Băştinaşii reflectoarelor şi monştrilor TV

Valentin STÂNGĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 348 din 14 octombrie - 20 octombrie 2010
Băştinaşii reflectoarelor şi monştrilor TV jpeg

Înainte de lichidarea vertiginoasă a Ceauşeştilor, am trăit o epocă în care sticla televizorului era populată frugal şi administrată ideologic. Corifeii satrapiei autohtone defilau „telegenic“ prin pîntecele mastodonţilor industriali. Monologul cuplului prezidenţial era secondat de lozinci triumfaliste. Aflam seară de seară că hormonii socialismului prestează optim şi încasam falsul ambiental pe post de butaforie hipnotică. Spaţiile nerevendicate de Elena şi Nicolae Ceauşescu găzduiau, parcimonios, decupaje sportive, scenete minimaliste, folclor şi iconografie cîmpenească, şlagăre lăcrămoase, filme cu daci himerici şi comisari perspicace. Copiilor le mai era rezervat doar un mic calup de animaţie bufă. În ciuda dozajelor arbitrare şi a propagandismului searbăd, logica nomenclatorului TV rămăsese totuşi intactă. 

Aveam actori de efigie, pe lîngă amatori sau cabotini, dizeuze antrenante şi voci de cîrciumărese, sportivi admirabili şi joggeri de penibilă daciadă, spicheri clorotici, dar şi documentarişti silitori. Breslele aveau contururi, graniţe plauzibile, inşi cu ecuson cît de cît valid. Celebritatea venea ca rezultat al efortului depus în domenii distincte, răsplătind o anumită adecvare la exigenţele televiziunii naţionale. Interviurile erau rare, laconice, fără prea mult suflu histrionic. În fond, ţara trebuia să te vadă la lucru, nu în pijama, hlizindu-te în fotoliul din sufragerie. 

După 1990, ecranele televizoarelor din casele românilor au dat în seboree, sulf şi schizofrenie. Emancipaţi de corsetul ceauşist, de cenzura inexorabilă şi de canoanele audiovizualului politizat la extrem, nu am ştiut să construim o libertate salubră, responsabilă, distinsă. Din contră, s-au evaporat ierarhii pertinente, fiind chemată la rampă arteziana exceselor. În spatele denumirii de „presă“, s-a camuflat endemic o nouă ambianţă de zăpăceală, impudoare şi hedonism caleidoscopic. CNA a moşit fiecare rating gras, cauţionînd naşterea unei prezenţe noi: vedeta. 

Amestec de complex provincial, blazon suspect, cochetărie îndîrjită şi febrilitate destrămătoare, vedeta fixează astăzi norme infailibile pentru tinerele generaţii. A fi „la vedere“, monden, ubicuu reprezintă cumva zenitul oricărui veleitar. Pentru mulţi, e vorba de un ţel suprem, de o destinaţie feerică. Vedeta se face purtătorul de mesaj al unui imperativ biografic. Ea garantează nu doar accesul la bani, ci şi debuşeul ulterior în politică. Peste pragul de lansare a vedetei, priveşte atent tagma experţilor. Bîrfitori pedanţi, încercănaţi şi pe alocuri ghiduşi, alunecă şi ei, nu fără delicii, în ipostaza de vedete. Se fac clasamente lubrice, se întocmesc fabuloase rapoarte de sezon, se conspectează lamentouri, neurastenii şi teribilisme. Se dau note, calificative năstruşnice, bile colorate. Gaura cheii se dilată pînă la proporţia uşilor deschise. Neghiobia e la ordinea zilei. 

Cum s-a ajuns aici? Probabil că totul a început cu tentativa „umanizării“ artiştilor, a sportivilor, a politicienilor şi, în genere, a profesioniştilor televizaţi. Au apărut iniţial reportaje cu siesta vreunui fotbalist notabil, cu botezul cutărui sugar de divă, cu pechinezul şui al premierului. La scurt timp, românii au descoperit dormitorul lui Dolănescu şi le-a plăcut. Apoi am intrat în bucătării, closete, albume de familie şi pivniţe de „mari români“. Ţara a putut să vadă unde dorm şi pe unde fac amor vedetele, cum se spală pe incisivi şi cu ce ustensile îşi mănîncă omletele. Pe unii i-am surprins căscînd, înjurînd sau cu părul vîlvoi. Au urmat apoi comentariile parodice, răspîndind aceeaşi boare de menajerie. Am văzut tot mai puţini actori jucînd piese de teatru adevărat, atleţi transpirînd în competiţii nemăsluite, muzicieni cîntînd de amorul artei sau miniştri guvernînd prin mandat democratic. Grimasa tenacităţii a fost evacuată în avantajul neruşinării. Televiziunile ne arată orice dandana de mlaştină, pînă la saţietate. Sîntem invitaţi să-i vedem călărind ponei, dansînd cu pitoni la jugulară, înotînd în piscine umplute cu jeleu, flirtînd cu nimfe tropicale sau concurînd bezmetic, în emisiuni tîmpe, cu decoruri kitsch. Arătăm uneori ca o naţie de amfitrioni căpiaţi. Oaspeţii, ca şi gazdele, se simt bine. Sînt de-ai poporului. Se lasă iubiţi. Iar după toate bălăcirile extatice prin noroaie fosforescente, vedetele noastre pe timp de prosperitate ori de criză au şi uitat de unde veniseră. Dexterităţile originare, cel puţin reale s-au topit în văpaia sclifoselilor virtuale. Protagoniştii s-au reciclat. Senzaţional. Şi fac de toate, cu condiţia să fie văzuţi măcar o oră pe zi la televizor. Iau şi dau interviuri, fac comentariu politic, gătesc, mulg, suspină, înşală, divorţează, critică, gîfîie, au viziuni paranormale, se dezbracă, se îmbracă, ţin post, resuscitează idile, încearcă diete, se spovedesc, se (re)căsătoresc, îşi alintă pudelii, concubinele şi nepoţii. După care, părăsesc lumea aceasta pe prima pagină a ziarelor şi-n fruntea buletinelor de ştiri, cu priveghi tabloid şi înmormîntări aglomerate. 

Există însă o categorie aparte de vedete, de „celebrităţi“ care au fentat episodul gloriei profesionale. Nu au medalier, nu au operă, nu au cinat cu regine, nu au apărat patru penaltiuri. Şi, de regulă, vorbesc o română infectă, dureroasă, cînd nu ridicolă. Sînt ipochimeni care mută voit, cu acordul patronului, toată atenţia naţiunii dinspre zona excelenţei, a meritului, a performanţei propriu-zise, înspre colocvialismul şugubăţ, confesiunea picantă şi tumba de bîlci. Acestea sînt fructele noului entertainment, stări de spirit rezultate din transplantul mediocrităţilor sau al troglodiţilor pe trunchiul unei noi conştiinţe colective. Acestea sînt vedetele de ultimă oră, spionate, invidiate, persiflate, curtate: bacante de lavoar, pipiţe de Bamboo, cadîne de moşnegi pricopsiţi, fanţi interlopi, pupeze reşapate, scandalagioaice veterane, şcolăriţe apostate, fachiri porno, ocultişti bombastici sau huidume lascive. Toate aceste jivine s-au instalat confortabil pe retina locală. În locul modestelor rigori, se dezlănţuie astăzi impostura cu panaş. 

Mi-e dor de Amza Pellea...  

Valentin Stângă este eseist.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.