Studii de caz

Publicat în Dilema Veche nr. 100 din 15 Ian 2004
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ioana Are zece ani şi de cinci ani face gimnastică ritmică de performanţă. E un copil tăcut care pare mereu să ascundă ceva. Merge la sală în fiecare zi, după şcoală, iar un antrenament durează în medie trei ore. Antrenoarea îi spune că ar putea fi printre cele mai bune, doar că nu munceşte destul. Uneori nu reuşeşte să se concentreze şi scapă mingea sau măciucile. Pur şi simplu, se trezeşte gîndindu-se la altceva, iar atunci îşi vede mama pe banca părinţilor, îmbrăcată în geaca ei neagră cu guler din blăniţă, pentru că în sală veşnic e frig, fixînd-o cu privirea, vînîndu-i cea mai mică greşeală, şi se fîstîceşte. "O voi dezamăgi!" - probabil că gîndeşte în acel moment Ioana, aruncînd mingea aiurea şi uitîndu-se la ea cum se rostogoleşte în afara covorului. "Dar de ce vine mereu la sală? De ce nu stă acasă ca alte mame şi nu vine decît la sfîrşit ca să mă ia?" Într-adevăr, mama de pe băncuţa ei pare să-şi roadă unghiile de nervi, pentru că ea nu a prins mingea, iar antrenoarea o va certa din nou. La concursurile naţionale ocupă de regulă locul trei sau patru. În rest, Ioana e o fetiţă cît se poate de obişnuită. Locuieşte împreună cu mama şi cu bunicii ei într-un apartament din cartierul Militari. A fost fan "Andrelele" şi îl iubeşte în secret pe Pepe. Cîteodată îi fură rujul mamei, din geantă. Şi-ar dori să crească cît mai repede mare ca să aibă un iubit, aşa ca în clipurile de pe MTV, însă mama îi spune mereu să nu aibă încredere în bărbaţi "pen'că toţi îs nişte nesimţiţi!". Pînă atunci, îşi îmbracă şi-şi dezbracă păpuşile Barbie. Andrei Are opt ani şi e genul de copil-problemă. La şcoală are toane, învaţă doar la materiile care îi plac şi se cuminţeşte subit la "opţionale". Creativitatea sa ieşită din comun pare suspectă. Poate picta cîteva ore în şir fără să se mişte de pe scaun sau să scoată vreo vorbă. Desenele sale sînt apocaliptice: tancuri, oameni sfîrtecaţi sau în pielea goală cu organele genitale supradimensionate, mulţi roboţi, un cer negru unde plutesc uneori îngeri urîţi. Mama lui Andrei nu pare îngrijorată de aceste "viziuni", spune doar că "de la televizor i se trage!". Cîteodată seara cînd nu poate să adoarmă, ia cîte un "sedativ uşor" şi după aceea nu mai ştie la ce se uită Andrei la teve. În părculeţul din spatele blocului, Andrei este de temut. Îi bate pe copiii mai mici, sparge geamuri, îi înjură pe gunoieri. Îi place tot ce face zgomot, de la ambalarea motoarelor la bormaşini. Odată a omorît pisoiul unei vecine. Este predispus la accidente: a avut un picior în ghips, capul spart, de două ori mîna fracturată. Nu şi-a cunoscut niciodată tatăl. E un copil plin de cicatrici şi nu doar la propriu. Hamlet Are doi ani şi jumătate. Plînge mai tot timpul, nu prea mănîncă, îşi strică toate jucăriile. E răsfăţat. Refuză "să-i dea pupic lu' mami", cînd e tati prin preajmă. De obicei "mami e rea" şi "tati e bun", dar se mai întîmplă şi invers. E un perfect copil confuz, de doi ani jumate. Mama Ioanei E secretară la o firmă, joacă Solitaire în draci şi are pe desktop o poză cu Ioana pe podium la un campionat naţional. "Am ales gimnastica, pentru că vroiam ca Ioana să fie altfel decît alţi copii. Cînd avea cinci ani şi făcea prin casă podul de sus, mi-am dat seama că e talentată. Îmi doresc din suflet să ajungă o mare campioană şi trebuie să ajungă, pen'că am investit prea mult în ea şi în sportu' ăsta! Vreau ca în viaţă să aibă drumul ei şi să se descurce singură, nu să depindă de alţii, cum s-a întîmplat cu mine cînd l-am cunoscut pe Răposatu'. Aşa îi zic io fostului meu soţ, un nemernic. De trei ani n-a venit s-o vadă pe Ioana." De curînd însă mama Ioanei şi-a găsit un iubit cu care se va căsători rapid, pentru că a rămas însărcinată. Ioana e încîntată de viitorul ei "tată" care e "de gaşcă" şi o va plimba cu maşina. E încîntată şi de viitoarea ei surioară, o păpuşă mai mare de care va trebui să aibă grijă. Viaţa ei de copil de zece ani se va schimba. I-a mărturisit într-o seară