Profu' de latină
Ştim din liceu: latina, limba odinioară îmbrăcată în purpură imperială, era privită, chiar de către elevii "umanişti", ca o Cenuşăreasă, un fel de oră de umplutură, la concurenţă cu cea de dirigenţie. Doar - se spunea - este o limbă moartă, la ce foloseşte? Fericiţi cei care reuşesc să chiulească! Nu liceenii erau vinovaţi pentru acest mod de gîndire: cîndva, înainte de instalarea comunismului, latina fusese studiată serios în şcoală, în acord cu prestigiul ei de limbă fundamentală a culturii europene, dar a fost înlăturată triumfător odată cu victoria "celei mai avansate dintre societăţi". Ceva mai tîrziu, avea să fie acceptată, mai degrabă tolerată, cu mare greutate: cîte o oră pe săptămînă la clasele de profil uman, dar privită mereu ca un soi de moft cultural. E de înţeles de ce guvernanţii primilor ani ai comunismului gîndeau aşa. În 2008 însă, se pune din nou problema ca latina să devină obiect de studiu opţional. "Am obosit să văd cum toată lumea consideră de la sine înţeleasă existenţa tuturor celorlalte obiecte de studiu, iar în privinţa latinei apar mereu discuţii" - spune Vinica Ionescu, profesoară la Liceul "Marin Preda" din Capitală. "Eu sînt singurul profesor de latină din liceu: din fericire, conducerea liceului a acceptat ca la fiecare palier al profilului uman să avem cîte o oră de latină în plus, pe lîngă cea obligatorie, ca oră de aprofundare. Un singur profesor de latină şi 5-6 de religie; nu vreau să fiu înţeleasă greşit, colegii mei care predau religia sînt adorabili, nemaipomeniţi, dar de ce trebuie să existe mereu un semn de întrebare în dreptul latinei, în schimb, s-a considerat necesară prezenţa religiei în trunchiul comun? Cum poate fi pusă o întrebare de genul: la ce foloseşte latina într-o ţară unde se vorbeşte o limbă romanică? Doar prin studierea în liceu a acestei limbi se mai face - cred - o discuţie stilistică serioasă pe text. Am o clasă, a XII-a G, în care 10 copii din 19 dau bacalaureatul la latină; astfel, a doua limbă modernă de studiu se pune în balanţă cu latina, în condiţiile în care pe cea dintîi elevii o studiază din clasele primare. Fac pregătire opţională încercînd să-i aduc la standardele cerute unui examen de bacalaureat. Noi, profesorii de latină, am devenit nişte amărîte de Casandre care prorocesc de multă vreme: ce se va alege de limba română dacă latina este pusă în discuţie ca obiect de studiu? Pentru că, dacă prestigiul latinei dispare, cel al limbii române va avea aceeaşi soartă. Iată rezultatul: numai deschizînd televizorul sau un ziar vedem că nu se mai foloseşte corect limba română." Poate tocmai faptul că au avut mereu de luptat cu un statut incert explică de ce profesorii de latină apără cu atîta pasiune ceea ce predau. "E adevărat" - spune Mariana Rogojină, profesoară la Colegiul Naţional "I.L. Caragiale" -, "studierea latinei presupune un efort susţinut, nu ai prilejul să o auzi peste tot în jur, cum se întîmplă cu engleza; dar fără latină, mai ales la profil uman, intelectualii de mîine nu vor avea acces la texte de referinţă din cultura europeană. Mulţi copii din clasa a XII-a mă întreabă de ce nu mai fac două ore, pentru că ar fi fost o variantă în plus pentru examenul de bacalaureat, apoi sînt mulţi care merg la facultăţi de jurnalistică sau de ştiinţele comunicării, nu mai vorbesc de drept, unde au la examen exerciţii de vocabular care includ cuvinte şi expresii latine. Am elevi care merg la concursuri internaţionale de latină (de exemplu, cel de la Arpino, din Italia, care constă în traducerea şi interpretarea unui text ciceronian); încercăm astfel să concurăm cu cei care au cîte şapte ore de latină pe săptămînă, cum se întîmplă în Germania şi Italia. Dacă latina va dispărea din programa de învăţămînt eu, personal, m-aş reorienta: în 1980 am devenit profesoară de limba latină, dar în 1997 am absolvit şi secţia română-engleză a Literelor. Aşadar, aş putea să predau şi altceva, dar latina este prima dragoste, cea pe care nu o uiţi niciodată." "Eu am luat elevii abia anul acesta" - spune, la rîndul său, Bogdan Cristea, profesor la Liceul teoretic "Dante Alighieri" - "şi am văzut că sînt liceeni care vor să dea bacalaureatul la latină. Dacă latina nu va mai face parte din programă, mie nu-mi va afecta cariera, sînt cercetător cu normă întreagă la Institutul de Lingvistică, dar ce se va întîmpla cu colegii care s-au dedicat total predării acestei limbi? În Ungaria se fac mai multe ore de latină decît la noi, ei neavînd o limbă romanică. Nu mai vorbesc de condiţiile de admitere la Limbi Clasice în universităţi prestigioase cum ar fi Oxford, la noi probabil că şi un absolvent de facultate ar face faţă cu greu condiţiilor de admitere de acolo. Prin această decizie, vom fi împotriva curentului european în domeniu." Paula Iosif, profesoară la Colegiul Romano-Catolic "Sfîntul Iosif", speră ca, în ceea ce-i priveşte pe tinerii catolici, propunerea Papei de a se reveni la liturghia în limba latină să fie imboldul care să înlocuiască deficienţele şcolii româneşti: "Eu am o catedră-mozaic, predau, pe lîngă latină, greaca veche şi literatura universală, nu mai am mult pînă la pensie şi nu voi fi direct afectată, dar pentru copii, pentru cultura naţiei, va fi o lovitură. Am avut elevi în seriile trecute care, la rîndul lor, au studiat latina la universitate, dar, fiind atît de dificil să găsească un loc de muncă, s-au reorientat, o singură fostă elevă a devenit profesoară. Din cîte ştiu, în celelalte ţări se face multă latină, aşa că ar fi o ruşine pentru noi, un popor vorbitor al unei limbi romanice. Sperăm să subzistăm prin acea decizie a Papei de a se reveni la celebrarea liturghiei în limba latină, poate astfel tineretul catolic se va întoarce la studierea acestei limbi care stă la baza civilizaţiei europene".
