Liberul arbitru în management

Publicat în Dilema Veche nr. 752 din 19-25 iulie 2018
Liberul arbitru în management jpeg

„Cel mai dificil lucru în viață este să te cunoști pe tine însuți.“ – Thales 

Carl Sagan, în cartea Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space, consideră că singura soluție pentru viitorul omenirii constă în două acțiuni: modestia în fața vastității universului și cutezanța de a descoperi tot acest infinit necunoscut. A venit timpul să înțelegem că oamenii există pentru a se ajuta unii pe alții și că singuri nu vom putea reuși să cucerim universul… Deși este foarte tîrziu, haideți să ne dăm seama că idealul uman este același dintotdeauna: construirea unei lumi mai bune, de jur împrejurul nostru. Iar împărtășirea acestui ideal trebuie să facă parte integrantă din ADN-ul tuturor celor aflați în vîrful organizațiilor.

Metaforic vorbind, rolul conducerii este să lupte cu „răul“ și să învingă. Drept urmare, performanța conducerii de la vîrful organizațiilor înseamnă capacitatea acesteia de a se lupta cu mediocritatea și incompetența sub toate formele lor de manifestare și de a construi echipe eficace, de încredere, și un context organizațional favorabil performanțelor excepționale. Să stabilească o viziune a afacerii care-și propune să facă mai mult decît maximizarea profitului: să aducă îmbunătățiri substanțiale calității vieții oamenilor. În consecință, modelul și practicile conducerii la vîrful organizațiilor trebuie evaluate după performanțele echipei manageriale și ale întregii organizații (ca echipă), după gradul de încredere, de implicare și de loialitate ale colaboratorilor (angajaților) și nu după atributele strălucitoare ale imaginii personale de mare lider eroic și charismatic. Căci, așa cum remarca Jim Collins, modelul și practicile esențiale ale CEO-ului care construiește organizații excelente stau în două fundamente de valoare: modestia și consecvența.

Și chiar dacă astăzi modestia este o rara avis peste tot în cultura occidentală, cu atît mai mult la vîrful organizațiilor, să nu disperăm, totuși. Să privim la nesfîrșit același spectacol, istoria repetată de atîtea mii și mii de ori a ego-urilor, a orgoliilor și a competițiilor care fac deliciul publicului nu este o povară amară! Dimpotrivă, poate fi chiar o sarcină distractivă. Măsurarea puterilor într-o luptă dreaptă face parte din natura noastră și ne reamintește de lumea străveche, pe care credeam că am părăsit-o. Dar nu este nici pe departe așa…

Probabil că abia acum a venit momentul să spunem că orgoliul nu este cel mai mare rău cu care ne confruntăm, ci este întotdeauna de preferat falsei modestii. Falsa modestie sau falsa conștiință de sine este dușmanul pe care trebuie să-l răpunem.

Liberul arbitru: banii sau puterea?

Să trecem în revistă două experimente revelatoare: primul cu copii, al doilea cu bogați.

Primul experiment vizează puterea de influență a autorității, a poziționării superioare, chiar de la nivelul cel mai înalt al organizațiilor. Experimentul a constat în estimarea tentativei de fraudă la copii și la elevii din clasele primare, care trebuie să completeze un test și să-l corecteze. Poziționînd elevii în diverse ipostaze ale puterii, în biroul modest al angajatului de rînd sau cel impunător al executivului, concluzia experimentului a fost una revelatoare. Elevii care au fost poziționați în birouri de directori executivi au fraudat semnificativ mai mult (mulți dintre ei cu peste 50% mai mult) decît cei care completau testul la birouri modeste.

Al doilea experiment a vizat comportamentul oamenilor în funcție de venitul acestora în contextul așteptării controlului stomatologic de rutină la o clinică de top.

