Cît te costă ca să-l citești pe Pleșu?

Publicat în Dilema Veche nr. 392 din 18 - 24 august 2011
Cît te costă ca să l citești pe Pleșu? jpeg

Să-mi imaginez pentru cîteva minute că aş fi patronul revistei Dilema veche. Aş încerca să cumpăr în exclusivitate şi pe viaţă drepturile de autor pe online şi print ale lui Andrei Pleşu, Radu Cosaşu, Mircea Vasilescu, Cristian Ghinea şi ale celorlalţi oameni din redacţie. (Ar fi nişte negocieri dure, pentru că nu e uşor să negociezi cu intelectualii. Dar eu am banii şi ei au drepturile. Întotdeauna cîştigă cei care au banii.) Să-mi imaginez că, pînă la urmă, aş reuşi să le cumpăr drepturile pentru tot ce vor scrie pînă la sfîrşitul vieţii lor. Aşadar, aş avea asigurate pentru timp îndelungat scrierile unor branduri jurnalistice.  

Dar ce să fac cu aceste branduri? Trebuie să le vînd, trebuie să obţin profit! Un calcul negustoresc (şi simplist) pare la îndemîna oricui şi îl vizează pe consumatorul de „dileme“: vrei să-l citeşti pe Andrei Pleşu? Intră pe site-ul dilemaveche.ro, plăteşte şi citeşte ce-a scris în această săptămînă domnul Andrei Pleşu! Este un brand, merită să-i cumperi scrisul! Îl vrei pe domnul Radu Cosaşu? Plăteşte! Vrei să citeşti ce-a scris domnul Vintilă Mihăilescu? Scoate cardul! Toate brandurile de la Dilema veche, în acest model de business, vor putea fi accesate fără să fii enervat de bannerele publicitare, cum se întîmplă în prezent. (Afară cu publicitatea! Veniturile mele vin din vînzarea acestor branduri.) 

Nu poţi să citeşti pe net? Atunci du-te la chioşc şi cumpără revista tipărită! Totuşi, tu, cititor fidel al revistei Dilema veche, vrei să-i citeşti pe net pe favoriţii tăi, dar nu-ţi permiţi să scoţi bani din buzunar. Ţii morţiş să-i citeşti moca, cum se spune, ca pînă acum. Nu se mai poate, trebuie să plăteşti! Dacă nu vrei să plăteşti pentru Pleşu, Vasilescu, Mihăilescu, atunci du-te şi citeşte-i pe Cartianu, Orcan, Cristoiu, textele lor sînt free pe site-ul Adevărul! Mulţumeşte-te cu ceea ce este gratis! Într-adevăr, sînt alte „branduri“, altă „marfă“, alt conţinut, dar e moca. La Dilema veche, publicaţie premium, de nişă, trebuie să plăteşti! 

Ca oricărui produs destinat vînzării, şi autorilor din Dilema veche trebuie să le stabilesc nişte preţuri. Îmi imaginez... Care să fie preţul unei accesări la un articol semnat de Andrei Pleşu? Să fie 1 euro, 50 de eurocenţi sau 25 de cenţi? E mult, e puţin? Ce criterii să iau în calcul pentru a fixa preţul? Brandurile mele nu au concurenţă pe piaţă, aşa încît nu pot să mă inspir şi să mă orientez. Atunci, să le pun nişte preţuri care-mi trec prin cap, la plesneală, apoi să le reglez din mers! Nu merge! Ştiu că preţul se formează la întîlnirea dintre cerere şi ofertă. Dar care este cererea? Cîţi dintre actualii cititori ai Dilemei online, care se bucură de gratuitate, vor fi dispuşi să plătească 15 eurocenţi pentru o accesare pe Pleşu? Şi alţi 15 pentru Cosaşu, 10 pentru Vasilescu sau 10 eurocenţi pentru Ghinea? Şi asta în fiecare săptămînă! Jumătate dintre actualii cititori? Un sfert? Greu de răspuns! În absenţa unei cercetări amănunţite şi solide a publicului consumator dispus să plătească pentru conţinutul revistei Dilema veche, orice răspuns de genul „eu cred că...“ este hazardat. Nu se face business fără cercetare („research“, cum se spune în corporaţii), fără studii de piaţă, fără concluzii clare asupra comportamentului consumatorului. Nu poţi să te arunci cu capu-n piaţă fără o documentare riguroasă şi solidă şi să ceri bani cititorilor care au fost obişnuiţi pînă acum să dea doar click!  

Mă opresc aici cu acest exerciţiu de imaginaţie pentru un posibil model de business online. Prost exerciţiu? Totuşi, nu mă pot abţine să nu-mi „dau cu părerea“: numărul cititorilor dispuşi să plătească pentru a citi Dilema veche pe net nu va susţine acest tip de business.  

Cred că modelul pay-per-view aplicat presei pe Internet, fie de nişă, fie generalist, nu este viabil ca afacere în România. Şi nu din cauza consumatorilor care au fost obişnuiţi să primească totul pe gratis. Nu din cauza lipsei lor de educaţie. (Nu facem afaceri ca să educăm publicul.) Cred că problema presei autohtone pe Internet nu este publicul, ci calitatea conţinutului pe care-l oferă. În prezent, cred că presa noastră online livrează un conţinut de slabă calitate. De aceea, nici nu merită taxat. Aceeaşi ştire se poate accesa pe zeci de site-uri. De ce să te abonezi la unul, cînd aceeaşi „marfă“ poţi s-o găseşti gratis pe altul? De ce să plăteşti pentru ştiri fabricate după metoda „copy/paste“, pentru comentarii scrise pe genunchi, pentru analize debile şi pentru „datul cu părerea“? Un conţinut de slabă calitate, aruncat cu furca, a creat actuala dependenţă a publicului de gratuitate.  

Editorii care vor livra conţinut de calitate, exclusivităţi, încredere, care vor crea afinităţi şi, foarte important!, vor crea dependenţă consumatorilor se vor putea gîndi (asta după un research obligatoriu) să ceară bani pe marfa lor. Conţinutul de calitate creează dependenţă şi, implicit, audienţă, iar audienţa aduce bani. Produsul de media nu este un furnizor de conţinut (cum este cazul presei noastre, o adunătură de ştiri şi comentarii), ci trebuie să fie un furnizor de audienţă. O audienţă bine ţintită.  

Cred că succesul financiar al afacerii pay-per-view depinde de răspunsurile la două întrebări. Prima întrebare: Ce conţinut merită să fie vîndut? Ştirile? Opiniile? Comentariile? Analizele? Exclusivităţile? A doua: Cum să stabileşti preţul conţinutului scos la vînzare? Cînd antreprenorii de pe piaţa online vor răspunde corect la aceste întrebări, vom şti că lectura pe net a unui articol semnat de Andrei Pleşu sau Radu Cosaşu îşi merită banii. Pînă atunci, să ne bucurăm de gratuitatea Internetului.

Petre Barbu este senior-editor la revista Forbes.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.