Protestul mașinilor galbene
Sînt vreo 4 grade miercuri dimineaţă, la ora 6, cînd încep să vină în Piaţa Victoriei, taximetru după taximetru. Cînd şi cînd, claxoane timide. Poliţişti şi jandarmi sînt şi ei acolo şi dirijează maşinile. Nu trebuie să parcheze oricum, ci în aşa fel încît să încapă cît mai multe.
În mai puţin de o oră, Piaţa Victoriei este aproape plină cu maşini galbene. Sînt circa 1000 de taximetre. În spațiul încadrat de obicei pentru proteste, ca un țarc, în fața Guvernului. Dar și în față la „Antipa“, în parcarea de alături și pe bulevardul care duce la Arcul de Triumf.
COTAR – Confederația Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România – a anunțat că vor fi 5000 de mașini. Dar de fiecare dată au anunțat mai multe, mult mai multe decît au venit, de fapt. E strategia lor, ca să pună presiune mai mare pe Guvern. Iar presa chiar preia de multe ori cifrele anunțate de ei. La un protest de acum vreo lună, îl întrebam pe unul dintre liderii taximetriștilor cîte mașini apreciază el că au venit. Mi-a răspuns fără să clipească: 3000. Cînd, chiar și pentru un novice, era clar că – numărate – nu ajungeau nici la 600-700.
Este a patra oară în acest an cînd taximetriștii au blocat Piaţa Victoriei. Iar prin ricoșeu – toată zona. Văd și mașini cu număr de Cluj, de Brașov, Timiș sau Gorj. Dar cele mai multe sînt din București și Ilfov. Ei sînt nemulţumiţi că Guvernul vrea să reglementeze printr-o ordonanță de urgenţă transportul alternativ, precum platformele Uber și Bolt – fostul Taxify. La protestele anterioare, chiar asta au cerut: intrarea în legalitate a „piraților“ – cum numesc ei platformele concurente. Acum spun că nu se justifică urgenţa și că noile reglementări oricum ar menţine pirateria.
Pe latura din față a țarcului în care protestează, înspre Guvern, protestatarii au pus un coșciug în care au aşezat cîteva casete pe care scrie TAXI. Alături – o cruce şi o jerbă. Mesajul este acela că Guvernul ar vrea să îngroape taximetria, încurajînd concurenţa neloială. Tot acolo au amenajat o scenă, iar dintr-o boxă se aude răguşit: „Doamnă prim-ministru, domnule vicepremier!… Vreţi să ne băgaţi în coșciug? Vreţi să îngropaţi activitatea noastră?…“
Protestatarii suflă în vuvuzele şi e un zgomot infernal în Piaţa Victoriei. Chiar şi aşa, cîţiva taximetrişti au aţipit în maşinile pe care le-au condus toată noaptea şi cu care au venit la protest tocmai de la Timişoara. Cei mai mulți, însă, se plimbă printre mașini, zgribuliți, cu un pahar de carton în mînă, plin cu cafea, trăgînd cu poftă dintr-o țigară, așa cum fac uneori și cu clientul în mașină. O femeie – șoferiță de taxi și ea – își face loc printre mașinile galbene și împarte colegilor covrigi calzi. „Hai că am băgat marfă proaspătă!“, le spune.
„Șoferii, în ziua de azi, se fac la apelul bocancilor, ca gradații în armată!“
Ici-colo s-au format grupuri mai mari, în jurul cîte unui lider. Mă apropii de un astfel de grup, unde vorbea chiar președintele COTAR București, Bogdan Dincă. Îmi explică de ce sînt nemulţumiţi de data aceasta.
