războiului din Vietnam. Curajoasa decizie de a publica documentele - şi sprijinul din partea Justiţiei - a pus capăt mandatului prezidenţial al lui Johnson şi a grăbit sfîrşitul războiului din Vietnam. O presă liberă şi independentă a făcut mult bine Americii. Investigaţiile în cazul Watergate au scos la iveală delictele comise de agenţii preşedintelui. Alte relatări jurnalistice au contribuit la protecţia mediului şi au ajutat enorm mişcarea pentru drepturi civile - una dintre realizările cu care ne mîndrim. Cei mai deştepţi dintre proprietari înţeleg că onestitatea aduce credibilitate şi că aşa se pot face bani. Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă la New York Times . Sînt atît de atenţi cînd vine vorba de onestitatea şi de protejarea reputaţiei lor, încît oamenii citesc acest ziar cînd vor să afle adevărul. Şi asta contribuie la creşterea tirajului, ceea ce aduce bani. Dar jurnalismul independent îi nelinişteşte pe mulţi. Ideea unor dezbateri zgomotoase şi aprinse pe marginea chestiunilor spinoase şi examinarea netemătoare a performanţelor administraţiei publice şi a mediului de afaceri constituie o adevărată sperietoare pentru unii. Care ar fi mesajul meu pentru România? Să nu vă temeţi de presa independentă, ci s-o acceptaţi ca pe un protector al interesului public. Uneori, democraţia e murdară şi dezordonată, dar faptele bine prezentate permit democraţiilor să ia decizii sănătoase. Cereţi autorităţilor să nu manipuleze presa, să nu se amestecea în funcţionarea ei. Dar, în acelaşi timp, cereţi jurnaliştilor voştri standarde înalte. Dacă vor avea libertatea să publice, asta le va impune datoria strictă de a acţiona cu responsabilitate. Nu trebuie să toleraţi activitatea politică partizană deghizată în "jurnalism". Iar jurnaliştilor le spun aşa: încercaţi să faceţi din servirea interesului public prima voastră datorie. Dacă asta înseamnă să vă certaţi cu proprietarii sau să vă luptaţi cu secretoşenia autorităţilor, atunci e datoria voastră să spuneţi adevărul cu voce tare. Şi faceţi-o împreună, e mai eficient. Jurnalismul independent nu va apărea peste noapte, dar merită să încercaţi să atingeţi acest obiectiv civic de valoare. traducere de Ioana AVĂDANI Jim Compton, remarcabil jurnalist de televiziune din SUA, a vizitat Centrul pentru Jurnalism Independent ca Fulbright Fellow. Fost corespondent al NBC la Washington, Londra şi Cairo, a activat timp de şase ani ca membru al Seattle City Council.

IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.

Adevarul.ro

image
Săteanul care a scos din pământ conducta de canalizare a unei localități cu peste 5.000 de locuitori VIDEO
Un sătean din comuna Dragotești, din județul Gorj, a scos o parte din conducta de canalizare a localității învecinate Mătăsari, care-i traversează terenul gospodăriei sale, după ce s-a judecat timp de șapte ani cu Primăria.
image
Premieră în Moldova. Modul neașteptat în care fermierii și-au adaptat culturile după schimbările climatice: „Randamentul este semnificativ”
În contextul schimbărilor climatice, fermierii români își îndreaptă atenția către culturi alternative.
image
Legende pescărești cu monștri marini pescuiți la Sfântu Gheorghe: „A prins un morun de 675 de kilograme“ VIDEO
Sfântu Gheorghe, satul de pescari din Delta Dunării, a rămas în legendă pentru sturionii care se pescuiau aici în anii ’60–’80.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.