O zi la Strasbourg: Tradiţii şi coexistenţe

Publicat în Dilema Veche nr. 256 din 12 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În aeroportul din Strasbourg, la avionul de Paris, lumea arăta altfel: foarte bine îmbrăcată, deloc sport sau casual, ci la costum sau taior... Oamenii aşteptau calmi, în posturi elegante: chiar şi atunci cînd avionul a întîrziat excesiv (şi noi făceam bancuri că s-a întîmplat ca la cinematografele socialiste, pe vremuri: dacă nu sînt cinci persoane, nu se dă filmul...), îşi pierdeau răbdarea civilizat. Beau cîte ceva la singurul bar disponibil şi deveneau mai bine dispuşi, precum englezoaica cu pantofi de mătase albastru-strălucitori şi tovarăşele ei... Am luat-o, intenţionat, de la coadă la cap: ideea era că, fie şi atunci cînd pleci din oraş, atmosfera lui pune stăpînire pe tine, măcar pentru scurt timp. Farmecul său, cu atît mai vizibil de Crăciun (atunci l-am vizitat), împreună cu regulile sale de convieţuire, destul de stricte, şi cu aura formală, kafkiană, dar nu lipsită de substanţă a instituţiilor europene compun un amestec final fascinant. Am început cu sfîrşitul pentru că începutul a fost prea haotic. Am poposit întîi în Ilkirch, o suburbie a oraşului, în care se afla hotelul - "Citea" - unde eram cazaţi. Hotelul era din cele noi, o construcţie aerodinamică fără vreo legătură cu tradiţia. În jurul lui, pe o parte se întindea un şantier, pe alta - un cartier de case plăcute, de banlieue (deşi vizavi de ele era un gard imens, ce părea interminabil, pe care scria că e interzis fotografiatul şi îmi amintea de filmele americane cu OZN-uri, gen Întîlnire de gradul 3...). Îmbinarea dintre nou şi vechi, cald şi impersonal era evidentă în zonă. Şi vizibilă în explorarea viitoare a oraşului, capabil să cuprindă, confortabil, atît clădirea impunătoare, avangardistă a Parlamentului European (laolaltă cu cele ale Consiliului European şi ale Institutului Internaţional pentru Drepturile Omului), cît şi idilicele tîrguri de Crăciun (pentru care Strasbourg-ul e aproape la fel de renumit). Către toate aceste lumi, din marginalul Ilkirch tramvaiul era cel ce te putea duce, prompt şi civilizat. Mai adaptat zilelor noastre decît cel vienez, tramvaiul strasburghez, asemănător Săgeţii noastre albastre, trecea chiar pe sub geamul camerei din hotel, cam la zece minute. Era o senzaţie inedită să-i urmăreşti pe oamenii ce şedeau cuminţi pe locurile lor, fără să se înghesuie. Nu te plictiseai niciodată... A doua întîlnire, după nerelevantul Ilkirch, a fost cu Parlamentul European: am fost "aruncaţi" în faţa clădirii rotunde (despre care aflu că îmbină cercurile lui Galilei cu elipsele lui Kepler), la poarta Louise Weiss, pare-mi-se. Şi am luat cu asalt - dacă se poate spune aşa - importanta instituţie. De fapt, a fost taman reversul: ea a pus stăpînire pe noi, puţinii şi mărunţii jurnalişti români - şi ne-a copleşit. Cu multele ei intrări şi ieşiri, lifturi, scări, pasarele, reguli... Vreau să îmi amintesc doar plantele uriaşe, care creşteau din acoperiş, şi imaginea rîului Ill ce se vedea pe geam: deopotrivă te extrăgeau din contextul kafkian şi te reasigurau că există o lume vie, dincolo de constructele noastre... Din Parlamentul European am fugit, de-a dreptul (dat fiind că, fără călătoriile cu avionul, am avut, practic, o singură zi acolo). Taximetristul ne-a dus, conform cererii, în centru: adică la catedrală. Notre Dame din Strasbourg, începută în 1176, pe fundaţiile unei bazilici romane din 1015, şi terminată în 1439, a fost cea mai înaltă clădire a creştinităţii pînă în secolul al XIX-lea, cînd a fost depăşită de catedralele din Köln şi Ulm. Istoria ei o reflectă pe cea a Strasbourg-ului: trece la protestantism, în 1529, apoi înapoi la catolicism, în 1549, marcînd coexistenţa celor două religii. La fel ca şi cea franco-germană, indiferent căreia dintre cele două naţii le-a aparţinut oraşul alsacian. În acelaşi spirit, tot Strasbourg-ul e oraşul în care Guttenberg a creat primul tipar mobil (în secolul al XV-lea) şi de Lisle a compus Marseilleza (secolul al XVIII-lea). Tradiţia şi coexistenţa culturilor franceză şi germană erau vizibile şi în industria de Crăciun a oraşului. Căci se poate vorbi de o asemenea industrie, şi este primul loc în care am retrăit-o pe cea cu adevărat tradiţională, în sensul idilic, de turtă dulce, scorţişoară, îngeri din lemn şi paie... În care kitsch-ul nu mai e supărător pentru că e unul cu patină, consacrat, care şi-a cîştigat un statut aproape artistic... Atmosferă ce poate fi simţită nu doar în pieţele mari, Broglie, Kleber, De la Cathedrale... Ci şi pe fiecare casă, decorată diferit, în relief, cu ursuleţi imenşi, de pluş, ramuri împodobite sau candelabre translucide... Pînă şi cîntăreţii ambulanţi păreau autentici, cîntînd la muzicuţă, armonică sau trompetă, melodii de Crăciun, armonioase... Totul combinat cu reguli stricte, nemţeşti - am zice, la o primă vedere - în care totul se închide la ora şase... Nemţeşti, dacă un şofer de taxi nu ne-ar fi mărturisit că, atunci cînd vrea să mănînce ceva noaptea, nu are altceva de făcut decît să treacă graniţa în Germania, unde găseşte locuri deschise... Bulversaţi şi fascinaţi de tradiţie, multiculturalitate şi, pur şi simplu, frumuseţe, plecăm fără concluzii. Dar mulţumiţi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.