Sînzienele, modelul suedez

Publicat în Dilema Veche nr. 229 din 3 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În perioada pre-creştină, în toată Europa aveau loc celebrări cu ocazia solstiţiului de vară, ziua cea mai lungă a anului, victoria deplină a luminii. Cum multe dintre ele conţineau ritualuri de fertilitate săvîrşite fără ocolişuri, în grup, care din perspectiva bisericii aveau să pară de-a dreptul dezmăţate, s-a încercat ca sărbătoarea păgînă să fie domesticită suprapunîndu-i-se Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul. Parţial transformată, celebrarea a supravieţuit totuşi în forme mai mult sau mai puţin asemănătoare cu cele vechi, pe întregul continent, din insulele britanice pînă în Rusia. La noi este cunoscută sub numele de Sînzienele sau Drăgaica. Nicăieri însă ea nu este mai iubită şi mai răspîndită decît în Suedia, mai mult chiar decît în ţările scandinave vecine. Numită Midsommar (Sărbătoarea Miezului de Vară), este considerată cel mai important eveniment al anului, mai îndrăgit decît Paştele, Crăciunul, Sfînta Lucia şi Ziua Naţională la un loc. Practic, de joi pînă duminică, în perioada solstiţiului de vară, oraşele aproape se golesc. Suedezii pleacă, cu toată familia sau grupul de prieteni, spre casele de vacanţă de la ţară, spre pensiuni şi moteluri sau, pur şi simplu, cu cortul. Este un exod general spre natură, spre sălbăticia care a fost odinioară cadrul firesc al sărbătorii. Un fond păgîn care se revoltă De ce este atît de iubită Sărbătoarea Miezului de Vară? Suedezii au explicaţii diferite. Una dintre ele este foarte practică: pentru că nordicii nu sînt prea răsfăţaţi de zilele însorite, au ales un eveniment plasat în anotimpul călduros, ca să se întîlnească şi să petreacă pe o vreme acceptabilă. Alţii optează pentru o explicaţie culturală. Aceştia vorbesc despre un popor creştinat superficial, ba chiar civilizat superficial (ceea ce pe un est-european îl face să zîmbească), care a păstrat întotdeauna un fond păgîn şi a ales instinctiv o sărbătoare de care se simte mai apropiat sufleteşte. Oricare ar fi explicaţia cea mai plauzibilă (probabil o combinaţie între cele două), fapt este că unele date ale sărbătorii sînt uşor de recunoscut şi pentru cineva venit dintr-o ţară în care ea nu este atît de răspîndită. Ca şi Sînzienele, este perioada magică a anului, cea în care totul este posibil. Vrăjile au efect maxim, dorinţele se împlinesc, fiinţele supranaturale - zîne, troli, elfi - se amestecă cu muritorii. Iar emancipatele domnişoare scandinave mai cad în capcana să-şi pună noaptea sub pernă şapte tipuri de flori ca să-şi viseze viitorul soţ, chiar dacă multe sînt de părere că instituţia căsătoriei este perimată şi opresivă. Regulile obişnuite sînt răsturnate. În unele regiuni scandinave, se mai păstrează obiceiul căsătoriilor glumeţe, în răspăr, între adulţi care nu se cunosc. Expresia literară cea mai cunoscută a ceea ce înseamnă spiritul Miezului de Vară - cîndva foarte popular şi în Anglia - este shakespeariana Visul unei nopţi de vară. Nebunie, vrajă, perechi care se caută, se despart, se schimbă, regina zînelor îndrăgostită de un măgar, lucruri care nu sînt ceea ce par. În pofida timpului, unii mai cred încă în puterea lui Midsommar. Cum arată Midsommar în 2008 Am plecat, de joi, din Göteborg spre localitatea Bokenäs, aflată pe malul unui fiord, la 100 km distanţă de oraş, spre nord. Maşinile şi autocarele circulau bară la bară, cam ca în traficul bucureştean, semn că exodul începuse. Supermarketurile din drum sînt asaltate: de Midsommar se