Tînărul perfect

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Tînărul perfect jpeg

De curînd, am participat la conferinţa Romanian Youth Focus 2013, organizată de SMARK Know How. Au avut loc multe prezentări, despre cum cumpără tinerii din zilele noastre, ce preferinţe au în diverse domenii, cum se raportează la realitate, precum şi alte subiecte, toate din acest domeniu, al tinerilor.

Am aflat că generaţia Y, născută între anii ’80-’90, este extrem de critică, refuză liderii şi modelele şi doreşte să trăiască într-un mediu prietenos. Mai mult decît atît, luptă pentru ca să schimbe mediul înconjurător.

Îmi şi imaginez o astfel de lume, cu oameni care zîmbesc tot timpul şi vorbesc foarte amabil şi se ajută unii pe alţii. Ei nu aşteaptă să întîlnească experţi care să îi înveţe ceva, ci trag singuri concluzii, din experienţa proprie. Lucrează la cele mai înalte standarde de profesionalism, sînt foarte evoluaţi spiritual şi se comportă după cele mai înalte principii morale. Pe fundal, bineînţeles, se aude încontinuu vocea lui John Lennon: „Imagine all the people…“ – chiar dacă el nu face parte din generaţia Y.

Din nevoia asta de a trăi într-o lume perfectă, au apărut, probabil, şi nenumăratele titluri de articole şi publicaţii despre cum să obţii locul de muncă perfect, sau, mai mult, despre cum să cîştigi zeci de mii de euro fără să faci nimic. Cum să-ţi găseşti perechea visurilor, cum trebuie să te adresezi copilului, cum să fii un soţ perfect, ca să nu mai vorbesc despre cum să obţii silueta perfectă. Tind să cred că ai întîlnit cel puţin un astfel de articol în ultima lună, dacă îţi petreci oarecare timp zilnic pe Internet. Ai văzut, primit sau încercat cel puţin o reţetă de succes sau o serie de paşi recomandaţi pentru a ajunge la perfecţiune într-un domeniu al vieţii tale. Bine, dar cum rămîne cu libera exprimare şi autodeterminarea? Unde este nonconformismul şi ieşirea din tipare, eliberarea de reguli şi alegerile libere despre care se tot vorbeşte în ultima vreme? Dacă ar urma toţi reţetele propuse de alţii, nu e cumva o dovadă de conformism, de încadrare în tipare? Şi unde este responsabilitatea pentru propriile alegeri? Mă uitam mai devreme pe Facebook şi am găsit o caricatură cu un domn care vorbea în faţa unei clase de elevi şi le spunea: „Mă aştept să fiţi cu toţii independenţi, inovativi, cu gîndire critică şi să faceţi exact cum vă spun eu.“ Mi s-a părut că ilustrează foarte bine această situaţie.

Mai aflu apoi despre tineri că întîrzie să se maturizeze. Locuiesc pînă la vîrste destul de mari cu părinţii, îşi asumă responsabilitatea unei familii şi a întreţinerii unei locuinţe mai tîrziu decît generaţiile premergătoare lor. Vor să „bifeze“ toate experienţele, să treacă prin toate etapele unei vîrste, să experimenteze mai multe relaţii înainte de a-şi întemeia o familie. Probabil îşi doresc să fie împliniţi ca indivizi şi consideră aceste exprienţe o modalitate de creştere, iar pînă cînd nu le experimentează pe toate, nu consideră că sînt suficient de pregătiţi să treacă la următoarea etapă. Şi, oricum, dacă modelul la care aspiră este unul perfect, nu e de mirare că amînă să îşi asume un asemenea rol.