mamei că "s-a plictisit de gimnastică şi că nu mai vrea să se mai ducă la sală". Mama, cu o faţă rotunjoară şi veselă, n-a făcut scandal, aşa cum se aştepta Ioana; i-a zis doar atît: "Las' că mai vorbim noi!". Mama lui Andrei E mică de statură, fragilă, cu o privire uşor pierdută. Curînd Andrei o va depăşi în înălţime. Pe stradă par frate şi soră. "L-am născut pe Andrei la nouăşpe ani şi încă mai cred că, deşi e un copil mai zvăpaiat, el reprezintă cea mai mare realizare pe care am avut-o pînă acum!". Cînd vorbeşte despre Andrei, foloseşte pluralul. "Noi" am luat un zece la mate, "noi" am participat la un concurs de pictură. Recunoaşte uneori că îi este cam frică de Andrei pe măsură ce creşte, un sentiment pe care nu şi-l poate explica. Lucrează ca funcţionar, în administraţia publică. La serviciu nu face altceva decît să vorbească ore în şir la telefon cu Andrei care, de regulă, e singur acasă. "Ai mîncat? Ce ai mîncat? Vezi că era şi ciorbiţă în frigider! Ai mîncat şi ciorbiţă? Ţi-ai încălzit la microunde? Te rog să nu deschizi aragazul! Mai ţii minte cînd te-ai opărit cu lapte, acu' două săptămîni? Da, Andrei, peştişorii din acvariu nu se bagă la microunde pentru că mor... Da, ai dreptate că s-ar putea să le fie frig că n-au dat încă ăştia căldură, dar nu cred că ar fi bine să-i bagi la microunde! Ce faci? Te uiţi la televizor? La ce te uiţi? Nu cred că e bine să te uiţi la aia! Te rog, Andrei, ascultă-mă! Cum adică de ce? Eu sînt mama ta!" Uneori mama lui Andrei lipseşte zile întregi de la slujbă, fără să anunţe, şi cînd reapare cu o mină sfîrşită spune doar că "a avut probleme de familie". Şeful ei ar fi vrut de multe ori să-i facă referat, "ca să-i taie din salariu", dar îi e milă de ea. Bărbaţii o plac, dar nu o abordează. Pare inaccesibilă. Mama (şi tatăl) lui Hamlet A avut o relaţie de doi ani cu un influent om de afaceri în urma căreia s-a născut Hamlet. Ea susţine că el şi-a dorit cu orice preţ un copil cu ea. El susţine că ea l-a păcălit şi şi-a aruncat pe furiş anticoncepţionalele ca să facă un copil. Ea vrea copilul pentru că el e căsătorit şi mai are şi alţii. El vrea copilul, pentru că ea e "iresponsabilă" şi nu are nici un venit. De cînd a venit pe lume Hamlet, se judecă întruna. La consultul psihiatric, li s-a spus că Hamlet e un copil "stresat". El i-a pus numele de Hamlet. Îl duce la Mc, la parcul de distracţii din Tineretului, cîteodată îl răpeşte şi-l plimbă pînă în Australia. Îi spune că trebuie să fie demn de numele pe care îl poartă şi că atunci cînd va creşte mare "va trebui să se răzbune pe mama sa, aşa cum a făcut şi Hamlet din piesă". Ea îi cumpără hăinuţe şi jucării, îi citeşte poveşti. Îi spune că atunci cînd va creşte mare, va trebui să aibă grijă ca să nu-i semene tatălui său. Toate poveştile de mai sus au ceva de dramoletă, de telenovelă, de soap opera, de reality-show de pe Prima TV, gen Schimb de mame sau Supernanny. Ceva de mecanism stricat. De aceea nu mai impresionează. Sîntem bombardaţi zilnic cu astfel de poveşti, "structuri dramaturgice" cu succes asigurat la public. De aceea poate că nici nu mai merită să fie (re)povestite, căci totul se petrece la nivel strict individual, între acei patru pereţi cu televizor deschis pe MTV sau Cartoon şi cu peştişori care şi-au părăsit de bunăvoie acvariul, pentru a se prăji în cuptorul cu microunde.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
Crimă teribilă într-un sat din Buzău. Suspecți, trei copii care au vrut să-i fure bicicleta unui consătean de 81 de ani
Este o amplă anchetă în desfășurare, în localitatea Pogoanele, după ce un bătrân de 81 de ani a fost ucis cu brutalitate de trei copii. Aceștia l-au prins pe octogenar într-o vie, departe de sat, și l-au bătut pentru a-i fura bicicleta.
image
Cum a scăpat Macron de ceasul de lux într-un interviu. Gestul i-a înfuriat pe protestatari VIDEO
Emmanuel Macron a stârnit indignare, după ce la jumătatea unui interviu despre schimbările puternic contestate ale sistemului de pensii și-a scos de la mână ceasul de lux.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.