bea şi se mănîncă pe săturate, ba chiar mai mult decît atît. Pentru magazine şi comercianţi, e una dintre afacerile de succes ale anului. Bokenäs e un sat format din căsuţe cochete, de lemn, majoritatea vopsite în roşu închis, înconjurate de verdeaţă. Aspectul lor bucolic, ca în ilustraţiile de epocă la cărţile Selmei Lagerlöf, e înşelător: în interior, au toate dotările unei locuinţe moderne, de la centrală termică la aer condiţionat. Cele mai multe sînt case de vacanţă: puţinii locuitori ai satului au grijă de ele cînd orăşenii sînt plecaţi. Pe malul fiordului, o mulţime de ambarcaţiuni, bărci cu motor şi şalupe, şi ele proprietatea celor din Göteborg, pregătite pentru situaţia cînd stăpînii au chef să facă o croazieră. Pînă a doua zi dimineaţă, sosesc alţi şi alţi oameni. Cei deja veniţi aşteaptă ca familia să se reîntregească. Sărbătoarea propriu-zisă începe a doua zi, după prînz. Pe o pajişte, este instalat aşa-numitul "stîlp de mai", un par împodobit cu flori şi panglici. Iniţial - mi se spune, vîrful acestuia trecea printr-un cerc, un simbolism străveziu, care sugera actul sexual. Cum a fost considerat deochiat, cercul a dispărut o vreme, pentru ca apoi să apară o găselniţă şi mai sugestivă: astăzi, stîlpul de mai are în vîrf, de o parte şi de alta, două mici cerculeţe. Vreo legătură cu sensul iniţial al sărbătorii, de celebrare a fertilităţii? - întreb. Se poate - mi se răspunde -, dar de fapt a fost împrumutat de la germani, prin secolul al XVI-lea. "Nemţii aduc numai lucruri porcoase" - spune serios o doamnă. "Ca de exemplu Volkswagen" - adaugă altcineva, şi toţi ne prăpădim de rîs. Apare o miniorchestră. Cîntăreaţa, Ulla, îmbrăcată în costum naţional, este maestru de ceremonii. Îi invită pe toţi la dans, şi mulţimea, de la mic la mare, face cercuri în jurul stîlpului de mai. Fizic vorbind, dansurile sînt destul de solicitante, cum ar fi cel al "micilor broaşte", în care ni se cere să sărim. Cînd se termină, pe pajişte rămîn stăpîni copiii. Pentru ei au fost gîndite fel de fel de jocuri şi concursuri. Femeile poartă coroane de flori. Una dintre cele care le împleteşte este Anna, venită din Africa de Sud, şi este afrikaner, adică bură. Spre stupoarea mea, o rupe binişor pe româneşte. Îmi spune că este de şase luni au-pair la un cuplu de români din Göteborg, Mihai şi Corina, şi aşa a învăţat cîte ceva. Care va să zică, vorbesc româneşte cu o afrikaner, la Bokenäs: asta da zi în care orice este posibil! O noapte mult prea scurtă Spre amurg (diviziunea timpului este formală: de fapt, în timpul verii nordice, întuneric în adevăratul sens al cuvîntului se face doar cîteva ore, după miezul nopţii), fiecare se îndreaptă spre cina în familie. Asta înseamnă mese încărcate cu zeci de feluri de mîncare, multe dintre ele variaţii cu hering, somon şi alte tipuri de peşte. Un ospăţ sardanapalic. Înţeleg că trebuie să-i fac faţă pînă la sfîrşit, dar, ce e drept, nu-mi displace. Familia la care sînt găzduită este foarte numeroasă, iar cea mai în vîrstă membră a ei, Marika, are aproape o sută de ani. Încă îşi ştie după nume zecile de nepoţi şi strănepoţi, iar preferatul ei e cel mai mic, Jakob, care are patru ani. Este stăpîna de necontestat a clanului, toţi o privesc şi o ascultă cu respect. Marika e singura care poartă costum popular, unul somptuos, de care este foarte mîndră pentru că l-a făcut cu mîna ei, la războiul de ţesut. Îmi arată cum funcţionează şi îi spun că înţeleg foarte bine despre ce vorbeşte, pentru că bunicile mele aveau unelte identice. De altfel, interiorul îmi aduce aminte de casele