Sarmizegetusa, proporţiile perfecte...

Publicat în Dilema Veche nr. 93 din 27 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Comuna se numeşte Sarmizegetusa, dar fosta capitală romană are un nume lung şi complicat, care mi-a plăcut întotdeauna - Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. În micul său birou din muzeul local, cercetătorul ştiinţific Gică Băieştean îmi spune că, din cele mai bine de 100 de hectare cuprinse între zidurile vechiului oraş, au fost săpate sub 10%. Numele clădirilor scoase la lumină mă trimit cu gîndul la însorita Romă şi mă fac naiv-mîndru de parţiala noastră extracţie imperială: Forul, Amfiteatrul, Palatul Augustalilor. Cu ani în urmă, profesorul clujean Ioan Piso, arheolog care a dedicat şi dedică mult timp săpăturilor la Ulpia Traiana, îmi spunea că proporţiile forului roman sînt în perfect acord cu regula de aur. Templul Liber Pater: se văd resturi de coloane albe, din marmură, cu capiteluri sofisticate. Amfiteatrul, bine păstrat, trimite gîndul spre gladiatori şi canalul Discovery. Mă plimb pe Decumanus Maximus şi pe Cardo Maximus, principalele drumuri din fostul oraş roman, şi mă gîndesc că măreţia sa, chiar apusă, ar trebui să le aducă prosperitate urmaşilor. Localitatea actuală n-ar fi ea chiar bătută de soartă, excelent plasată în apropierea Munţilor Retezat, dar cu siguranţă că nu valoroasele vestigii o fac să prospere. Cum este sfîrşit de sezon, autocarele nu mai opresc la ruine, iar copiii aduşi în excursie cu şcoala vor veni doar la primăvară. Anul ăsta au fost chiar mulţi turişti - îmi spune Gică Băieştean - dar vin, stau o oră-două şi pleacă. Nu rămîn în zonă să vadă bisericile medievale, rezervaţia unde s-au descoperit fosile de dinozauri pitici sau Retezatul. Nici un pliant sau ofertă turistică nu le spune ceva concret. În plus, studiile cu nume făcînd deja parte dintr-un neo-limbaj de lemn - fezabilitate, reabilitare - trenează din cauza - celebră - lipsei de fonduri - devenită mai celebră decît vestigiile. Cea mai mare parte a ruinelor sînt sub pămînturile oamenilor. Pînă să înceapă săpăturile arheologice sistematice, oamenii ştiau că pe acele locuri fusese un oraş roman. Mai găseau şi ziduri, ale căror pietre ajungeau pe la temelia caselor sau, după caz, a bisericilor. La Densuş, spre exemplu, altarele votive cu inscripţii romane sînt acoperite cu pictură religioasă ortodoxă. Iniţialele D.M., săpate în piatră şi semnificînd adresantul - Zeilor mari, în latină Diis Manibus - se pierd în aureolele sfinţilor creştini. Continuitate mai clară nici că se poate... Prin 1998, Ministerul Culturii a început să răscumpere o parte din terenuri. Sumele au fost onorabile - 200, chiar 250 de milioane de lei pe hectar. Unii au vîndut, alţii nu. Apoi s-au terminat fondurile. Acum, ar fi din nou ceva bani. Vreau să stau de vorbă cu cîţiva dintre cei care vor să vîndă, au vîndut sau nici nu se gîndesc să-şi dea pămînturile. Viceprimarul dă cîteva telefoane, să vadă dacă sînt oamenii acasă. Primul refuză - nu vrea complicaţii cu presa. Nu vinde. La alţii, telefoanele sună degeaba, nu sînt acasă. Ieşim în faţa primăriei şi găsesc fără dificultate săteni venind de la cîmp, cu coase şi cu greble în spinare, degajaţi şi netemători. Îmi amintesc că Michael Mulford, lector la cursurile de jurnalism ale Şcolii BBC de jurnalism TV, era de-a dreptul extaziat în faţa expresivităţii ţăranilor români. Vox pop, opinia străzii, sarea şi piperul reportajelor - spunea Mike. Nea Nicu, Nicolae Simedru, are şaizeci şi cinci de ani şi mai are 16 ari de livadă şi păşune, lîngă Palatul Augustalilor. Nu vinde, mai culege o prună, mai lasă vaca la păscut. Iar pămîntul îl va lăsa copiilor, căci altceva nu are. Ce-i drept, a mai avut, tot pămînt, care este acum sub clădirea poştei şi sub un bloc din centrul comunei. A primit în schimb altul, dar nu la fel de bun. Şi dacă pămîntul va fi vîndut de copii? - îl întreb. Ridică din umeri - "dacă-l vînd, Dumnezeu cu mila". Ioan Ştefănescu, nenea Ion - cum îi spune viceprimarul Cordoş -, are teren chiar sub templul Liber Pater. Vrea să vîndă, căci "ceea ce este acolo trebuie văzut". În 2001, a negociat 250 de milioane pe hectar şi are 40 de ari. Va indexa cu inflaţia. Iordănel Grozoni are 12 ari de grădină lîngă templul lui Esculap şi al Higeei. Nu vrea să vîndă, căci are şi el copii. Viceprimarul comunei îmi şopteşte că Iordănel Grozoni este socrul preşedintelui Curţii Constituţionale. Bătrînul, uscăţiv, simpatic nu este deloc afectat de influenta sa înrudire. "Cînd n-oi