Experimentul a constat în a observa cîte bomboane de ciocolată cu un brand de renume luau clienții în timp ce așteptau. Concluzia: cei din clasa de mijloc, cu venituri modeste, luau în medie 2-3 bomboane, dar pe măsură ce creșteau veniturile subiecților, creștea și frauda… Astfel, cei mai bogați luau și cîte 12-15 bomboane, adică își făceau provizii importante și pentru viitor…

Care-i morala? Este lesne de înțeles că banii și puterea sînt principalii potențiali corupători ai conștiinței morale. Și, de asemenea, pare de înțeles din perspectiva psihologiei sociale că majoritatea oamenilor au tendința de a acționa la fel (să încalce regulile, să trișeze „un pic“) în contextul puterii și al bogăției. Adică li se pare normal să încalce principiul egalității considerîndu-se pe sine semnificativ superiori celorlalți, cu mai multe drepturi, cu mai multe privilegii etc.

Dar asta este fundamental greșit. Și în această presupoziție nerealistă putem găsi, cel mai probabil, sursa primordială a eșecului și a nefericirii la vîrful organizațiilor. Valorizarea excesivă a banilor declanșează un pattern al executivului dominat de lăcomie, viziune pe termen scurt, compromisuri, bonusuri enorme etc. Puterea (și mai ales teama de a nu pierde puterea) este sursa unui pattern distinct al conducerii la vîrful organizațiilor, dominat de jocuri politice, alianțe contra naturii, bisericuțe și scenarite bine ticluite etc., toate acestea fiind subordonate principiului etern: dezbină și stăpînește. Dar, dintre toate, dilema banii sau puterea este cea mai nocivă, pentru că reușește să deruteze și ultimul dram de conștiință morală, să potențeze două tipare distincte de comportament, dîndu-le un chip absolut imprevizibil, hidos, neomenesc, plin de cruzime… Aceste categorii de non-valori reprezintă sursa nesfîrșită a mediocrității și a incompetenței la vîrful organizațiilor de astăzi. Ele dezrădăcinează sinele celui aflat în fotoliul de CEO și-l deposedează de tot ce-i bun, frumos, drept, uman…

Paul Babiak și Robert Hare, în celebra carte Snakes in Suits: When Psychopaths Go to Work, ne arată că frauda are, în principal, două cauze. Prima este psihopatia. Adică există unii executivi care cred că regulile și normele nu li se aplică și lor, ci numai celorlalți, iar această caracteristică este specifică psihopaților. A doua este ambiția patologică. Există mulți executivi care ar face orice ca să cîștige (în orice circumstanțe) pe termen scurt. În ambele cazuri, vorbim despre directori executivi egotici, cărora nu le pasă de drepturile și sentimentele celorlalți, de modul în care deciziile și acțiunile lor afectează angajații, echipele și organizațiile.* Toți acești executivi sînt incapabili să conceapă strategii pe termen lung și să le pună în practică, să dezvolte în mod sustenabil organizațiile. În schimb, pe termen scurt, pot avea rezultate care să fure mințile investitorilor și ale consiliilor de administrație.

Nu putem decît să sperăm că procentul acestor două categorii de executivi nu este unul copleșitor și că multe cazuri sînt încă tratabile, nefiind patologice. Dar tratamentul la acest nivel înseamnă, în primul rînd, o riguroasă cercetare de sine, care să stea la baza atitudinii potrivite pentru conducerea pregătită să înfăptuiască o construcție măreață împreună cu toți ceilalți doritori, potențiali colaboratori.

