Agenda unei crize

Criza economică mondială a ajuns şi în jurnalele de ştiri româneşti. Fiorul este atît de adînc, încît pînă şi zgomotele utilajelor de descarcerare au fost înlocuite cu scrîşnitul pixurilor guvernamentale care decid soarta acestei ţări. Anul acesta, informaţiile despre activitatea Guvernului au fost cap de afiş pentru toate cele cinci posturi naţionale de televiziune monitorizate de ActiveWatch " Agenţia de Monitorizare a Presei (AMP). În intervalul martie-mai, echipa AMP a prelucrat jurnalele din prime-time, în cea de-a treia încercare de a surprinde măsura în care televiziunile autohtone funcţionează în interes public. Şi, pentru că traversăm şi un an electoral, analiza a cuprins o imagine în profunzime asupra ştirilor administrative şi politice. Nu de alta, dar trăim vremuri confuze cînd nu ştim cine se ocupă mai mult de campaniile electorale " înalţii funcţionari publici sau politicienii? Ştirile morbide, pe locul doi Antena 1 şi PRO TV au surprins anul acesta prin atenţia acordată activităţii Guvernului. E drept, au avut şi despre ce să relateze: de la protestele sindicale din administraţia publică şi învăţămînt, pînă la aşa-zisa rumoare provocată de împrumutul angajat de România la FMI. Astfel, subiectele morbide au fost trimise pe locul doi în jurnalele televiziunilor comerciale pentru a face loc problemelor de stat. De cealaltă parte, între posturile de ştiri, Antena 3 a fost mai receptivă la culisele politicii dîmboviţene. Concurenta Realitatea TV a rămas totuşi consecventă în prezentarea, pe primul loc, a ştirilor administrative. Cele două posturi de televiziune nu ar fi produs nici o mirare, în termeni de agendă, dacă nu ar fi galopat halucinant în mediatizarea arestării lui George Becali din data de 2 aprilie. Timp de patru zile, televiziunile de ştiri şi-au pus la bătaie arsenalul de resurse tehnice şi umane pentru a oferi o acoperire cît mai bună. Sau măcar la fel de bună ca a celor de la Antena 1 şi PRO TV. La finalul acestei curse mediatice, cazul Becali ocupa locul trei în agendele tuturor celor patru televiziuni. Iar personajul George Becali ajungea să-l depăşească în vizibilitate pe premierul României. Numai postul public de televiziune parcă trăia în altă Românie. Televiziunea şi politica Probabil, România imaginată de ştirile TVR 1 nu ar mai fi populată de politicieni. Altfel, nu se explică de ce ştirile politice au ocupat doar locul 16 în agendă, cu o pondere infimă. Pînă şi posturile comerciale au fost mai vigilente şi au prezentat atacurile dintre politicienii deja consacraţi pentru spiritul lor belicos sau lansarea alternativă a celor două campanii electorale din acest an. Politica nu arată prea bine la televizor. Şi nici nu prea are ce arăta. Dacă perioada monitorizată nu s-ar fi suprapus cu ultima sută de metri dinaintea campaniei pentru Parlamentul European, am fi asistat cu toţii la atacurile politice sterile şi neobrăzate dintre cîţiva politicieni puşi pe harţă. Crin Antonescu şi Mircea Geoană s-au remarcat prin cele mai multe atacuri la adresa adversarilor politici. De fapt, să nu fim pudici: Traian Băsescu a fost ţinta preferată, la finalul perioadei monitorizate cumulînd cele mai multe croşeuri politice. În pauzele dintre declaraţiile războinice sau dintre şedinţele strategice de partid, politicienii au fost prezenţi şi la o serie de evenimente de imagine. Mircea Geoană şi Traian Băsescu au fost cei mai populari politicieni la astfel de evenimente. Cel puţin, aşa au fost prezentaţi în ştirile de televiziune. Scor bun pentru subiectele de interes public În ansamblu, televiziunile monitorizate au tratat subiecte de interes public în doze rezonabile. Posturile comerciale s-au apropiat de pragul de 70% ştiri de interes public, în vreme ce posturile de ştiri şi TVR 1 au mers pînă spre 90% din ştiri. Nu trăim într-o lume perfectă, aşa că nu tindem spre 100%. Şi totuşi, ceva a lipsit din agenda media. Au lipsit investigaţiile jurnalistice şi materialele ample care să însoţească acele ştiri placide despre cum munceşte Guvernul sau cum se luptă cu sindicatele. Ştirile de televiziune nu au omis problemele generate de criză, dar s-au limitat doar la simple descrieri de situaţie. Aşa se face că grevele din 2009 nu par cu nimic mai dramatice decît cele din anii anteriori. Campanie eficientă la PRO TV Şi, într-o beţie de enunţuri jurnalistice care încep cu "criza îi afectează şi pe (...)", o campanie de informare precum "Avem viaţă în sînge" ar putea să ne scape din vedere. În doar o lună, PRO TV a pus Guvernul la treabă. Cu o documentare solidă şi un ton moderat, jurnaliştii implicaţi în acest proiect editorial au obţinut şi un rezultat " înfiinţarea Oficiului Naţional al Donatorilor Onorifici de Celule Stem. Un act jurnalistic complet care conţine ingredientele-cheie: identificarea problemei, punerea în context, ilustrarea problemei (cazuistică), propunerea unor soluţii şi transformarea lor în mesaj. În această perioadă cînd ştirile despre evoluţia crizei economice mondiale sînt la fel de apetisante precum informaţiile meteo, criza jurnalismului de televiziune se poate acutiza. Jurnalele de televiziune pot deveni, fără pic de efort, un flux de ştiri guvernamentale, întrerupt de cîteva accidente mortale şi cîteva replici tăioase între politicieni. Anemia jurnaliştilor poate afecta direct dreptul publicului la o corectă informare. Fără curiozitatea şi tenacitatea specifice jurnaliştilor, criza se va fi terminat fără ca publicul să înţeleagă ce i s-a întîmplat. Sau poate criza s-a terminat deja. (Rezultatele detaliate ale raportului "Un om a muşcat o ştire III" pot fi preluate de pe www.mma.ro)