Reforma în pronunţare

Publicat în Dilema Veche nr. 200 din 9 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- Cîţi ani ai, mamaie? - 80 - răspunde încet femeia. - Şi de ce zici în şoaptă? Să nu audă sala? ("Sala" chicoteşte scurt.) - Crezi în Dumnezeu? - Da’ cum să nu! - Hai, pune mîna pe Biblie şi zi după mine: "Jur să spun adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu..." Ai grijă, să nu minţi, auzi?... Şi dialogul continuă, cu întrebări răstite, cu răspunsuri timide şi scurte, scoase parcă cu cleştele. - Şi erau bani noi sau bani vechi? - Păi, eu şi acuma sînt tîmpită cu RON-ii ăştia! Dar erau bani vechi! - Rog să se consemneze: ţin să precizez că erau bani vechi. De cîte un milion, mamaie? - Da, mamaie! - Consemnaţi: din cîte îmi amintesc, erau bancnote de un milion... Judecătoarea dictează tare şi apăsat, rotindu-şi privirea în tavan. Piciorul drept stă peste cel stîng şi se bălăngăne ritmic sub roba lungă şi neagră. Grefiera... consemnează. Degetele par să se încurce între ele în viteza cu care fug de la o literă la alta pe tastatura maşinii de scris. - Da’ zi, femeie, odată! A venit şi cumpărătorul Lăzărică pe care-l recunoşti aici, în sală, ca reclamant? Cît de înaltă era masa? Îţi venea pînă la brîu sau mai sus?... Nu înţeleg de ce ţipă judecătoarea... Dar, pare că ăsta e rolul ei. Într-o scenă obişnuită, dintr-o judecătorie obişnuită, în sala de la etaj, la Răcari. Sala e plină. La fel şi holul, şi curtea, şi trotuarul din faţa Judecătoriei. Ca şi cînd e singurul loc din oraş unde se întîmplă ceva. Şi se întîmplă. Poveşti de viaţă, strînse în probe, la dosar. Judecătoria din Răcari (un orăşel cu vreo 7 mii de locuitori, undeva, la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi Tîrgovişte) s-a înfiinţat acum 10 ani, în clădirea unui fost cămin cultural. Din fostul cămin au rămas scaunele de lemn (care scîrţîie sinistru de fiecare dată cînd se ridică sau se aşază careva). Şi WC-ul din fundul curţii. În stînga Judecătoriei - o bancă (cu bancomat). În dreapta - un magazin (alimentar) care scoate din cînd în cînd în curtea Judecătoriei o măsuţă de plastic cu scaune la care stau la o cafea (laolaltă) pîrîţi şi reclamanţi, avocaţi, martori, grefieri şi curioşi. Pentru că aveam să găsesc prin mulţime oameni fără nici o treabă. De fapt, de asta vin la Judecătorie: fiindcă n-au nici o treabă. Aici mai află una-alta sau, pur şi simplu, stau la căldură, lipiţi de calorifere. Imaginaţi-vă trei bătrîni cu pălării turtite pe cap, sprijinindu-se în bastoane. Dacă ar fi stat undeva, la un balcon, m-ar fi dus cu gîndul la moşii simpatici din Păpuşile Muppets. Dar, nu. Ei au locurile lor, pe care le ocupă dis-de-dimineaţă: trei scaune de la fostul cămin cultural lipite de automatul de cafea din holul Judecătoriei. La Răcari vin oameni din 14 localităţi, aruncate pe o rază de cca 30 de kilometri. Vin, cum se spune, să-şi caute dreptatea. "E problemă cu nişte bani!" - îmi spune un bărbat cu o pălărie rotundă. Are în mînă tot felul de hîrtii în care - e convins - se află dreptatea lui. La 62 de ani a ajuns pentru prima oară în viaţa lui la tribunal. A împrumutat un cumnat. "Ăsta s-a certat cu nevastă-sa şi nu mai vrea să-i dea banii înapoi. Zice că... să dea şi femeia, că i-au cheltuit împreună! Da’ eu pe el l-am împrumutat. Treaba lui cu cine i-a cheltuit. Şi... l-am dat în judecată să-mi dea banii!" E de-abia la al doilea termen, dar e convins că "dacă ai timp de pierdut, vii aici!". Alţi doi bărbaţi, alte acte, altă poveste. Despre pămînt, de data asta. Bărbaţii au aproape 4 hectare de teren pe care-l muncesc de ani buni, că e al lor. Din 2000 au şi un titlu de proprietate. Însă titlul - eliberat de Prefectura din Tîrgovişte - e greşit. Au descoperit asta cînd au vrut să facă intabularea. Atunci au aflat că, de fapt, pămîntul lor aparţine de judeţul Giurgiu, şi nu de Dîmboviţa, aşa că au apucat calea justiţiei. "Trebuie să anulăm titlul greşit. Deşi nu e vina noastră. Prefectura Dîmboviţa n-a ştiut că terenul e la Giurgiu şi nu la ei? E greşeala lor şi plătim noi. Drumuri, bani, timp... Pentru ce?" De altfel, problemele cu pămîntul sînt cele mai multe. Unii vor să-l vîndă, căci au crescut