Cîtă transparenţă, cîtă concurenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ca în fiecare an, de la un timp încoace, ziua de 3 mai - Ziua Internaţională a Libertăţii Presei - a fost sărbătorită de clasa jurnalistică, după puteri şi interese, cu seminarii, beri şi dezbateri televizate. În fiecare an (acesta fiind al şaptelea, gurile rele au spus că "i-am făcut libertăţii presei de şapte ani"), celebrările au o temă dominantă, un fel de dilemă definitorie. Cea de anul acesta s-a cantonat pe transparenţă în mass-media: cine ce deţine în presă, ce altceva mai are, cui vinde informaţia şi cu ce bani procură "marfa". În termeni tehnici, s-a vorbit de transparenţa proprietăţii şi a surselor de finanţare în mass-media. Vast program! În fond, de ce s-ar simţi proprietarii de media împinşi (atraşi?) spre transparenţă? Care ar fi obligaţia lor - sau beneficiul - dacă şi-ar declara făţiş proprietăţile şi sursele de finanţare? Transparenţa proprietăţii de media a fost multă vreme un tabu în România. Din motive care ţin în egală măsură de propria opţiune şi de "cultura" pieţei, proprietarii de media nu au oferit voluntar informaţii privind controlul asupra mijloacelor de comunicare în masă dincolo de limita minimală impusă de lege. Legea Audiovizualului cerea astfel de informaţii la momentul obţinerii licenţei - iar solicitanţii ofereau doar primul "strat" de proprietate - de regulă, companii no-name. Pentru presa scrisă nu exista nici un fel de obligaţie de gen. O investigaţie de un an în hăţişul acţionariatului acestor companii a creionat o bază de date a proprietarilor de media - www.mediaindex.ro - care ne lasă să vedem cît de puţini sînt aceia care fac doar afaceri de media (înţelese în definiţia largă acceptată de UE, care include şi film, muzică şi tehnologii neconvenţionale) şi că majoritatea operaţiunilor de media au în spatele lor (sau alături de ele) afaceri din domenii mult mai profitabile, cum ar fi petrolul, cheresteaua, industria alimentară etc. De asemenea, analiza a relevat o prezenţă a "investiţiilor străine" în media, mai mare decît cea scontată - prin intermediul unor firme din Cipru, Antilele Olandeze, Elveţia. La începutul anilor 2000, proprietatea de media din România a cunoscut un soi de migrare înspre aceste zone, care nu sînt neapărat paradisuri fiscale. Ceea ce le face atrăgătoare este legalitatea acţiunilor "la purtător" - deci protejarea anonimatului acţionarilor. Orice minte suspicioasă se poate întreba de ce preferă acţionarii de media să rămînă discreţi. Cu toate acestea, apariţia în (ciber)spaţiul public a Mediaindex a spart tabuul, cu efecte emulative. Proprietarii de media au trimis semnale privind necesarele corecţii şi schimbări de acţionariat, iar companii "nelistate" în baza de date au trimis setul complet de informaţii, solicitînd de bunăvoie înscrierea. În plus, în ultimul timp mai mulţi mari patroni de media au făcut declaraţii publice privind achiziţionarea (sau asumarea) unor medii de informare - chiar dacă numele lor nu apare în actele de la Registrul Comerţului (cazul Sorin Ovidiu Vîntu - Realitatea TV este cel mai grăitor). Astfel, proprietatea de media nu mai este neapărat secretă, ci doar greu de descifrat pentru publicul larg - cel care este "utilizatorul ultim" al produsului mediatic şi cel care (cel puţin teoretic) plăteşte, prin consumul său comercial (via publicitate), funcţionarea canalelor mediatice. La fel de greu de descifrat rămîne şi finanţarea operaţiunilor de media. Sursele legitime de venituri într-o companie de media sînt contractele de publicitate, vînzarea (în cazul publicaţiilor) şi injecţia de capital din partea acţionarilor. O estimare a pieţei cifrează volumul publicităţii la circa 300 de milioane de euro - în condiţiile în care pe piaţa românească există 623 de licenţe pentru staţii locale de radio şi 261 de licenţe pentru staţii locale de televiziune (cf. Raportul de activitate al