Tablou de Rembrandt cu ramă <i>made in China</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 135 din 25 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Treci de Turnu Severin, iar peisajul se schimbă. Brusc. Intri într-un fel de... tablou inaccesibil, o frumuseţe grea, inhibantă prin grandoare. Nu mai îndrăzneşti să respiri şi treci, în goana trenului Bucureşti Nord-Timişoara, pe lîngă stîncile ciudate, create cu un scop, imposibil de a fi fost aşezate acolo doar la întîmplare, fiecare încriptînd parcă o vrajă străveche, ceva de care nu eşti sigur, dar pe care speri, din tot sufletul, să-l descoperi. Următoarea staţie, Băile Herculane. Fantomele trecute Cobori din tren, cu inima cît un purice. N-ai fost în viaţa ta aici, însă legenda spune cum că aici zeii olimpici ar fi avut un amestec; ar fi aruncat deasupra locurilor, încă din vremuri mitologice, cu nectar şi ambrozie, transformînd apele în izvoare miraculoase, iar peisajele, după asemănarea Muntelui Olimp; se spune că aşa ar fi ajuns pe meleagurile acestea Hercule; iar puterea lui o datora numai izvoarelor termale. Istoricii au confirmat legenda la 1817, cînd arheologii austrieci au descoperit, în peşterile de o frumuseţe uluitoare, seifuri de trecut, un adevărat cult închinat lui Hercule. Artifacte, statuete, pietre de marmură inscripţionate. Iar băile, pînă atunci Băile Mehadiei, au fost numite Băile Herculane. Staţiunea era deja "perla" Europei. Cu ape într-adevăr miraculoase, devenise locul de întîlnire a bogătaşilor şi a capetelor încoronate; la Vila Tatarzi - numele-i vine de la guvernatorul staţiunii la 1870 -, trăgeau deseori împărăteasa Austriei, celebra Sissi, şi soţul ei, Franz Josef; tot aici - se spune - aveau loc întîlniri, la nivel înalt, între regele Carol I şi împăratul Serbiei. Franz Josef declara că Herculane este "cea mai frumoasă şi mai veche staţiune din Europa". Clădirile erau mîndre şi impunătoare. Şi se potriveau cu întregul peisaj. La fel de grandioase, însă mult mai fragile. Pentru că duminică, 7 august 2006, în fosta Vilă Tatarzi, transformată azi în bibliotecă publică, a picat tavanul. Fantomele prezente Ceauşescu n-a venit niciodată aici. Muntele nu l-a lăsat. Relieful era de aşa natură, încît Serviciile secrete nu i-ar fi putut asigura paza de care avea nevoie. Probabil tocmai din cauza asta, după moarte, fantoma lui se încăpăţînează să bîntuie atît străzile pustiite ale vechiului centru, cît şi vorba oamenilor, insinuîndu-se ca un blestem în zidurile vechi şi în amintirea localnicilor. Distrugîndu-le deopotrivă. Mentalitatea "bine era pe vremea lui Ceauşescu" s-a încrustat cu atîta încăpăţînare în vorba lor, încît a devenit un fel de antidot la neputinţa cu care îşi privesc staţiunea murind. Se caută în permanenţă vinovatul. Unul multiplu. Să fie mai mulţi de înjurat. Guvernul, Ministerul Culturii. Al Turismului. "A venit pe vremuri Agathon - ni se spune - şi a promis douăzeci de milioane de dolari pentru restaurare"; din bani însă, doar promisiunea, pentru că frumoaselor clădiri de odinioară le cad pereţii. Mai aflăm şi că Năstase este "cetăţean de onoare". La terase, prin magazine, printre localnici, dar şi printre turişti, dacă e să te întinzi niţel la discuţii, vorba ajunge imediat la binefacerile comunismului, dînd naştere la acel gen de melancolie care paralizează orice ambiţie de viitor. Fantoma fostului dictator e omniprezentă şi totul se raportează la vremurile "de atunci", în care, invariabil, se "trăia mai bine" pentru că "pe aici" trăgeau turiştii străini. În prezent există doar derivă. ...Pe terasa Muzeului de Istorie, un profesor pensionar stă cu noi numai puţin, cît să-şi tragă sufletul. A venit aici cu nevasta şi nepoţica, la tratament; stă în gazdă, într-o cameră cu 300 de mii pe noapte. Dintr-o pensie de profesor nu-şi permite o cameră la hotel, ci mîncare adusă de acasă, roşii, castraveţi, brînză şi conserve, toate în portbagajul unei Dacii vechi. Cumpărată de pe vremea cînd era mai bine... ...Şi intrăm în muzeu. Clădirea fostului Cazino (printre primele cazinouri din Europa!) îşi mai păstrează acum, cu greu, demnitatea. Transformat de comunişti, în 1948, în cantină socială, ars într-un incendiu, cîţiva ani mai tîrziu, găzduieşte în prezent mese scîlciate de ping-pong şi de biliard. Şi cîţiva localnici în maieuri sau fără, care joacă de zor. Se mai scot nişte bani. Ne oprim, dăm un bună-ziua timid şi oarecum dezorientat. Muzeul de Istorie? Sportivii îl strigă într-o doară pe nea Titus. Şi apare. Domnul Titus Panait, referentul muzeului, cu un set de chei, deschide o uşiţă, ne arată nişte scări şi ne lasă în plata Domnului. Muzeul: două cămăruţe, una mică cu texte atîrnate pe pereţi, alta, ceva mai mare, cu nişte copii prăfuite din ipsos; statuile originale sînt la Viena. Atît. Ar mai fi... fantomele trecutului... picturile murale pe care nu le mai bagă nimeni în seamă, minunate odinioară, frînte acum, care de abia se mai ţin de pereţi, decăzînd laolaltă cu ei, cu disperare de nefiinţă, în umbre de culori. Turiştii străini? Nu mai vin. Cînd mai vin - ne spune domnul Panait - se uită cu groază să nu le pice tavanul în cap. Şi întreabă doar "dar de ce?". Şi pleacă. Iar el nu are alt răspuns. Nici el, nici primarul. Nici localnicii. Doar nepăsarea guvernanţilor, intrigile politice, orgoliile care trag, la Primărie, staţiunea, în toate direcţiile. Părăsim centrul vechi, populat azi parcă numai de duhuri rele şi ne aventurăm în centrul nou, aşa-zisul comercial. Un bîlci de tarabe în care flutură chiloţi şi sutiene; bijuterii de aur şi argint "originale made in China"; fuste, papuci, genţi; un ceas enorm, un trunchi pe care se urcă şi coboară veveriţe; terasele, de plastic galben, scaunele şi mesele găurite la mijloc pentru umbrele cu picior, asaltate de turişti în bermude şi tricouri marinăreşti cu trei nasturi la gît, care închină halbe de bere, în cinstea manelelor. Pe fondul întunecat al munţilor, un tărîm în culori stridente; vrăjit şi duşmănos naturii; o înrămare ieftină de care ar fi trebuit să-mi feresc ochii şi să privesc doar veşnicia apei plină de mistere a Cernei şi munţii grei de pădure şi tristeţe; n-am reuşit însă să fac abstracţie de ramă, n-am reuşit să mă concentrez doar pe tablou, iar în trenul de a doua zi, Timişoara-Bucureşti Nord, am rămas doar cu ciuda neputinţei şi cu imaginea bagatelizării comerciale şi ieftine a unei bijuterii de colecţie.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.