De ce avem nevoie de educaţie media?

Acum zece ani - cînd tranziţia era mai tranziţie decît e acum şi amintirea unei singure televiziuni de stat, încă vie în mintea românului - s-a întîmplat ca un psiholog de pe la noi să nimerească, într-o bibliotecă germană, peste diverse ghiduri şi studii ce descriau mecanisme de receptare a mesajelor media şi metode de identificare a manipulării prin presă. Erau materiale cu scop didactic care învăţau copiii de la cele mai mici clase pînă la liceu cum să îşi dezvolte capacitatea de analiză critică faţă de mesajele pe care le întîlnesc prin mass-media; după experienţa Goebbels, competenţa în mass-media ("Medien Competenz") a devenit o componentă solidă în sistemul educaţional german. Protagonistul nostru a intuit potenţialul unei asemenea discipline şi şi-a propus să o aplice şi la noi. Ideea furată a fost mai întîi testată, pentru a-i verifica utilitatea, ca şi disponibilitatea elevilor de a primi acest gen de informaţie, prin cercetări care s-au extins timp de doi ani de zile. Momentul cel mai revelator a fost întîlnirea cu grupuri de elevi de clasa a V-a şi a VI-a; ajutaţi să descopere coincidenţa care există între achiziţiile lor preferate (şampoane, haine etc.) şi spoturile publicitare preferate, elevii au realizat că publicitatea îi poate influenţa. Declicul produs de această descoperire i-a transformat în detectivi, vînători de tehnici de persuasiune: "de aia au băgat animale simpatice în clipul cu guma de mestecat şi în cel cu băutura răcoritoare!".╩Succesul cercetării a încurajat echipa Agenţiei de Monitorizare a Presei (AMP) să-şi continue demersul cu elaborarea unui kit educaţional care a stat la baza programului "Mediasis ð sistem integrat de mass-media pentru liceu". Ulterior, cu parteneriatul Ministerului Educaţiei, disciplina opţională "Competenţă în mass-media" a fost introdusă în curricula naţională. Încet-încet, profesorii de ştiinţe sociale au fost invitaţi să ia parte în proiect. Manualul Competenţă în mass-media, pentru elevii de liceu, a ajuns deja la a doua ediţie încă din 2004 şi peste 120 de profesori de ştiinţe sociale din toată ţara au fost formaţi pentru a preda cursul. Metoda de învăţare este interactivă, bazată pe implicarea activă a elevilor în grupe de lucru şi este disponibilă prin intermediul Ghidului Metodologic pentru Profesori. Rolul şi funcţiile mediilor, procesele care stau la baza producţiei materialelor jurnalistice şi a mesajelor publicitare, consumatorul de media şi relaţia sa cu mediile, reprezentarea minorităţilor în presă, rolul jurnalistului şi responsabilitatea socială a acestuia într-o democraţie sînt teme ce construiesc substanţa cursului. Mai mult, elevii au posibilitatea de a-şi dezvolta competenţe de analiză critică a conţinutului jurnalistic; omisiunea informaţiei, prezenţa opiniei jurnalistului într-un material de informaţie, promovarea stereotipurilor ð sînt cîteva mecanisme de care elevul devine conştient şi care îl ajută să cîntărească mesajele cu un ochi critic. Competenţă în mass-media sau media literacy În sens larg, competenţa în mass-media (eng. media literacy) presupune, în principiu, să dobîndeşti abilităţi de accesare a mediilor (de exemplu, aptitudinea de a folosi Internetul), de analiză şi evaluare a informaţiilor, de cunoaştere a elementelor care stau la baza procesului de producţie al materialelor publicate, chiar şi de înţelegere a aspectelor ce ţin de reglementările din domeniu. În ţările din vestul Europei, unde definiţiile s-au formulat deja în mai multe etape, capacitatea consumatorului de creaţie (de producţie) este considerată caracteristica necesară pentru competenţă în mass-media; amploarea şi natura Internetului (inclusiv e-mail) reprezintă cauza. La începutul anilor ‘90, în Marea Britanie, termenul de media literacy era abordat mai degrabă în întîlnirile din mediul academic. O strategie naţională coerentă pentru un cetăţean competent a fost iniţiată abia în 2003, odată cu publicarea noului Communications Act prin care OfCom (autoritatea de reglementare a audiovizualului în Marea Britanie) a definit conceptul, a iniţiat programe de cercetare a nivelului de competenţă în mass-media şi de promovare a nevoii de media literacy, în care şcoala joacă un rol important. Prin acest demers, OfCom a înţeles că este mult mai constructiv să îşi concentreze energia în