„Au publicat, în fine, după trei ani și jumătate, ordonanța de urgență care combate pirateria. Dar, în aceeași zi în care au aprobat ordonanța, vicepremierul a ieșit și a spus exact așa: să stea liniștiți Uber-ul și Taxify, că vor fi legalizați luna asta, pînă intră în vigoare ordonanța. Ceea ce ni se pare anormal… să legalizezi pirateria într-o lună de zile, după ce te-ai chinuit, forțat un pic, aproape patru ani de zile să pui lucrurile în ordine. Acum, că le-au pus în ordine, vor să creeze din nou haos. Și le cerem guvernanților să renunțe la ideea asta trăsnită cu ordonanța, să lase lucrurile în Parlament, unde sînt două proiecte de legi pe care se discută – unul a fost respins și în Parlament, celălalt e în dezbatere civilizată, normal, și să lase lucrurile, să decidă Parlamentul. Dacă vor neapărat să legalizeze acest transport alternativ… nu pot să dea două legi, pentru același tip de transport. În cadrul Legii 38, privind transportul de persoane, să le facă un capitol special, în care să-i limiteze, ca și pe noi: 1 la 1000 de locuitori, să respecte Codul Fiscal… exact aceleași condiții ca și la noi! Sau să facă un studiu de piață la nivel național, și unde e nevoie de mai multe taxiuri… să majoreze numărul de licențe, pînă la maximum 6 la 1000 de locuitori. “
„Acum îi favorizează pe cei de la Uber, așa cum e ordonanța. E ca la emisiunea aia cu copiii spun lucruri trăsnite!“, intervine un alt taximetrist. „Aceste entități vor să vină în România, să plătească 15.000 de euro pe an și, în rest, ce cîștigă… trimit banii în Olanda și în paradisuri fiscale!“
Adică – întreb eu – vreți autorizarea lor, dar în alte condiții decît cele din ordonanţa de urgenţă?
„Noi nu am vrea să-i legalizeze deloc“, are un moment de sinceritate un taximetrist. Însă îşi revine repede. „Dar, mă rog, sîntem de acord, pînă la urmă, nu sîntem împotriva concurenţei, dar să fie în condiții legale. Noi ne supunem la 13 legi, să se supună și ei, că fac aceeași activitate.“
Şi dezbaterea continuă. „Să fie o lege pentru toţi, să o îmbunătățească pe asta care e… să mărească numărul de licențe… dacă e necesar, pe baza unui studiu. Nu așa, stăm la birou și le mărim din pix!“
Argumentele depăşesc graniţele ţării. „Proteste sînt în toată Europa. Nu sîntem doar noi nemulțumiți. E anormal să legalizezi acum un serviciu care funcționează deja. Păi, dacă îl legalizezi abia acum, înseamnă că el e ilegal. Ilegal, ilegal, dar tu îți faci reclamă în aeroport, la televizor… Ce înseamnă asta?“
„Și cum adică avem noi mașini împuțite?“ (n.r. – una dintre criticile aduse taximetriştilor este că maşinile lor nu sînt îngrijite) „Vă rog frumos să filmați mașinile, să se vadă că nu sînt mașini mai vechi de 2010 în toată țara. Ce fac ei, fără ceas, fără casă de marcat… aşa se lucra acum zece ani. Iar noi nu avem voie la taxi cu mașini mai vechi de zece ani. La ei, limita e de 15 ani. Din start, e un regres.“
Plus că şofer de taxi nu poate fi oricine – vine un alt argument. „Șoferii, în ziua de azi, se fac la apelul bocancilor, ca gradații în armată! Ăștia care au venit pe Uber sînt puștani care au carnet de două-trei luni, cinci luni, șapte luni… care nu are (sic!) ce căuta pe taxi, iar noi avem nevoie de cinci ani ca să-ți iei un atestat de taxi.“
Unul dintre argumentele lor este şi preţul platformelor alternative de taxi. Uneori mare, alteori – mic. „Între anumite ore vin cu un preț sub prețul pieței! Cînd nu e trafic – au preţ mic, la orele de vîrf… explodează. Ei oscilează. Noi avem tarif fix. Dacă un taxi vă cere 50 de lei pe o cursă, refuzați. Dacă un Uber vă cere 50 de lei, e OK. Atunci, vă rog să-mi dați un număr de telefon, să vă sun și să vă spun că vă costă 50 de lei. Despre ce vorbim? E exact același lucru!“
„Maimuţa“ nu există
„Aveţi Uber la Timişoara?“, întreb o şoferiţă care tocmai îmi mărturisise că lucrează în taximetrie de 12 ani.
