Tren de... plăcere

Publicat în Dilema Veche nr. 165 din 5 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Oamenii, numeroşi, aşteptau, în general, personale. Sau, mai bine zis, trenurile care treceau pe acolo aveau mai curînd o astfel de alură, arătînd vechi, neîngrijite, supraetajate. Dacă pînă acum Gara de Nord mi s-a părut, faţă de aeroportul Henri Coandă, ca un fel de Cenuşăreasă, acum aceasta a căpătat, în comparaţie cu Gara Basarab, complet altă conotaţie: şi anume cea de rudă bogată şi aristocratică, faţă de surata ei de la ţară, fără avere şi maniere. Dacă în Gara de Nord e cît de cît curat şi se găsesc, pe lîngă deja menţionatul Gregory’s, McDonald’s, Spring Time etc., din Gara Basarab poţi lua doar pîine şi covrigi, precum şi obişnuitele sucuri de la chioşc. Nici vobă de capuccino cu lapte adevărat sau de sandvişuri cu mozarella ori brînză bleu. Pînă la urmă, e logic: probabil că nimeni nu şi le-ar dori. Pentru că oamenii care aşteaptă, aici, trenurile nu sînt pretenţioşi, sînt modest îmbrăcaţi şi nu prea curaţi. Acum mi-am dat seama că lucrurile nu stau chiar aşa, sau nu trebuie privite neapărat din perspectiva asta: nu sînt decît nişte semeni de-ai noştri care muncesc din greu, pentru bani mai puţini. Ţinuta lor denotă faptul că se întorc de la lucru: mulţi au muncit de noapte, în Bucureşti, şi acum revin în comunele lor, situate nu departe de Capitală (ceea ce poate însemna chiar la două ore distanţă). Unii au vîndut în piaţă, alţii au păzit diverse "obiective". Sînt mulţi, răspîndiţi pe toate peroanele unde trenurile nu se ţin foarte strict de orare, şi care arată ca cele cu refugiaţi sau condamnaţi din filmele cu război. Personalul Bucureşti-Alexandria, via Roşiori Pe mine mă interesează însă numai cei care iau personalul de 7,45 spre Alexandria. Cînd vine, aproape în ultimul moment, se umple instantaneu. Pasagerii sînt învăţaţi să se năpustească spre cele două etaje ale lui, ca să nu rămînă fără loc. Bagajele sînt complet altele decît în Intercity sau "Săgeata albastră": saci albi, foşnitori, legaţi la gură, sacoşe voluminoase, în pătrăţele, bidoane, coşniţe... Un domn cară un scaun vechi, dar trainic, cu picioare de fier şi o pernă uzată: l-a găsit pe stradă, îl lăsase cineva... Găsesc loc lîngă o doamnă curăţică, însoţită de patru tineri ce se aşază alături. Tinerii (doi băieţi şi două fete) au, de la prima vedere, ceva "de cartier": nu o spun peiorativ, doar o constat. Băieţii au un soi de tunsoare între punk şi plete, cercei şi lanţuri, şi nu au stare. Fetele sînt, poate, drăguţe, dar într-un fel inexpresiv şi plinuţ, nerafinat. Amîndouă sînt îmbrăcate aproape la fel, în pantaloni şi bluze negre, de nylon, şi cu adidaşi albi, no name, pe care şi-i scot, rămînînd în şosete la fel de albe. Apoi beau suc acidulat din pahare de unică folosinţă. Agricultura, un lux... Intru în vorbă cu călătorii, la întîmplare. Majoritatea lucrează ca paznici de noapte. Bodyguarzi. Şi cînd te gîndeşti că, atunci cînd îi vezi într-un magazin sau depozit, bodyguarzii îţi inspiră oarecare teamă, sau măcar respect. Poate că din cauza uniformelor sau poziţiei în sine... Aşa - obosiţi, neraşi, cu ochii umflaţi de nesomn, în straie civile - nu mai au nimic din ştaiful "pazei şi protecţiei". Desigur că oricînd îi poţi