Laur cu lauri în cap

Publicat în Dilema Veche nr. 703 din 10-16 august 2017
Laur cu lauri în cap jpeg

Apariția manualelor de educație fizică și sport a provocat o mulțime de obiecții din partea opiniei publice: că sînt inutile, că nu erau o prioritate în bugetul ministerului care este zgîrcit cu sălile de sport sau cu manualele de matematică, că educația fizică este, prin însuși conținutul ei, o materie destinată sălilor de sport și nu studiului în clasă etc. Toate sînt obiecții justificate: în fond, e greu să nu te pună pe gînduri cum de a „crescut“ acest manual, pe tăcute, în cîteva luni, cît altele în șapte-opt ani de încercări „reformatoare“. A apărut așa, din neant, și tot din neant s-au pus mînă de la mînă autori, licitații, aprobări pentru tipărire. Însuși prim-ministrului ideea nu i s-a părut prea serioasă, din moment ce a primit manualul de educație fizică și sport cu zîmbete și ironii. Ca să nu mai spunem că despre manualele de rugby, tenis de masă, badminton sau schi nici nu merită discutat: în România, un copil pare privilegiat dacă abia apucă să învîrtă o minge prin curtea școlii. Nu cred că sînt multe județe în țară în care copiii să practice în masă schi biatlon și să fie nefericiți că nu au un manual cu instrucțiuni.

Să revenim însă la manualul propriu zis: l-am citit. Am citit și cîteva manuale străine. Și concluzia mea, melancolică, este că, dincolo de existența în sine a unui manual de sport, avem o problemă cu calitatea celui propus pe piață. Am să dau cîteva exemple.

Pentru a face informațiile mai accesibile, autorii manualului au inventat două personaje, Laura și Laur, care sînt prietenii copiilor (inițial am crezut că e vorba despre doi copii, dar m-am înșelat: într-un interviu acordat site-ului gsp.ro, Dorin Stoican, unul dintre autorii manualului, ne spune că Laur este jumătate minge de fotbal și jumătate minge de baschet. Și adaugă: „Are lauri în cap (!), prin asta încurajăm și interdisciplinaritatea (!), trimiterea către istorie, către olimpism (!). Laura este un personaj feminin care, în loc de rochiță, are pene de fluturaș de badminton.“) Dar, mă rog, să trecem peste detalii și să revenim la conținut: cînd folosești două personaje de tipul acesta, adică „prieteni ai copiilor“, ideea ar fi ca ele să intre direct în dialog cu micul cititor: să dea explicații, în termeni potriviți clasei a cincea, să formuleze întrebări, să sugereze răspunsuri pe înțelesul „utilizatorilor“. Forma de prezentare a informațiilor devine, așadar, atractivă și eficientă tocmai în măsura în care recurge la dialog, la vorbirea directă. Dacă însă informațiile sînt livrate exclusiv cu ajutorul vorbirii indirecte (Laura spune…, Laur îți arată…), iar vocabularul folosit este cel al unui doctorand în mișcarea sportivă, atunci rostul personajelor nu se mai justifică: în fond, nu trebuie să fii jumătate minge de fotbal și jumătate minge de baschet ca să spui, academic, cum se formează coloana de gimnastică.

Exercițiile de verificare a cunoștințelor sînt siderante. Exemplu: elevul trebuie să spună dacă sînt adevărate sau false următoarele afirmații: „aterizarea trebuie să fie executată cu precizie“, „podul de jos îl realizezi începînd din poziția culcat facial“, „șutul la poartă este mijlocul prin care te opui intrării mingii în poartă“. Se poate imagina ceva mai inutil?

Sigur, manualul are multe informații utile: reguli de joc și de antrenament, norme de igienă și de mișcare, tehnici sportive și reguli ale fairplay-ului etc. Dar ele trec aproape neobservate în grămada de gogomănii care apar în manual. Exemple: definiția cuvîntului facial („care ține de partea din față a corpului“), definiția emoției („reacția la un anumit eveniment“) etc. O rubrică specială, de tipul „Ştiați că…?“, înșiră, cu titlu de informație neobișnuită, o sumedenie de platitudini pretențioase: „preocuparea pentru dezvoltarea fizică armonioasă este prezentă încă din antichitate, fiind regăsită pe vasele de ceramică“, „pentru realizarea paradelor militare care se desfășoară cu ocazia zilelor naționale sînt folosite exerciții de front și formații care sînt foarte apreciate de publicul spectator“, „fotbalul este recunoscut în foarte multe țări ca fiind sportul rege“, „oina contribuie la formarea identității de român, te ajută să fii sănătos“. Pe lîngă toate aceste perle de subtilitate didactică, ar mai fi de adăugat și că autorii scriu „așează“ și nu „așază“, „agatos“ și nu „agathos“. Fleacuri…

În concluzie: aveam nevoie de un manual de educație fizică? Poate. De unul făcut pe genunchi? Sigur, nu. Am uitat să precizez, dacă mai era nevoie, că acest manual a fost tipărit la editura Ministerului Educației. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: adevarul.ro

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.