„Wow!“, îmi răspunde. „Şi încă cum! Avem vreo două mii. Ne-am săturat de ei! Dar eu, cu mintea mea… că nu am prea multă carte… mă gîndesc că nu are Guvernul cum să dea două legi diferite pentru aceeaşi activitate.“
„Păi, cum să dea două legi?“, intervine un alt șofer. „Una pentru fraieri și una pentru șmecheri?“
În opinia lor, șmecheri sînt uberiștii, pentru că „nu plătesc taxe la stat“ și „ne fură pîinea de la gură“. Recunosc, însă, că și printre ei sînt șmecheri: șoferii care refuză curse, care cer mai mult decît face pentru o cursă, care nu au grijă de mașini sau care nu sînt politicoși cu clienții.
„Dar astea sînt excepțiile!“, adaugă repede. „Că pădure fără uscături nu există! Dar să ne ajute și clienții. Ei se plîng, dar nu reclamă!“
Din boxe se aude, aparent fără nici o legătură cu protestul, „Noi sîntem români“, printre vuvuzelele care se aud pînă la Gara de Nord, după cum avea să-mi povestească cineva mai tîrziu.
Mă apropii de unul dintre taximetriștii cu paharul de carton în mînă. Și are loc o discuție pe un ton cu care, sincer, sînt obișnuită de pe vremea cînd mergeam mai des cu taxiul.
– Vă beți cafeaua în Piața Victoriei?
– De ce să nu o beau? Ce, fac ceva rău? Sînt la protest.
– Foarte bine. Nu am zis că e ceva rău. De ce sînteți azi în Piața Victoriei? Ce vă supără?
– Nu e nimeni supărat. Vrem doar să reglementeze.
– Guvernul vrea să reglementeze Uber și Taxify.
– De ce?!
– Păi, nu vreți să-i reglementeze? Vreți să-i desființeze?
– Da. Să-i desființeze. Mai bine să i desființeze. Ce investiții a făcut Uber în România? Cîte taxe a plătit?… Să-i desființeze! Ar trebui să dispară în secunda 2. Sau ieri.
– Dar clienții sînt mulțumiți de ei… – plusez eu.
– Cine? Că clienții noștri se plîng de ei. Taximetria e o ocupație. Cine are vocație să o facă, cine nu, nu. Mie mi s-a întîmplat să vină un client și să mă întrebe cîți bani îi iau pînă nu știu unde. Eu i-am zis că eu nu-i iau nici un ban. Cît zice aparatul, atîta plătește. Și mi-a închis ușa în nas și a plecat!
– Se pare ca lumea nu mai are încredere nici în aparate. Nu știți? Unii folosesc „maimuța“! („Maimuţa“ este un dispozitiv electronic prin care se măreşte în mod artificial preţul curselor.)
– Ce maimuță, doamnă? Nu există așa ceva!
„Dumneavoastră cu cine ţineţi?“
În zona dinspre Guvern s-a creat ceva agitaţie. Așa că alerg într-acolo, ținînd pasul cu doi jandarmi. Doi bărbați aruncaseră cu ouă într-un taxi cu clienți, care a trecut prin fața Guvernului, nemulțumiți că, iată, unii dintre colegii lor au ales să muncească în loc să vină la protest. Cu ei, e altă poveste. După ce că orașul a fost mai aglomerat decît de obicei în ziua protestului, găsirea unui taxi a fost o misiune aproape imposibilă. Cei care au prins, însă, unul au fost nevoiți să plătească aproape triplu cursele, pentru că se grăbeau și nu aveau altă soluție.
Cei care au aruncat cu ouă au fost amendați cu cîte 500 de lei. Cînd lucrurile păreau că s-au liniștit, un şofer care traversa Piaţa Victoriei a oprit mașina în dreptul protestatarilor şi a arătat semne obscene. Protestatarii i au răspuns. Din nou agitație, huiduieli, vuvuzele și amenzi.
Mă pregătesc să părăsesc Piața Victoriei și să ajung în redacție. Cu metroul. În urma mea, din boxe răsună, ironic, What’s Up: „Taxi, du-mă unde vrei, / Oriunde aş merge, ştiu bine că voi fi OK“…
Unul dintre taximetriștii cu care vorbisem mai devreme mă oprește și mă întreabă: „Dar dumneavoastră cu cine țineți, de fapt?“
Liliana Nicolae este jurnalist la Radio Eu-ropa FM. A publicat recent cartea de reportaj Locuri, oameni, poveşti, Editura Casa de pariuri literare.
Foto: L. Nicolae