noastre de la ţară, cu cuverturile ţesute la război, preşuri şi tot felul de mileuri croşetate. Odinioară, suedezii au fost un popor de fermieri, dar asta se vede din ce în ce mai puţin, hainele de altădată - de o bogăţie uluitoare pentru o populaţie atît de mică, cu diferenţe de la sat la sat - sînt întîlnite doar în muzee, conservate de etnologi. Marika este un fel de ultim mohican: nimeni altcineva din familie nu-i urmează exemplul. Se apropie miezul nopţii şi începe petrecerea. Copiii se duc la culcare. Se deschid sticlele de vodcă şi vin, cutiile de bere. Aici, cheful este liniştit, se reduce la discuţii în familie, la un pahar de băutură. În alte locuri însă, se adună grupuri-grupuri de tineri, genul hippie, se cîntă la chitară, o atmosferă care îmi aduce aminte de Vama Veche. Din cînd în cînd, cîte un cîntec uneşte toate grupurile. Cum ar fi cîntece tradiţionale despre Miezul de Vară, cîteodată interpretate în zeflemea, în manieră punk. Iar cînd limita de vîrstă scade, petrecerea este şi mai nebunească. În casa de alături, un grup numeros de adolescenţi a început party-ul. Muzică house, acoperită din cînd în cînd de urlete sau de zgomotul de sticle sparte. De Midsommar găseşti de toate pentru toţi, nu sînt şanse să te plictiseşti. Pe fiord Ultimii petrecăreţi pleacă spre culcare pe la şapte dimineaţa. De fapt, zorile apăruseră de mult, pe la patru: timpul îţi joacă mereu feste cînd eşti străin, în nord. Deschid ochii, după un somn profund, spre după-amiază. Toată lumea a ieşit pe terase sau în grădinile din faţa casei să-şi bea alene cafeaua şi să continue discuţiile din ajun. Sînt un pic stingherită: de cîte ori mă apropii de un grup, încep să vorbească engleza. Oare îi deranjez? - mă întreb. Nicidecum - mi se răspunde. "Nu e nici un deranj, aşa sîntem obişnuiţi să facem. La noi în companie lucrează 90% suedezi şi ceilalţi sînt străini, dar cînd intră unul dintre ei în birou, vorbim engleza. Mi se pare o chestie de bun-simţ" - îmi explică Axel, care lucrează la o companie de soft-uri. "Dar nu e normal să te supui regulilor majorităţii, pentru că e de la sine înţeles, din moment ce eşti străin într-un grup?" - continui eu. Toţi mă privesc ciudat. "Nu. De se să fie normal?" Priveliştea care mi se arată în faţa ochilor îţi taie respiraţia: de o parte, este fiordul şerpuitor, iar de cealaltă, un peisaj montan, asemănător cu Carpaţii noştri, cu pîlcuri de brazi şi pajişti pe care aleargă cai şi pasc turme de vaci. Urmează ultima noapte a Miezului de Vară, cea de sîmbătă. După cină, gazdele mele hotărăsc să facem o excursie cu şalupa. A trecut de miezul nopţii şi apare luna, printre nori. "Aici trăieşte o specie de plancton care, în anumite nopţi, străluceşte, lasă o dîră argintie. Iar dacă înoţi într-o asemenea noapte, îţi lasă urme şi pe piele, arăţi ca în filmele SF" - povesteşte Axel. "Şi în noaptea asta nu apare?" "Nu, numai în cîteva nopţi din august." "Eu am auzit de asta - completează cineva -, dar cred că e o legendă. Vin aici în fiecare august şi nu mi s-a întîmplat niciodată. Ba nu, mint, odată am avut senzaţia că văd ceva, dar eram beat mort." De pe mal, se aude un cîntec, acompaniat la chitară. Este Lucy in the Sky with Diamonds. Începem să cîntăm şi noi. ...Duminică dimineaţa, maşinile s-au aşezat din nou în şir, pentru drumul înapoi, spre oraş. Nebunia s-a terminat, vraja s-a rupt. În autocar, cîţiva călători cu chipuri preocupate şi-au deschis deja laptop-urile, îşi verifică e-mail-urile. Urmează o nouă săptămînă de muncă.

Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.