Sîntem sau nu sîntem un stat laic?

Livia PETRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Stimată redacţie, 

În cursul lunii noiembrie crt., trei dintre temele dosarelor par a se înlănţui: „Ce-i învăţăm pe copii despre Dumnezeu“, „Cei 7 ani de acasă“ şi „România înapoiată“. M-am gîndit mult (mai ales la prima temă) şi am ajuns la concluzia că, în toată această ecuaţie a educaţiei religioase, familia pare a nu fi prea prezentă. Or, judecînd după „topurile“ încrederii populaţiei, care situează Biserica pe locuri fruntaşe, sau după interminabilele cozi de la hramuri moaşte, resfinţiri (apropo, nu vi se pare că acestea s-au mărit exponenţial în ultimii şapte-opt ani?), românii par a fi un popor profund credincios. Prin urmare, copiii acestui popor, crescuţi de adulţi atît de credincioşi, vor deveni şi ei măcar la fel de credincioşi.

Şi atunci, la ce bun introducerea religiei ca materie de studiu obligatorie, într-un sistem de învăţămînt al unui stat laic? Sau nu sîntem un stat laic? Poate revizuirea Constituţiei ne va aduce ceva surprize?!?

Cînd s-a introdus această materie în curriculum, s-a considerat a fi un gest de reparaţie faţă de perioada comunistă. Nu-i vorbă că, din anii ’90 şi pînă acum, şiruri întregi de guverne, miniştri, politicieni tratează Biserica, cultele, sărbătorile religioase cu ipocrită smerenie, mai ales în faţa mass-media.

Dar să revin.

Trăiesc într-o zonă multiconfesională, în care, totuşi, ortodocşi şi catolici sînt în proporţie aproximativ egală. Între 1990-1998, am fost director de şcoală gimnazială comunală. În deplin spirit ecumenic, am avut, eu şi colegii mei, o legătură deschisă cu ambele parohii – cea ortodoxă şi cea catolică. În prima fază, orele de religie erau ţinute chiar de preoţii parohi. Or, orarul şcolar nu se putea plia pe obligaţiile preoţilor din parohie (slujbe de diferite categorii), astfel încît multe dintre ore se suspendau (cca o treime). Nu mai vorbesc de bătaia de cap creată de existenţa unui număr variabil de elevi din cele două confesiuni, la nivelul unei clase, sau de imposibilitatea de a avea minimum zece elevi pentru a crea o grupă, fără de care nu se putea plăti. Cînd religia a fost extinsă şi la gimnaziu (cu titlu obligatoriu) şi au început să apară şi aşa-zişii profesori de religie (care era musai să aibă agrementul forurilor clericale superioare, deşi îşi desfăşurau activitatea în învăţămîntul public!), elevii au început să dezerteze de la aceste ore, astfel că, de foarte multe tori, „notarea“ era făcută „din burtă“, dar niciodată sub 8-9!

Ţin să reamintesc că era vorba de o şcoală rurală, unde se presupune un mai mare respect pentru cele sfinte! Şi lucrurile nu s-au schimbat nici pînă în 2006, cînd eu m-am pensionat!

La fel, nu s-a schimbat în bine nici comportamentul elevilor. Se presupune că studiul religiei ar induce un limbaj civilizat, o conduită adecvată în şcoală, pe stradă, în lume. Nici pomeneală! Înjurături, expresii obscene, îmbrînceli, bătăi – toate sînt vizibile pentru oricare dintre noi, care ne aflăm în apropierea unei şcoli, la început sau sfîrşit de program. Şi ceea ce spune toată lumea – „Aşa te învaţă la şcoală?“ – scoate complet aproape din „schemă“ familia!

M-am născut, am crescut şi m-am maturizat în comunism. Bruma de educaţie religioasă de bază o am din familie. Din fericire, nu era o familie bigotă, poate şi pentru că tatăl meu era ortodox, iar mama – luterană. Serbam Paştile şi Crăciunul în mod tradiţional, mergeam foarte rar la biserică, nu ţineam niciodată post, nu făceam rugăciuni la masă sau la începutul zilei. În copilăria mică, ei au decis să mă ducă la preot, să iau ore de religie. După cca zece „şedinţe“, am renunţat, pentru că le-am spus că mă plictisesc şi nu înţeleg nimic (o luasem de la Facerea Lumii). Asta nu m-a împiedicat să devin un om întreg, cu capul pe umeri şi picioarele pe pămînt. Şi în acelaşi spirit s-a dezvoltat şi fiul meu (şi fără religie la şcoală). Eu cred chiar că alegerea unei anume confesiuni ar trebui să se facă la vîrste mai „coapte“, în deplină cunoştinţă de cauză şi liber consimţit.

În încheiere, vă relatez două „întîmplări“ legate de religie şi biserică.

Dirigintă fiind şi avînd la dispoziţie o sumă de reviste Arborele lumii, am încercat să abordez „problema Pămînt“: cum s-a format, apariţia vieţii, a omului, adecvat vîrstei elevilor mei – 13 ani. Toate bune şi frumoase, pînă la apariţia omului, cînd mi s-a replicat: „Omul l-a făcut Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Sa“. După asta n-a mai încăput loc de dialog. Asta învaţă la religie (în şcoală), tot asta – la predică, la biserică. Atunci, de ce nu se face educaţie religioasă (cu toată paleta sa) în biserici, în şcoli de duminică?...

În Oneşti, trăieşte o populaţie de cca 50.000 (ultimul recensămînt ar zice 48.000) de oameni. Există o biserică veche ortodoxă şi încă vreo patru „de cartier“ construite după 1990, o biserică veche catolică, dar şi una nouă (a Capucinilor, cu liceu încorporat) realizată după 1990, în cca patru ani. La vreo 300 m, din 1992, se tot înalţă o catedrală ortodoxă, pe lîngă care Patriarhia e pitică. Oare asta nu e cea mai clară dovadă de trufie?

În spiritul Dilemei vechi, vă doresc tuturor „Sărbători vesele!“.  

profesor Livia PETRESCU
Oneşti  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Când sunt prinşi la furat, un student e dat afară, un ministru face legile Educaţiei, iar un premier conduce guvernul. În România condusă de Iohannis şi PNL
În orice altă ţară civilizată, suspiciunile de furt intelectual care planează asupra ministrului Cîmpeanu şi asupra premierului Ciucă ar fi condus la demisia acestora din funcţiile publice pe care le deţin, până la lămurirea suspiciunilor.
Laurentiu Reghecampf si Ana Maria Prodan FOTO Captură video jpg
Ce i-a arătat Anamaria Prodan lui Reghecampf pe telefon: „Mă șantajează cu filmări”
Anamaria Prodan a dezvăluit ce i-a arătat fostului ei soț, Laurențiu Reghecampf pe telefon, înainte de a începe bătaia.
ionut stroe foto Inquam Photos
Stroe, despre candidatul PNL la prezidențiale: Ciucă este omul pe care ne bazăm, este principala opțiune
Purtătorul de cuvânt al PNL susține că în momentul de față Nicolae Ciucă este omul pe care partidul se bazează, fiind prima opțiune a PNL la alegerile prezidențiale. Stroe susține că Ciucă va conduce partidul pentru o perioada lungă de timp și va reuși să aducă peste 30 de procente la alegeri.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.