Consiliului Naţional al Audiovizualului pe anul 2006, accesibil la http://www.cna.ro/activitate/rapanual/ raport_ cna_2006.pdf). Dacă adăugăm la acestea numărul de ordinul sutelor al publicaţiilor (cotidiene, săptămînale, reviste de tip magazin, publicaţii de nişă etc.), ajungem uşor la concluzia că întregul buget de publicitate nu este suficient pentru a ţine în viaţă, în regim de profit, pleiada de canale mediatice de pe piaţă. Devine astfel evident că "în presă se bagă bani" - cu suspiciunea legitimă de rigoare. De ce ar investi cineva bani într-o operaţiune comercială ce funcţionează, ani la rînd, în pierdere? Răspunsul pare lesnicios - pentru că obţine, astfel, cîştiguri din alte zone. Dar el se menţine în zona speculaţiilor, atîta timp cît nu poate fi documentat dincolo de orice suspiciune. Documentarea pare a-şi găsi soluţie într-o prevedere constituţională păstrată "în adormire" timp de 17 ani. Articolul 30, aliniatul 5 al Constituţiei spune: "Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării". Nici un partid politic nu s-a arătat, pînă acum, interesat de a transpune această prevedere în realitate, iniţiind "legea" care poate impune transparenţa. În toamna lui 2005, la o întîlnire cu asociaţiile de media, preşedintele Traian Băsescu şi-a arătat sprijinul pentru o astfel de iniţiativă - dar, după războiul său cu "mogulii" şi în contextul politic actual, orice demers în acest sens ar putea fi perceput mai degrabă ca un act de răzbunare personală, nu unul de transparentizare şi responsabilizare a presei ca industrie. În mod paradoxal, aderarea României la Uniunea Europeană complică lucrurile din acest punct de vedere. Comisia Europeană priveşte chestiunea concentrării proprietăţii pe piaţa de media dintr-un unghi strict concurenţial. Efectul asupra pluralismului democratic şi al diversităţii "vocilor" publice nu intră în lista de priorităţi a Comisiei, care şi-a exprimat repetat opinia că, din punctul său de vedere, singura abordare valabilă a concentrării şi transparenţei media este cea legată de dreptul liberei concurenţe. Din acest punct de vedere, prea multă transparenţă strică, căci afectează strategiile concurenţiale ale companiilor de media. În fond, este dreptul oricui să ţină în viaţă operaţiuni cu pierderi, dacă îşi poate permite, în speranţa că piaţa "se va mişca" şi că, pe termen lung, va cîştiga - sau doar pentru a ţine locul ocupat şi a nu permite concurenţilor să se extindă. La nivelul Parlamentului European, zona politică a UE, lucrurile stau mai nuanţat şi preocuparea pentru influenţa concentrării proprietăţii de media asupra libertăţii de exprimare este vie. Înainte de aderarea primului val de state ex-comuniste, UE avea de rezolvat doar cazul Italiei, în care concentrarea de media şi puterea politică se suprapuneau, cu efecte nocive asupra libertăţii presei - dar era un caz izolat, care putea fi tratat cu gentileţe, aluzii şi răbdare. Prin aderarea noilor membri, UE a "importat" şi problemele acestora, iar concentrarea de media şi restrîngerea, prin aceasta, a pluralismului, nu reprezintă o problemă specifică doar României. Mai devreme sau mai tîrziu, UE va trebui să caute o soluţie general-acceptabilă tuturor, care să pună în justă balanţă transparenţa şi concurenţa. Un "semn" urmează să ni se arate curînd, către ce parte înclină încă balanţa. Confruntat cu probleme ce ne sună extrem de familiar, Guvernul elen a adoptat o lege care interzice proprietarilor de mijloace de informare în masă să participe, cu celelalte companii pe care le deţin, la licitaţiile privind lucrările publice. Comisia Europeană a dat în judecată Grecia pentru această limitare a pieţei libere concurenţiale, iar cazul îşi aşteaptă pronunţarea. Analiştii consideră că această sentinţă va constitui un precedent şi ne va da o indicaţie despre cîtă transparenţă şi cîtă concurenţă putem aştepta în viitor.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.