întoarce la titulatura de "portari". De fapt, sînt cu toţii nişte ţărani care nu îşi mai permit să fie doar ţărani; şi atunci, se dezrădăcinează de bunăvoie, măcar parţial. Agricultura costă, şi nu e destul de profitabilă, îmi explică unul dintre ei: "Investeşti 100% şi recuperezi 60-70% din ce ai investit. Produsele tale sînt foarte prost plătite de nişte bandiţi care şi-au dat mîna: în panificaţie, lactate, uleiuri, vegetale. Grîul, de pildă, nu depăşeşte 0,23 lei kilogramul. La Roşiori, la asociaţie, unde am 4 ha de pămînt, mi-au dat doar 1000 kg de grîu, adică o tonă, cînd ar fi trebuit să-mi dea 3 tone pe hectar (un ha scoate 3 tone)". Un alt interlocutor, de pe lîngă Videle, confirmă că nu poţi creşte 4 copii din agricultură. O ţărancă din Nanov, un sat de pe lîngă Alexandria, care vinde în Obor ştevie şi urzici, spune că "merge prost"; nu le-a putut vinde cu mai mult de 0,15 lei legătura... Din toate aceste discuţii reiese că, la ţară, să trăieşti din agricultură, alta decît de subzistenţă, devine un lux... Paznici de noapte Pe vremea lui Ceauşescu, ţăranii cîştigau în industrie bani pentru animalele şi pămîntul de pe lîngă casă. Mastodonţii industriali creaţi atunci ofereau locuri de muncă şi salarii stabile. Oamenii din tîrguri şi comune consideră vremurile de atunci mai bune şi mai normale. Nu contează, pentru ei, că au fost transformaţi într-un hibrid ţăran-muncitor. Acum sînt un amestec de tradiţii româneşti şi oportunităţi salvatoare spaniole. Sau măcar bucureştene, precum majoritatea ocupanţilor trenului în cauză: "Lucrăm toată noaptea, apoi plecăm acasă. Cîştigăm în jur de 400 lei. Pentru noi e convenabil: lucrezi o zi, ai două libere, ai timp să-ţi vezi şi de familie, şi de gospodărie" - declară un paznic din Gălăteni. Soţia lui, şi ea în tren, lucrează tot ca agent de pază, la ASE. Amîndoi spun că n-ar pleca în străinătate, ca să nu-şi lase familia, plus că au auzit că se mai dau ţepe. Cînd discuţia alunecă spre falnicele case înălţate de "spaniolii" din zonă, bărbatul adaugă: "Case facem noi şi aicea, dar nu cu 20 de camere, ci cu două, trei. De parcă ei nu tot într-una stau!?". Alţii pot cîştiga ceva mai bine în acelaşi rol de paznic: 600 lei. Pentru care se scoală la 3 dimineaţa şi se întorc acasă la 7, în ziua următoare. Cînd ajung, nu toţi pot dormi, aşa că se apucă de treabă în gospodărie, ba se mai uită şi la Dan Diaconescu seara... precum îmi povesteşte un alt paznic, din Rădoieşti. Cofetăreasa Numai o femeie cîştigă mai mult: e din Gălăteni şi lucrează la o cofetărie din Rahova. A făcut şi cursuri de specializare, a fost nevoie. Acum cîştigă 700 lei. Pînă la serviciu face două ore cu trenul. Nu avea de ales: în Gălăteni era doar o fabrică de pîine, cu salarii mizere. Pînă acum lucra doar soţul, la serele din Popeşti; dar cu banii lui nu puteau întreţine o familie de patru persoane. Au avut posibilitatea să plece şi în străinătate: din satul lor, 30 de familii sînt plecate. Dar n-au vrut. Casa şi-au înălţat-o şi aşa, după Revoluţie, imediat. Şi e destul de măricică. Înainte, în Gălăteni exista un baraj unde veneau bucureştenii la peşte. Deci se putea vorbi de oarece turism. Acum, şi pe ăsta l-a închiriat cineva şi s-a terminat. După cinci luni de cursuri de specializare, femeia a ajuns la