Spania călătorului de cursă scurtă
Pentru unii dintre noi Spania înseamnă literatură. Pentru alţii - arhitectură, muzică sau pictură. Pentru unii - concedii exotice sau, din contră, posibilitatea de a munci şi de a cîştiga un ban serios. Sau cîştig serios fără prea multă muncă. Pentru toţi - fără îndoială, o ţară civilizată, o aspiraţie de mai bine. Ce însemnăm noi pentru spanioli? Mai demult, o ţară din Est, asuprită, ca majoritatea ţărilor din Est, de regimul comunist. Pe atunci nu ştiau foarte multe despre noi. Ştiau de Nadia Comăneci. Revoluţia? O clipă de admiraţie. Una dintre puţinele. Care a durat cît durează o clipă. După care, uitarea. Comuniştii (re)luaseră puterea. Am reapărut în atenţia publică în umbra reportajelor cu copiii străzii sau cu bolnavii de SIDA. Mai apoi am fost asociaţi cu "căpşunarul", imaginea omului sărman, dintr-o ţară subdezvoltată, nevoit să-şi părăsească familia pentru a cîştiga un ban cinstit. Laolaltă cu aceştia, am fost asociaţi şi cu hoţii, cu găinarii. Oameni murdari şi mereu puşi pe ceartă şi pe înşelătorie. În prezent, părerile sînt împărţite. Din ce în ce mai mulţi români le trec pragul (de altfel, un proiect al Ministerului Educaţiei prevede, începînd cu anul şcolar 2007-2008, predarea cursurilor de limbă, cultură şi civilizaţie românească în unităţi şcolare din Spania). Dacă te cunosc înainte să le spui de unde vii, mulţi spanioli nu-şi vor ascunde surpriza. Dacă însă ai neşansa de a fi precedat de "faima" naţionalităţii, poţi fi tratat cu sprîncenele ridicate. ...iar Spania m-a primit într-o dimineaţă de august, pe aeroportul Del Prat, pe la opt.
