Cît de credibilă este astăzi presa americană?

Publicat în Dilema Veche nr. 290 din 3 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fără a fi experţi, putem spune pe nerăsuflate cîteva nume de televiziuni de ştiri sau de cotidiene centrale ori chiar locale de peste Ocean, pe care le consi-derăm infailibile. În general, cititorii sau chiar jurnaliştii români au tendinţa de a asimila aproape orice informaţie sau comentariu din presa americană. Pierdem însă din vedere ceea ce nu uităm să aducem niciodată în discuţie cînd vine vorba de credibilitatea presei româneşti: mogulii, grupurile de interese, grupurile de lobby sau viziunile jurnaliştilor. Mass-media americană traversează în prezent o criză morală pricinuită în primul rînd de propriile erori. Dar despre asta, mai tîrziu. Ar fi o greşeală să vedem media americană ca pe o structură omogenă. Evident, există instituţii media care-i susţin fie pe democraţi, fie pe republicani. De cele mai multe ori, acestea îşi fac publică agenda şi chiar se mîndresc că fac parte dintr-o anumită tabără. Majoritatea cotidienelor americane nominalizează clar, în timpul unei campanii electorale pentru Casa Albă, pe cine susţin. Un studiu independent arăta că, în timpul ultimei campanii prezidenţiale, Barack Obama a fost susţinut de peste 60% dintre instituţiile de presă. Evident, la acest procent contribuie şi instituţiile de presă care în timpul campaniei interne o susţinuseră pe Hillary Clinton. În principiu, pare o presă ideală. Problema apare însă atunci cînd anumite instituţii de presă comentează în mod total diferit evenimente identice sau asemănătoare în care au fost implicaţi actualul şi fostul preşedinte. O uşă mai mare pentru Obama Barack Obama s-a lovit cu capul de tocul uşii elicopterului prezidenţial (Marine One) în chiar primele zile ale mandatului său. Unele instituţii media au privit momentul cu îngăduinţă. George W. Bush a reuşit şi el performanţa de a se lovi cu capul în acelaşi loc ca preşedintele Obama, evenimentul petrecîndu-se de asemenea la doar cîteva zile după ce se mutase la Casa Albă. A fost una dintre primele gafe ce au contribuit la o lungă listă a "bushismelor". Presa liberală începuse încă de atunci să creioneze imaginea unui Bush stupid. În cazul lui Obama, aceleaşi instituţii media au cerut modificarea uşii, pe motiv că preşedintele este înalt. Să ne întoarcem în 2005. Printre cele mai "populare" imagini cu George W. Bush din acel an s-au numărat cu siguranţă şi cele în care fostul preşedinte încerca să iasă pe o uşă blocată, după ce tocmai îşi încheiase o conferinţă de presă. Se întîmpla în China, însă imaginile au făcut înconjurul lumii. Un masaj pentru Merkel În timpul unui summit G8, în 2006, George W. i-a masat umerii cancelarului german, Angela Merkel. Aproape toate instituţiile de presă mainstream l-au acuzat pe Bush că nu cunoaşte protocolul şi că nu ştie să se comporte în astfel de situaţii. Aceeaşi presă a minimalizat sau, pur şi simplu, a evitat ulterior să abordeze momentele în care Barack Obama încălca protocolul. Prima îmbarcare la bordul Marine One a reprezentat şi prima încălcare a protocolului, de către noul preşedinte. Înainte de îmbarcare, Obama i-a întins mîna militarului care se afla la baza scărilor, cu mîna la frunte, în semn de salut. Protocolul cere ca soldatul (US Marine) să rămînă în poziţie de salut, în timp ce preşedintele urcă scările " cu mare atenţie, să nu se lovească la cap. Preşedintele, în schimb, i-a întins mîna, fapt ce l-a obligat pe militar să răspundă. Media americană a evitat însă evenimentul ce a avut loc pe 5 februarie, şi l-a făcut public după aproximativ o săptămînă. Cu siguranţă, atît masajul lui Bush, cît şi salutul lui Obama nu reprezintă mai mult decît două încălcări minore ale protocolului. Reacţia presei a fost diferită însă. Încă de la începutul mandatului său, familia Obama a fost implicată în alte două evenimente ce au rămas netaxate de media mainstream. În primul rînd, aflată la Londra, tot la un summit G8 (asta da coincidenţă!), Michelle Obama a prins-o de spate pe Regina Marii Britanii. Probabil însă că protocolul este mai strict în cazul unui cancelar