Mad Men şi mentalităţi

Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
Mad Men şi mentalităţi jpeg

Mad Men (Matthew Weiner, 2007-2015), cîștigător a numeroase premii (printre care cinci Globuri de Aur), are drept subiect o agenție de publicitate (Sterling Cooper) din New York-ul anilor ’60 cu angajații ei, avîndu l în prim-plan pe Donald Draper (John Hamm). De fapt, serialul pune în scenă, cu măiestrie și cu ajutorul unor „caractere“, mentalități ale vieții publice și private din anii ’60 încoace. Un fel de Istoria vieții private a lui Ariès și Duby pe roluri, mai dinamică, mai colorată, înțesată cu sentimente, sex și umor.

Tot uitîndu-mă – mărturisesc, cu pasiune – la serial, m-am delectat să recunosc în el moduri de gîndire și comportament din anii copilăriei, adolescenței și tinereții mele. Precum și să urmăresc evoluția lor, totul pe fundalul unor evenimente importante ale epocii în care am crescut – care, pentru generația mea, erau adevărate mituri: ascensiunea și asasinarea lui Kennedy, războiul din Vietnam. Donald Draper (o tipologie pe linia Cary Grant) și evoluția lui întrupează, destul de direct, o epocă preponderent masculină. Mai bine zis, în care masculinul era la putere, se afla în centrul lucrurilor, hotăra mai tot ce mișca și ducea totul mai departe.

Am recunoscut, aici, mentalitățile din copilăria mea, chiar din propria familie, în lumina cărora am fost parțial educată și care m-au marcat, de multe ori negativ și în detrimentul meu, pînă-n ziua de azi. În care, e clar, lucrurile s-au schimbat radical: desigur că nu în toate locurile din lume, nici măcar în toate mediile de la noi din țară, dar, totuși… Relația dintre Don Draper (John Hamm) și Betty Draper (January Jones) mi se pare tipică pentru – după cum învățam noi, cîndva, la început de studii feministe – patriarhat. Bărbatul lucrează și e unic întreținător al familiei, iar femeia stă acasă și crește copiii. Aceasta apare ca un fel de condiție a măritișului: dacă te măriți, nu mai lucrezi. De altfel, la începutul anilor ’60, femeile, cel puțin în serialul ăsta, nu păreau să lucreze de plăcere, în general, ci de nevoie: slujbele lor erau evident subordonate bărbaților, ele putînd fi, cel mai des, secretare. Odată ce un bărbat le băga în seamă mai radical, ele se grăbeau să renunțe la slujbele lor și să se așeze ca stăpîne ale nou cîștigatei împărății: căminul lor.

Căminul lor, unde conviețuiau alături de copii și servitoare, se prefigurează, cel puțin în cazul lui Betty Draper, ca o împărăție destul de sinistră și pustie, cu puține satisfacții și greu de dus. Era ca și cum o serie de interdicții imaginare i-ar fi oprit pe membrii familiei să facă anumite lucruri plăcute, care astăzi ni s-ar părea de la sine înțelese: de pildă, ca mamele să se joace cu copiii lor, să rîdă și să alerge împreună. Sau măcar să vorbească, să se sfătuiască. În familia Draper, singurele scene de socializare sînt în fața televizorului (a cărui apariție e semnalată cu un oarece tam-tam) sau la masă. Iar aproape singurele vorbe spuse copiilor sînt cîte un „Nu!“ sau cîte un ordin, de genul „Go upstairs!“.

De altfel, cam asemenea vorbe ies, cel mai ades, din gura lui Don Draper la adresa primei lui soții. Pe care niciodată nu o sfătuiește, cu care nu are răbdare și căreia nu îi oferă lămuriri în ce privește timpul lui petrecut în afara casei. Lumea ei, redusă la cea a casei și a împrejurimilor din suburbia în care locuiau, și lumea lui, care se învîrte în jurul locului de muncă, se intersectează rareori. Există niște granițe bine delimitate între femei și bărbați, pe care le trec rareori, cînd femeile au mai multă personalitate – precum Trudy (Alison Brie), soția mai tînărului coleg al lui Don, Pete Campbell (Vincent Kartheiser) – sau cînd se întîmplă ceva important ori grav în familie.

Dacă lumea feminină se limitează la contactul cu vecinii și părinții, cea masculină se bucură și ea de niște evadări, totuși, limitate: băutura – care, alături de fumat, apare aici ca un mod de viață –, ieșirile în oraș, între afaceri și plăcere, și infidelitățile, unele ocazionale, altele mai de durată și mai implicate. Poveștile de amor ocazional ale lui Don sînt un prilej de a ne introduce și în alte „lumi“ ale epocii – mai boeme, mai hippie, mai militante, mai feministe.

Reprezentante ale feminismului sînt, de altfel, două dintre personajele principale, fiecare pe linia ei: urîțica, dar talentata Peggy (Elizabeth Moss), care din secretară ajunge copywriter de bază al agenției, în ciuda faptului că rămîne însărcinată cu un bărbat căsătorit, pe la începutul carierei ei, și superfemeia Joan (Christina Hendricks), care, deși păstrează relațiile „tradiționale“ cu bărbații, nu renunță la ipostaza ei profesionistă impecabilă. Și, mai tîrziu, Megan Draper (Jessica Parre), următoarea soție a lui Don, care, spre deosebire de Betty, introduce comunicarea, inițiativa feminină și onestitatea în relația cu soțul ei.

Și, nu în ultimul rînd, Sally Draper (Kiernan Shipka), fiica lui Don, a cărei evoluție ilustrează schimbarea mentalităților la adresa copiilor, a fetițelor în mod special. Mai multe despre asta, într-un articol viitor. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.