Ciripeli de politică românească

Publicat în Dilema Veche nr. 269 din 9 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Soarta a făcut ca John McCain să răspundă întrebărilor lui George Stephanopolous pe Twitter la cîteva luni după ce a pierdut competiţia pentru preşedinţia Statelor Unite în faţa celui mai "internaut" dintre candidaţii pentru Biroul Oval. Barack Obama a reuşit să transforme Internetul în propria platformă de comunicare politică şi a strîns sute de milioane de dolari prin intermediul computerului. În aceste condiţii, interviul lui McCain nu a reuşit să evidenţieze decît faptul că senatorul se numără printre cei 69 de membri ai Congresului american care folosesc noua tehnologie, în "siajul" noilor forme de media utilizate de către preşedintele SUA. Pentru neiniţiaţi, Twitter este o metodă de comunicare publică simplificată, limitată la 140 de caractere, un jurnal zilnic al activităţilor pe care le întreprinzi. Răspunzi constant la întrebarea "ce faci acum?". Reducerea discursului public al unui senator american la mai puţine caractere decît un sms pe telefonul mobil, nemaiadăugînd faptul că respectivul veteran de război se află la respectabila vîrstă de 72, mi-a adus aminte de campaniile deloc încununate de succes ale politicienilor români pe Internet. Lipsa mesajului credibil În situaţia în care Internetul românesc rămîne, în principal, un instrument de comunicare cu un electorat tînăr şi urban, încercările unora dintre politicieni de a comunica pe bloguri nu au reuşit să atingă nici măcar o valoare proporţională cu răspîndirea modelelor de succes din străinătate. Motivaţia principală, în acest sens, nu rezidă atît în lipsa de specialişti la nivel de comunicare politică pe Internet, cît în incapacitatea politicienilor de a-şi dezvolta o imagine unitară şi constantă în mediul internaut. Pe scurt, degeaba se bucură un candidat la europarlamentare, de exemplu, de o vastă creaţie "new media" aferentă imaginii sale, cu blog, site de campanie, conturi de YouTube, Twitter, Facebook şi Dumnezeu mai ştie ce altceva, dacă aceste construcţii virtuale nu sînt legate de un mesaj credibil, direcţionat unui public-ţintă. Surpriza că nimeni nu citeşte o declaraţie politică făcută la Bruxelles, atent copiată şi lipită unui articol de blog, nu ar trebui să existe. Este unul dintre motivele pentru care am încercat, într-o serie de interviuri cu posibilii europarlamentari europeni, să duc întrebările într-un aparent ridicol, cerînd detalii despre culoarea mochetei din birourile lor. Unii chiar nu au ştiut, iar greşeala acestora nu era că trecuseră cu vederea un astfel de detaliu, doar că nu încercaseră vreodată să se conecteze cu electoratul la un nivel personal. Este nesurprinzătoare ideea că votanţii preferă să pună ştampila pe oameni, evitînd listele de candidaţi en-gros. Cum îţi gestionezi această imagine, ca şi candidat, poate reprezenta diferenţa între o campanie reuşită pentru întreaga listă şi eliminarea ta din concurs, în cadrul aceleiaşi construcţii electorale. Greşeli ale comunicării pe Internet Internetul, din acest punct de vedere, joacă un rol cu potenţial incredibil în comunicare, deoarece un candidat nu este limitat de paznicii sau de regulile formelor tradiţionale de mass-media. Lăsînd la o parte aspectul şocant, de multe ori pornografic, pe care îl are mediul, campaniile virtuale pot fi concepute cu scopul de creştere a notorietăţii uninominale. Candidaţii la europarlamentarele din iunie se vor prezenta pe Internet, iar acest fapt este un semn bun, dar ceea ce trebuie subliniat, înaintea oricărei prezenţe în mediu, este că un simplu site lansat peste noapte nu asigură nici un plus de imagine sau de votanţi. Din contră, exerciţiul respectiv reprezintă o pierdere de resurse, de la sumele ridicole plătite unor firme de profil, pînă la timpul pierdut de activişti de campanie în comentariile de pe site-urile ziarelor, pe forumuri şi pe bloguri. Acestea sînt exemple proaste ale comunicării pe Internet, iar orice echipă de campanie va trebui să ceară, poate paradoxal, promisiunile unor rezultate la urne înaintea oricăror oferte de marketing politic online. Practic, nu poţi prezenta o declaraţie politică sau un clip electoral de 30 de minute unor vizitatori a căror medie de atenţie pe un site este de maximum două minute. Nu are sens să îţi faci un site de campanie, dacă discursul tău este destinat pensionarilor. Nu poţi avea 72 de ani şi cont pe Hi5, un site social pe care Piţi nu este prescurtarea lui Piţurcă. Candidaţii sau politicienii, în general, trebuie să găsească formula cîştigătoare între transmiterea unor mesaje politice online, cu toate nuanţele şi complexităţile aferente, şi comunicarea directă cu electoratul, folosirea resurselor pe care le oferă Internetul în folosul campaniei propriu-zise. Resurse mari, rezultate sub aşteptări În România, peste 200 de bloguri aparţin politicienilor, iar un număr egal " unor comentatori apolitici, dar pasionaţi de subiectele zilei. Încă 120 de bloguri sînt ale jurnaliştilor care analizează evenimentele politice. Mai puţin de 15 dintre toate acestea strîng peste 1000 de vizite pe zi, chiar şi în perioade electorale. Nimeni nu cere un Obama de România, dar resursele dedicate capitolului de comunicare politică pe Internet sînt mult prea mari, iar rezultatele obţinute la urne de pe urma acestuia nu sînt cuantificabile. Deoarece exemple de succes există, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva tocmai stilul de comunicare al aleşilor noştri reprezintă problema principală. Aceştia ar putea să nu mai găsească audienţă nici într-un mesaj pe Twitter. Şi atunci ce or să mai facă? Mihnea Dumitru scrie pe codexpolitic.us despre influenţa Internetului în politica românească.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.