salariul deja menţionat şi la o slujbă stabilă în Bucureşti. E mulţumită. Statul şi Guvernul Alţii - nu sînt. Mulţi dintre cei intervievaţi îşi pun problema autorităţilor şi a ajutorului pe care acestea ar trebui să-l acorde. "Situaţia e ridicolă. Ăsta nu e partid, asta nu e guvernare" - spune un agent de pază din Olteni. "La noi nu vine nimeni să te înveţe ce să faci. Dacă vrei să apelezi la fonduri Phare, SAPARD, nimeni nu ştie ce şi cum. Nici la Primărie, nici la Judeţ. Statul ar trebui să-ţi fie partener. Dar nu-i aşa: dacă ai banii tăi, faci; dacă nu, sînt visuri cu ochii deschişi" - adaugă. Vechile fabrici din micile oraşe de provincie nu mai sînt, au fost închise, au dat faliment, au fost privatizate dezastruos. Investitori străini mai vin, dar cum? "La noi, e un grec - continuă interlocutorul meu - care, pentru 12 ore de muncă, dă 400 lei şi te cheamă şi sîmbăta, şi duminica pentru un bon de masă. Statul şi Guvernul ar trebui să-i spună: la tine în ţară le dai 1500 euro pe lună, aici dă-le măcar 7-800. De ce vin? Că aici taie şi spînzură. Noi sîntem miei sacrificaţi. Cu intrarea în UE ce avantaje avem? A, că o să echivaleze salariile... Noi nu mai apucăm." Un alt pasager, navetist ca şi ceilalţi, trage o concluzie minimală, dar exactă: "Noi sîntem amărîţii de la ţară...". Şi completează: "Omul simplu nu se mai ridică. Poate doar dacă e tînăr şi are, cum să-i spun, un pic de intuiţie...". Trenul, pentru ei Îi tot întreb de tren - cum li se pare, ce părere au de condiţiile proaste, de faptul că merge atît de încet întrucît trebuie să-l schimbi la Roşiori, unde aştepţi aproape o oră, şi apoi, spre Alexandria, linia nu e electrificată... Obişnuiţii personalului nu gîndesc aşa: o doamnă care vine împreună cu fiica ei dintr-o vacanţă de la bunici, de unde se întorc încărcate de sacoşe, îmi spune că e "cît de cît bine"; paznicul din Gălăteni, cel care călătoreşte împreună cu soţia, declară că "pentru noi e bun, e convenabil aşa". Agentul de pază din Olteni, cel mai tranşant, pune punctul pe "i": "Dacă n-ar fi ăsta, am muri de foame. Dacă-l pierzi şi pe ăla de 8,30, altul nu mai e...". O doamnă mai în vîrstă, aşezată mai izolat, îmi mărturiseşte, off the record, că e cam scump: în jur de 5 lei biletul, în condiţiile astea... Doamna în piele O doamnă spre vîrsta a treia face oarecum notă discordantă cu restul trenului: e îmbrăcată într-o haină de piele neagră, are lanţ de aur şi nu posedă saci sau paporniţe. Sfîrşim prin a intra în vorbă. Aflu că ea reprezintă tot o fiică a uneia din comunele zonei, dar plecată de mult din localitate. Acum locuieşte la Bucureşti. Din vorbă în vorbă, îmi arată poze cu fetele ei şi cu soţii lor care sînt... în Italia. E drept că nu lucrează în construcţii şi nici în agricultură. Unul dintre gineri posedă un bar şi un hotel... Toată povestea mă reconciliază cu trenul şi cu pasagerii lui. Ajung, încă o dată, la aceeaşi concluzie: centrul şi marginea sînt relative şi, la o adică, se pot schimba între ele; aşa că nu e cazul să devenim, inutil, prea mîndri de poziţia noastră, momentan şi aparent privilegiată. Brusc, trenul, bătrînul personal, nu mi se mai pare atît de sinistru, ci pur şi simplu adecvat unei lumi care are nevoie de el.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.