Legea, singura barieră în calea cuvîntului?

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Dialoguri întrerupte jpeg

Sîntem o ţară care timp de cincizeci de ani a suferit din cauza cenzurii, a îngrădirii dreptului la libera exprimare, a lipsei de informaţie reală. E firesc, deci, ca acest drept, obţinut cu greu în decembrie 1989, să fie cel mai asiduu apărat, exercitat, exersat, transmis generaţiilor viitoare, în toate formele posibile: prin mass-media, şcoală, cursuri private etc. 

Ceea ce se întîmplă, însă, astăzi în spaţiul public românesc, sub ochii şi mintea copiilor noştri, e departe de a oferi un model de societate bazată pe dreptul de a te exprima liber: ştiu, pare paradoxul însuşi să pui la îndoială efectele benefice ale dreptului la libera exprimare, într-o ţară în care meseria de bază a celor mai mulţi locuitori ai săi pare vorbitul liber. Şi totuşi: ideea principală care se transmite, văzînd, ascultînd şi citind ce se întîmplă în România, este următoarea: ai voie să spui orice, absolut orice, dacă legea îţi permite. Cu alte cuvinte, limita ultimă este sancţiunea legislativă, civilă sau penală. Între gîndul iţit în intimitatea proprie şi exprimarea lui liberă nu mai există alte trepte de parcurs, precum reflecţia, informarea onestă, stăpînirea limbii române, bunul-simţ, buna-cuviinţă, grija faţă de sentimentele comunităţii, politeţea, respectul. Nu, vorbim stînd cu ochiul pe Codul Civil – pasajele privitoare la exprimarea publică –, pe care îl manipulăm cum ne vine la îndemînă. 

Iată cîteva exemple de mesaje pe care le transmitem zi de zi copiilor noştri: putem să bălăcărim cum ne vine la gură pe toţi cei ale căror comportamente, credinţe, opinii, alegeri sînt altfel decît ale noastre. Un lung şir de trivialităţi poţi culege zilnic din discursurile de maximă audienţă azvîrlite în spaţiul public. Dacă ţi se aduce aminte că legea nu-ţi dă voie să înjuri, apelezi la şmecherii de limbă şi de expresie (bipuri, puncte-puncte, ocheade aruncate telespectatorilor, jocuri de cuvinte deştepte etc.) ca să îţi verşi totuşi gîndul murdar în lume. Sau pur şi simplu numeşti întreaga dejecţie „pamflet“. 

Putem să facem acuzaţii netrebnice, neîntemeiate la adresa oricui: dacă cineva îţi flutură legea pe sub ochi şi te acuză de calomnie, te scuzi în două feluri: invoci ca sursă cine ştie ce blog prăpădit şi susţii că orice persoană publică trebuie să îşi asume riscul ca reputaţia să îi fie pusă sub semnul îndoielii. 

Putem să ne dăm cu părerea despre absolut orice: operă de artă, educaţia copiilor, sport, lege, căsătorie, religie, vaccinuri, modă, agricultură. Limita nu ne este propria competenţă, ci legea. Am voie? Atunci cuvîntul meu poate zburda liber, fără să mă oprească gîndul că e imoral să mă folosesc de microfonul emisiunii sau de pagina de ziar de care dispun, doar ca să mă dau în stambă sau ca să fac rating. 

Activităţi intime, foarte intime, conversaţii care ar trebui să rămînă doar pentru urechile prietenului cu care ai ieşit la o bere, stupori private, obiceiuri de familie, toate pot constitui, oricînd, subiecte de dialog publice. Ne enervează sau ne bucură soţul/soţia, vecinul, colega de serviciu, soacra? Ne ducem la televizor şi „spunem lucrurilor pe nume“, cu curaj, în deplină „libertate“ a exprimării. 

Pe scurt, ce ar putea învăţa copiii noştri de la adulţii care se perindă prin spaţiul public? 1) că autocenzura e doar un moft, că dacă vrei să spui, spui, chiar dacă nu ai ce, nu ştii cum, nu te întrebi dacă e cazul (dacă „se cade“). Şi 2) că libertatea de exprimare e un scop în sine: urmează-l chiar înainte de a şti să o faci adecvat, coerent, corect, principial, scrupulos. Singura ta preocupare este să fentezi legea care îţi limitează acest drept.  

Maria Iordănescu este psiholog. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.