direcţia unui consumator de media "alfabetizat", capabil să discearnă, să evalueze critic şi să sancţioneze la nevoie, în loc să continue cu o politică restrictivă de cenzurare prin reglementare, mai puţin eficientă în context social larg. În Franţa şi Germania, instituţii specializate, subordonate Ministerului Educaţiei, sînt dedicate promovării educaţiei media în şcoli. De asemenea, Canada beneficiază de programe avansate de promovare a competenţei în mass-media, cu accent pe Internet. În majoritatea cazurilor, mai ales în Marea Britanie, campaniile de promovare sînt susţinute de cercetări de profunzime dedicate consumatorilor de media şi nivelului de competenţă în mass-media. Competenţa în mass-media, o datorie civică În universul cotidian, această dimensiune particulară a consumului de media ne preocupă mai puţin. De multe ori, luăm de-a gata ceea ce ni se oferă. Ce poate fi atît de complicat în a privi la televizor sau a citi ziarul? Deschid ziarul şi mă informez... Da, însă există aspecte care, odată conştientizate, ne-ar schimba perspectiva interpretării. De exemplu, de cîte ori ne gîndim la circumstanţele care au determinat publicarea unei informaţii? Aceasta din urmă, publicarea, depinde de multe ori de factori care nu sînt neapărat vizibili în produsul final. Pe lîngă criteriile jurnalistice de selecţie şi în plus de╩costurile inerente de timp, bani, resurse umane, interese de natură economică sau politică pot condiţiona apariţia unui material informativ: vinde, nu vinde, face sau nu face audienţă, împiedică un contract de publicitate sau nu; alteori, înţelegeri între proprietari de media şi politicieni produc consecinţe la nivel editorial. Astăzi, cînd comunicaţiile şi mass-media domină spectrul socio-cultural, economic şi politic, nu ar fi deloc exagerat să admitem că un individ lipsit de abilitatea de a înţelege mecanismele mass-media este în aceeaşi măsură omul analfabet de acum un secol, pe care incapacitatea de a citi un text l-ar fi trimis la marginea societăţii. Orizontul de acţiune al individului, în calitatea sa de cetăţean-consumator neavizat, este considerabil mai limitat în contextul unei societăţi în care tehnologiile de comunicare au avansat în ritm accelerat, iar orientarea noastră socială depinde semnificativ de acest lucru. Aşadar, importanţa educaţiei media este dată şi de dimensiunea civică a acestui demers. Participarea publică activă a cetăţeanului este o condiţie pentru o societate democratică. Din această perspectivă, o poziţionare critică faţă de mesajele cu care venim în contact via mass-media ne responsabilizează, ne ajută să luăm decizii în cunoştinţă de cauză, ne face mai puţin vulnerabili în faţa celor care deţin controlul informaţional. În acest sens, Sonia Livingstone, profesor la London School of Economics, consideră că "fără o abordare democratică şi critică a competenţei în mass-media, publicul va rămîne un conglomerat de simpli receptori selectivi, consumatori de informaţii şi comunicare online. Cu siguranţă, perspectiva competenţei în mass-media poate fi parte dintr-o strategie de repoziţionare a utilizatorului de media - de la pasiv la activ, de la receptor la participant, de la consumator la cetăţean". Cursul opţional pierde teren în România În prezent, în România, cursul opţional de "Competenţă în mass-media" pierde teren în favoarea altor materii tradiţionale. Pe parcursul programului AMP, am primit nenumărate scrisori de la elevi şi profesori deopotrivă care au apreciat beneficiile cunoştinţelor dobîndite prin intermediul cursului. Cu toate acestea, o mare parte dintre şcolile care au introdus cursul în curricula şcolară în doi-trei ani au renunţat la curs, din diverse motive, care au ţinut mai curînd de organizarea internă, decît de interesul suscitat de către elevi. Avînd în vedere importanţa civică pe care educaţia media o oferă, consider că avem nevoie de o strategie coerentă de promovare a nevoii de competenţă în mass-media şi, implicit, a educaţiei media în şcoli. În acest sens, rolul părinţilor şi al educatorilor este decisiv. Succesul unei astfel de iniţiative depinde în mare măsură de contribuţia celor care au înţeles sau vor înţelege implicaţiile competenţei în mass-media pe termen lung. Nicoleta Fotiade este coordonator al departamentului de Cercetare şi Educaţie Media din cadrul Agenţiei de Monitorizare a Presei.