preţurile în zonă, alţii pur şi simplu să-l ia pe tot, chiar dacă nu pot sau nu mai merită să-l muncească. Dar să aibă ce să lase copiilor. Iar copiii să aibă pe ce să se certe şi să se judece, la rîndul lor. Sînt contestate decizii ale comisiilor judeţene de împroprietărire, sînt anulate titluri de proprietate, pămîntul e împărţit între fraţi sau între vecini care nu-şi mai vorbesc. După aproape 18 ani, "pămîntul" umple în continuare sălile Tribunalelor. Pentru că guvernele "au dat pămîntul înapoi" cu porţia. Mai întîi a fost Legea 18, în 1991, care stabilea că foştii proprietari pot să primească maximum 10 hectare. În 2000, Legea 1 stabilea ca limită 50 de hectare, pentru ca în 2005, printr-o altă lege (247), foştii proprietari să poată primi întreaga suprafaţă confiscată de regimul comunist. Aşa s-a ajuns ca la Răcari, zonă cooperativizată, să se dea înapoi şi 100 de hectare. În afară de sala de la etaj, din care tocmai v-am povestit o scenă (obişnuită), Judecătoria din Răcari mai are una la parter. Aici se judecă procesele penale (atunci cînd un astfel de proces ajunge la Răcari!), pentru că există aparatură de înregistrare. Intru. Cel mai înalt om din sală e jandarmul de la uşă, care mă îndrumă: "În spate, în spate!". Îl cheamă Micu. Aşa scrie pe buzunarul uniformei. Aceleaşi scaune din lemn, scîrţîitoare. În faţă însă, la masa avocaţilor, sînt scaune tapiţate, verzi. Maşina de scris din sala de sus e înlocuită cu un calculator. Într-un colţ al încăperii, descopăr însă şi o maşină de scris. De rezervă. Trei stative de care atîrnă microfoane stau întinse peste birouri. Nimeni nu le foloseşte. Grefiera strigă: "Anghel Constantin!". Avocatul şi jandarmul strigă şi ei în sală: "Anghel Constantin!". Apoi, o femeie care pare a fi de-a locului deschide uşa şi strigă la rîndul ei, ca un ecou, acelaşi nume. Se aude de departe: "Prezent!", şi în uşă apare un bărbat mărunţel, cu un dosar sub braţ. "Cauza 11 civil". Durează maximum 2 minute. Se invocă lipsă de apărare (sau de procedură) şi se trece mai departe în acelaşi ritm. Dosarele se judecă "pe bandă". Judecătoarea închide cu zgomot dosar după dosar, le aşază în dreapta ei, unde în scurt timp se înalţă un teanc care ameninţă să pice cu fiecare dosar aşezat apăsat deasupra. Cauze amînate, reprogramate. Oamenii tresar speriaţi cînd se aud strigaţi, ţîşnesc în picioare, îşi trag repede căciula de pe cap şi merg umili în spatele avocatului sau în faţa judecătorului, după caz. Devin din ce în ce mai nedumeriţi cînd aud vorbindu-se despre "grăniţuire", "experţi în garduri", "pasiv succesoral" şi aşa mai departe. Avocaţii îşi "joacă numărul". Unii discret, cu legea pe masă. Alţii teatral, gesticulează larg, cu ochelarii în mînă, enumerînd cărţi, autori, speţe celebre. - Onorată instanţă!... invoc lipsa de specialitate a expertului! (avocatul) - Fir-ar a dracului de expertiză! Da’ făceţi-o odată ca lumea, nu mă mai bărzăuniţi atîta de luni de zile că m-am săturat! (judecătorul) Regăsesc în mica sală a Judecătoriei din Răcari o atmosferă oarecum familiară, de comunitate restrînsă, în care toată lumea se ştie cu toată lumea şi nimeni nu mai stă în drum de formalităţi. O înjurătură în plină şedinţă sună atît de firesc! Din sala modestă, reforma în justiţie despre care se vorbeşte la Bucureşti pare să fie o formă fără fond. Judecătorii se feresc să vorbească despre asta. În schimb, avocaţii de-abia aşteaptă. Cei tineri, nu. Ori spun: "eu sînt nou, duceţi-vă la unul mai vechi!", ori... "da, să ştiţi că s-a făcut ceva reformă!". În ce constă? "N-aş şti să vă spun, dar e mai bine, să ştiţi!" Unul dintre avocaţii "vechi", Aurel Despa, e supărat că legile se schimbă des şi că nu se aplică peste tot la fel. Că judecătorii n-au nici un fel de răspundere - zice el - şi face o comparaţie: "Doctorul Ciomu, că trebuie să-l ştiţi!, a greşit - a plătit! Un judecător poate să greşească de o mie de ori şi nu păţeşte nimic! În justiţie nu se vorbeşte de malpraxis, nu că n-ar fi! Cine-şi permite să ajungă la CEDO? Unii nu-şi permit nici să plătească taxa de timbru sau să ducă un proces pînă la capăt, că le-ar mai trebui o viaţă!".

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.