De ce nu-l ajută televiziunea pe Voiculescu

Publicat în Dilema Veche nr. 194 din 28 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acum două săptămîni, scriam despre cartea lui Giovanni Sartori, Homo videns, şi-mi exprimam dezacordul faţă de teza principală a cărţii (că televiziunea va aduce schimbări majore în cazul naturii umane, mutilînd-o). Revin totuşi asupra acestei cărţi, pentru că mi s-ar părea nedrept să o reduc la această teză şi s-o expediez astfel. Sartori are totuşi şi cîteva analize interesante, cu care nu pot fi decît de acord - mai ales în cazul celor dedicate discursului politic, unde el este, de altfel, recunoscut ca specialist. De exemplu, ceea ce zice despre formarea opiniei publice în epoca în care televiziunea face jocurile: dacă în presa non-vizuală există mai multe voci, din care publicul poate să aleagă, în cazul televiziunii, discernămîntul pe care se bazează alegerea este anihilat - vocea are o forţă enormă pentru că se bazează pe autoritatea imaginii. "Nu contează că imaginile pot să înşele mai mult decît cuvintele. Fapt este că ochiul crede în ceea ce vede. (...) Ceea ce vede pare Ťreal» şi, implicit, pare adevărat" - atrage atenţia Sartori. Această stare de lucruri afectează, desigur, democraţia, pentru că ea depinde de existenţa opiniei publice: "videocraţia fabrică în permanenţă o opinie puternic hetero-dirijată, care în aparenţă întăreşte, dar în esenţă goleşte de conţinut democraţia ca guvernare a opiniei. Pentru că televiziunea se exhibă ca purtător de cuvînt al unei opinii publice care în realitate este ecoul propriei sale voci". Dacă totuşi televiziunea are o aşa putere în a-şi impune vocea în faţa telespectatorilor, cum se face că există cazuri în care mesajul politic principal al unui post TV nu convinge deloc publicul? Avem exemplul televiziunilor lui Voiculescu - Antena 1, 2 şi 3 - care, de la înfiinţare, au făcut o publicitate deşănţată pentru PUR şi mai apoi pentru PC. Cu toate acestea, partidul n-a stat niciodată strălucit în sondaje sau la alegeri. Giovanni Sartori dă o explicaţie de bun-simţ: televiziunea are un cuvînt decisiv în privinţa votului, dar ea personalizează alegerile. "Pe micul ecran vedem persoane, nu programe de partid" - spune el. "Video-politica tinde să distrugă - mai mult sau mai puţin, în funcţie de loc - partidul", de aceea "puterea micului ecran este mai mică atunci cînd votul se dă pe liste de partid şi se simte în largul său atunci cînd sistemul electoral este şi el personalizat, adică atunci cînd se votează în colegii uninominale, pe candidaţi individuali." Prin urmare, în cazul pe care l-am luat ca exemplu, Partidul Conservator nu prea are cum să cîştige puncte de pe urma televiziunii, oricît de mult ar face aceasta reclamă pentru iniţiativele mai mult sau mai puţin umanitare ale lui. Faptul că Antenele ne bat la cap la emisiunile de ştiri cu acţiunile şi proiectele partidului (aflat în slujba oamenilor, desigur, nu în cea a patronului şef de partid) nu reprezintă nimic în ochii telespectatorului-alegător. Totul s-ar pune în mişcare dacă PC ar avea un lider sau nişte lideri telegenici, care să fie alcătuiţi din ingredientele vedetei de televiziune: fără prea mare consistenţă, dar să arate bine, să aibă sau să mimeze o personalitate puternică şi stăpînire de sine şi, nu în cele din urmă, să vină cu discursuri ambigue, care să ofere cît mai multor grupuri de telespectatori ceea ce vor ei să audă. Or, omul care este scos în faţă din partea PC, Dan Voiculescu, nu are deloc aceste însuşiri - ceilalţi membri ai partidului nu se pun la socoteală, pentru că ei sînt doar nişte marionete întoarse cu cheiţa de şef. Voiculescu nu are nimic telegenic în el, mesajele lui sînt contradictorii şi nici stăpînire de sine nu are. În schimb, un personaj ca Gigi Becali, deşi nu e proprietarul vreunui post TV, iar partidul lui este încă şi mai fantomatic decît PC, a avut şi are numai beneficii de pe urma apariţiilor pe micul ecran. În cazul televiziunii, nu e pînă la urmă un mare avantaj în plan politic să fii patronul ei. Poţi ieşi mult mai cîştigat dacă o parazitezi.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.