Cercetarea de sine, îndoiala și in-terogația de sine fac parte integrantă din responsabilitățile zilnice ale tuturor celor aflați la cîrma organizațiilor. Cu alte cuvinte, este esențial ca orice CEO, cu idealuri progresiste, plin de bunătate și de omenie, rezonabil și de „bun-simț“, să știe că are și un potențial „rău“, și pentru asta este necesar să fie atent la propriul sine, la potențialele derapaje care îl așteaptă la cotitură… Continua cercetare de sine, aplecare spre cunoașterea de sine (și spre un management eficace al sinelui) presupune, inevitabil, atît o doză consistentă de modestie, de moderație în ceea ce este (de diminuare a ego-ului și de îngăduire a celorlalți să fie alături), cît și o alta de consecvență, două ingrediente esențiale pentru orice reușită a conducerii, sursa valorilor și a motivațiile sale fundamentale. Iată ce scria Marc Aureliu, în urmă cu aproape două mii de ani, în a șaptea carte a Gîndurilor către sine însuși: „Sapă înăuntrul sinelui tău; acolo se află izvorul binelui, mereu gata să țîșnească, dacă sapi mereu“. Iar fără a ne întoarce asupra realității noastre lăuntrice este imposibil să lăsăm în urma noastră vreo construcție valoroasă și trainică. Ego-ul nostru, dacă vrem să nu cadă în păcatul capital al superiorității și în capcanele lăcomiilor de moment, are nevoie să știe că este chemat zilnic la judecată…

Să nu uităm nici o clipă că superioritatea și lăcomia anihilează totul în calea lor, distrug din temelii organizații, societăți și imperii, culturi și civilizații ce păreau a fi de neclintit pentru multă vreme.

Așadar, haideți să ne asumăm cu adevărat rolul de conducător. Să construim organizații de încredere, care să-și asume un ideal de progres. Să ne luptăm cu „răul“ și să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a învinge. Să înțelegem că sîntem aici pentru a ne ajuta unii pe alții, pentru a construi împreună cu ceilalți. Să realizăm că singuri nu vom reuși. Să căutăm să fim buni și înțelegători, să-l lăsăm și pe cel de lîngă noi să fie, să-și exprime identitatea, voința, aspirațiile. Să nu stîrnim frică și să disprețuim pierderile. Să nu-l coborîm pe cel care îndrăznește și să nu-l zdrobim pe cel care greșește. Să fim atenți la umilința celor din organizația noastră și să-i ridicăm pe toți la statutul de egali, colaboratori ai noștri. Să conștientizăm că din ignoranță provin cele mai multe și cele mai dramatice erori. Faptul că ne supărăm pe competitorii noștri care ne vorbesc de rău, pe colegii noștri care nu ne acordă suficientă atenție și pe subordonații noștri care greșesc din cînd în cînd sînt semne clare că avem un ego prea mare, prea mîndru, superior și plin de el, orbit de sine și orb la ceea ce se petrece în jurul lui. Dar, în esență, toate aceste lucruri exprimă pe deplin o necunoaștere a realității și a lumii în care trăim, o dezrădăcinare a tot ceea ce este uman și firesc. Pentru că, nu i așa, nu este oare omenesc ca dușmanii să ne vorbească de rău, iar prietenii să mai greșească din cînd în cînd? Fiind conștienți de iluziile și de orbirea ego-ului, să încercăm să ne luăm în stăpînire, să nu avem încredere deplină în ceea ce simțim și să nu acționăm iute și pripit, să știm să amînăm pentru o zi sau măcar pentru un ceas tot ceea ce trebuie decis, cu impact atît de copleșitor asupra vieții altora. Să nu pierdem timpul și să ne asumăm propriul nostru ideal. Căci numai așa am putea fi consecvenți în lupta cu propriii demoni ai mediocrității și ai incompetenței care ne amenință la tot pasul. Să ne privim pe sine pînă cînd ne vom vedea așa cum sîntem, căci numai așa vom putea alege modestia ca fundament de valoare al viitoarei noastre construcții împreună cu ceilalți. 

* Paul Babiak și Robert Hare, Snakes in Suits: When Psychopaths Go to Work, New York, Reagan Books, 2006, apud Robert Kaiser, Riscurile accentuării punctelor forte, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 181. 

Dorin Bodea este doctor în economie. Director general la Result Development. Cea mai recentă carte publicată este Adevărul incomod de la vîrful organizațiilor (Editura Result, 2018).

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.