Următoarea prezentare care mi-a rămas în minte este despre sporturi extreme. A unui profesor de la departamentul de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, ce a vorbit despre tinerii care, într-o lume a asigurărilor de viaţă şi a protecţiei personale, unde riscurile tind să fie reduse la minimum, tind din ce în ce mai mult să se implice în sporturi extreme. Deci, să îşi asume riscuri în mod voluntar. Se pare că tinerii îşi consideră corpul o modalitate de exprimare şi doresc să depăşească limitele sale, acest tip de experienţe fiind, din ce înţeleg, o evoluţie în viziunea lor. Spunea Gabriel Jderu că şi tatuajele intră în această categorie, a exprimării prin corp. Tinerii îşi creează propria identitate prin diverse desene şi simboluri pe care le consideră reprezentative; ele sînt o modalitate prin care îşi îmbunătăţesc imaginea. Astfel, deşi asumarea unor responsabilităţi cum sînt familia şi întreţinerea unei locuinţe întîrzie să apară, asumarea unor riscuri prin sporturi extreme se pare că e mai la îndemînă pentru ei.

Cum spuneam, aşa ambiţioşi cum sînt tinerii noştri, declară că nu se lasă cu una, cu două şi îşi doresc să schimbe mediul în care trăiesc. Dar cum? „Studiul despre activismul şi cultura protestului la tineri“, realizat de Miliţia Spirituală, arată că aceştia mai mult se adaptează la condiţiile în care trăiesc, decît îşi propun să schimbe ceva. Şi deşi se declară total nemulţumiţi de conducerea ţării, sînt destul de puţin informaţi şi implicaţi în viaţa social-politică. Din ce îmi dau seama, în ochii lor, schimbarea se manifestă mai mult la nivel individual. Dacă fiecare dintre noi ar fi mai bun, am trăi într-o lume mai bună. Sigur, într-o lume perfectă, dar ce facem pînă atunci cu aceia care nu-şi propun să fie mai buni şi îşi fac de cap, luînd decizii care ne privesc pe noi toţi? Aşteptăm să ajungă şi la ei iluminarea?

În imaginarul lor, cred, fiecare dintre tineri este deja implicat, în funcţie de valorile sale, în schimbarea lumii în care trăieşte. Fie îşi propune să se dezvolte personal, fie să stăpînească mai bine noile tehnologii, să experimenteze senzaţii extreme, care probabil îi fac să se simtă mai responsabili şi mai curajoşi. Să fie la curent cu tendinţele în muzică, jocuri, modă, tehnologie etc. Şi, oricum, fiind la curent şi activi în toate aceste domenii, consumă suficient de mult timp, presupun, astfel că nu mai rămîne şi pentru domenii cum sînt implicarea în viaţa politică, sau pur şi simplu pentru a reacţiona cînd ceva nu le convine.

Se vorbeşte destul de mult, în ultima vreme, despre dezvoltarea personală. Despre descoperirea sinelui original, exprimarea de sine şi autenticitate. Există resort-uri unde ne putem retrage pentru a ne regăsi autenticitatea, şi ateliere unde ne descoperim „adevăratul eu“. Sonia Livingstone, un cercetător cu multă experienţă în domeniul copiilor, tinerilor şi al noilor tehnologii, spunea că există această tendinţă în rîndul tinerilor, să trăiască sub presiunea unei lumi utopice. A unei perfecţiuni sprirituale şi personale care nu face decît să crească discrepanţa dintre ce îşi imaginează şi ce reuşesc să obţină. O lume a elitelor, să spunem, în care standardele sînt ridicate, iar tinerii fac eforturi susţinute să le atingă. Relevanţa acestor standarde pentru fericirea şi bunăstarea lor este însă redusă, deoarece aceştia se pare că sînt în continuare nemulţumiţi de condiţiile şi de nivelul de trai.

Experienţa şi istoria ne-au arătat că societăţile utopice nu există. România comunistă, deşi şi-a propus să funcţioneze perfect, nu a avut cele mai bune rezultate, iar efectele acestui regim se resimt încă. Culmea este că, la peste 20 de ani de la căderea comunismului, aspiraţii către o societate utopică încă mai există. Mai comercială, cu un alt context, care promite şi poate oferi cu siguranţă mai multe, în România de astăzi există în continuare dorinţa de a atinge perfecţiunea, în detrimentul bunăstării indivizilor.

Am uitat să precizez, fac parte din generaţia Y. Cum mă maturizez? 

Vera Ularu este coordonator comunicare FDSC.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.