mai fi, copiii să facă ce vor cu pămîntul." Adriana Pescaru, directorul Muzeului civilizaţiei dacice şi romane din Deva, îmi spune că sînt oferte pentru cumpărarea a încă 14 hectare de teren. Preţurile sîntmari, descendenţa istorică romană este valoroasă - 800.000 pînă la un miliard de lei vechi pe hectar. Intenţia este să se înfiinţeze un parc arheologic, iar amfiteatrul să fie acoperit. Cercetările arheologice continuă cu bani de la Ministerul Culturii, dar şi cu ajutorul unor finanţări austriece aduse de profesorul Piso. În vremurile de glorie, Ulpia Traiana era un oraş mare, avea în epocă pînă la 50.000 de locuitori numai în interiorul zidurilor, aşa că eventuala reuşită a proiectului va însemna prosperitatea asigurată a comunei. Ar mai trebui nişte pensiuni agroturistice şi o strategie - cum altfel - de promovare. Primarul Mihai Cornel Todoni se gîndeşte la o fundaţie, pe care a propus-o un mare susţinător al cauzei romanilor în disputa lor cu dacii - cea modernă, căci cealaltă a fost tranşată, fără drept de apel, în 106 d.Ch., de Traian. Corneliu Stan, fizician din Salzburg, a sugerat ca numele să fie "Pro Ulpia Traiana". Pe 18 septembrie, în fiecare an, cunoscătorii sărbătoresc şi ziua împăratului Traian, recunoscători că şi-a extins imperiul şi peste Dunăre. La daci se ajunge doar cu 4x4... ...Sau pe jos. Spre deosebire de Sarmizegetusa, comună, lîngă oraşul Haţeg, Sarmizegetusa Regia este cetatea din Munţii Orăştiei de unde regii dacilor îşi exercitau autoritatea. Pînă să ajungi la ea, treci pe lîngă alte cetăţi mai mici - Costeşti şi Blidaru. Dacă la Costeşti se ajunge uşor, la Blidaru - relativ uşor, pentru Sarmizegetusa Regia ai nevoie mai întîi de informaţie, să nu te rătăceşti, apoi de o maşină bună şi de timp frumos. Locurile sînt fără îndoială sălbatice şi predispun la reverii cu misterioase civilizaţii preistorice, ceva gen maya sau inca. În ultima vreme, polemicile daco-romane au fost reluate în forţă de dacişti, avîndu-l ca vîrf de lance pe medicul stomatolog româno-american Napoleon Săvescu. Adepţii săi, nu chiar puţini, sînt gata să se ia de piept cu orice contestatar al primatului dacic. Să nu audă de romani, Roma şi Traian! Dacă Dilema veche are vreodată poftă de o dispută "incendiară", dacii şi romanii sînt subiectul! "Incinta sacră" de la Sarmizegetusa Regia este cunoscută mai ales prin structura circulară marcată cu bucăţi de lemn verticale. Adriana Pescaru îmi spune că arheologii au ridicat acele lemne pentru a demonstra că structura este un sanctuar şi nu un calendar lunar, ipoteză vehiculată de-a lungul timpului. Sigur că daciştii nu sînt în ruptul capului de acord cu aşa ceva şi ar fi gata să plaseze Sarmizegetusa Regia în rîndul locurilor mitice, vizate de Erich von Däniken în ale sale Amintiri despre viitor. Este cert că vestigiile indigenilor daci sînt mai năpăstuite decît cele romane. Inaccesibilitatea este unul dintre motive. Drumul este categorisit "forestier". Vreo şapte milioane de euro, destinaţi prin Phare reparării sale, tocmai s-au pierdut din neglijenţe funcţionăreşti. Continuarea săpăturilor arheologice se poate face doar după defrişări, pentru care Romsilva cere sume exorbitante. "Este paradoxal - spune directoarea Adriana Pescaru - banii trec din buzunarul statului tot în buzunarul statului. Monumentele fac parte din lista UNESCO şi ar trebui un mai mare interes faţă de punerea lor în valoare." Complicaţiile s-au accentuat - se pare - prin înfiinţarea Parcului Naţional Grădişte-Cioclovina. Orice intervenţie la cetăţile dacice se poate face doar cu acceptul administraţiei parcului şi în bună tradiţie românească, formele nu au fond - există lege, dar nu stabileşte clar competenţele. Biologia şi arheologia nu sînt 100% compatibile. Oricum, dacă vestigii romane se găsesc din Anglia pînă în Asia, cele dacice au doza lor de unicitate. Inteligent speculate, izolarea şi misterul care înconjoară cetăţile Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Blidaru sau Piatra Roşie le-ar putea transforma într-un fel de Stonehenge sau Machu Picchu autohton. Ce-i drept, căutătorii de cosoni - monede dacice de aur - nu au aşteptat nici studiile de fezabilitate, nici reabilitările de drumuri. Înarmaţi cu detectoare de metale, hărţi precise şi călărind motociclete de moto-cross, cosonarii - evident, denumire de alint - ar face invidios orice muzeu românesc, pentru care preţul unui detector "deştept" depăşeşte multe salarii anuale ale muzeografilor...

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.