german decît în cazul unei regine. Cel puţin asta reiese din reacţia presei centrale. Cea mai cunoscută plecăciune rămîne însă cu siguranţă cea pe care Obama a exersat-o în faţa Regelui Arabiei Saudite. Şi de această dată, majoritatea televiziunilor au trecut rapid peste eveniment. "Elita media" S. Robert Richter, Stanley Rothman şi Linda Richter au publicat în urmă cu peste două decenii o lucrare ce încerca să vadă în ce mod opţiunile politice personale pot influenţa munca unui jurnalist. Lucrarea are la bază un studiu completat în 1980, de 238 de jurnalişti, aleşi de la cele mai prestigioase şi influente instituţii media americane, precum ABC, CBS, NBC, PBS, Newsweek, The New York Times, The Washington Post, Time, Wall Street Journal. 54% dintre jurnalişti au declarat că au viziuni politice de centru-stînga, adică susţin democraţii. 29% s-au declarat de centru, în timp ce doar 17% s-au declarat conservatori. Jurnaliştii au admis totodată că propriile viziuni influenţează şi conţinutul ştirilor. Astfel, problemele controversate sînt reflectate în general din perspectivă liberală. Concluzia studiului a fost susţinută şi de Mark Halperin, fostul şef al redacţiei politice de la ABC News. Halperin admite chiar şi faptul că jurnaliştii sînt influenţaţi de propriile păreri, atunci cînd fac ştirile. Un studiu mai recent, din 1997, arată că 61% dintre jurnaliştii ce lucrează în domeniul politic sînt membri sau simpatizanţi ai Partidului Democrat. Doar 24% s-au declarat independenţi, iar restul de 15% s-au declarat conservatori. Ultimul studiu major a fost realizat în 2002, pe nu mai puţin de 116 cotidiene americane. Expertul care a condus cercetarea, Jim Kuzpers de la Colegiul Dartmouth, susţine că presa are tendinţa de a prezenta viziunile liberale pe anumite subiecte, precum dreptul de a purta arme, protecţia mediului sau pe chestiuni ce ţin de rasă sau religie. Majoritatea jurnaliştilor se apără însă şi susţin că toate aceste acuzaţii reprezintă doar un capitol din războiul mediatic pe care încearcă să-l ducă republicanii. Dacă această tactică există, atunci ea nu este nouă. Fostul vicepreşedinte american din timpul lui Richard Nixon acuza presa americană că este prea "elitistă" şi prea "liberală". De ce era Bush atît de "iubit" Allan Lichtman, profesor la American University, îmi spunea recent că motivul pentru care George W. Bush şi-a cîştigat o antipatie agresivă din partea presei îl constituie chiar jurnaliştii. "Realitatea este că Bush a pierdut susţinerea mass-media. Reprezentaţii presei au considerat că preşedintele i-a indus în eroare, în special asupra războiului din Irak. Cea mai mare parte a presei a susţinut versiunea administraţiei asupra războiului, însă aici cred că este chiar vina jurnaliştilor. Orice administraţie va încerca să inducă în eroare presa, iar aceasta se face vinovată de faptul că nu a cercetat mai atent. În februarie 2003, la cinci minute după celebrul discurs al lui Colin Powell, în care vorbea despre armele de distrugere în masă din Irak, am comparat acel discurs, într-o intervenţie la CNN, cu cel al lui Adlai Stevenson, din 1962, din timpul crizei rachetelor din Cuba. Adlai a venit atunci şi a spus că are poze cu rachetele, în timp ce Colin Powell are doar nişte desene. După acest eveniment, Bush a pierdut presa". Polarizarea presei este o realitate recunoscută nu doar academic, ci şi la nivelul publicului. Un sondaj din martie 2007 arăta că 83% dintre americani admit că presa favorizează conştient o anumită tabără. 64% cred că presa îi favorizează pe democraţi, în timp ce 28% cred că cei prezentaţi în culori favorabile sînt republicanii. În septembrie 2008, un alt sondaj de opinie arăta că 49% dintre americani cred că presa îl sprijină pe Barack Obama să cîştige alegerile prezidenţiale, în timp ce doar 14% credeau că jurnaliştii îl sprijină mai degrabă pe John McCain. Răspunsul la polarizarea mass-media nu este să închidem televizorul şi să nu mai citim presa scrisă. Dimpotrivă. Dacă vrem să fim informaţi, trebuie să citim mai mult, şi asta este valabil nu doar pentru America, ci şi pentru România.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic