O istorie recentă a oraşului Ştei

Publicat în Dilema Veche nr. 220 din 3 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Oamenii spun că ultimul rus care a părăsit Şteiul, un anume Baranov, geolog, a plecat cu ochii în lacrimi. Se îndrăgostise de oraşul pe care el şi compatrioţii săi l-au ridicat în doar cîţiva ani. De KD-uri - bloculeţele cu două etaje cu pereţii din panouri - şi de BW-uri - căsuţele verzi din lemn unde astăzi locuiesc cîte două familii, în două "apartamente". Ruşii aveau "Alimentara" lor, bine garnisită, de unde nu cumpărai decît cu legitimaţie, cinematograful lor, şcoala lor. Deşi nu se amestecau cu românii - mîna de lucru relativ ieftină pe care o găsiseră aici - erau prietenoşi. "Ne jucam cu copiii ruşilor. De fapt, mai mult îi băteam şi le furam jucăriile. Aveau jucării frumoase, cum nu mai văzusem. Şi acum ţin minte cum urlau pe la ferestre, îşi strigau bunicile să iasă afară şi să-i apere: Babuşca!" - îşi aminteşte un fost tehnician la mină, care pe vremea ruşilor avea 8-9 ani. Povesteşte cum după plecarea lor, la începutul anilor ’60, de fapt odată cu schimbarea politicii ţării noastre faţă de autorităţile de la Moscova, totul în oraş a început să se degradeze. "Ne-au dat şcoala lor pe mînă. În cîteva luni am distrus-o! Leagănele, curtea, terenul de sport... tot!" Bătrînul Gaiţă din Băiţa (un sat din apropierea minei, aflat la 12 km de Ştei), care are acum peste 80 de ani, a lucrat împreună cu ruşii "la explorări". Se purtau frumos cu el şi îi dădeau mîncare bună, la cantină. În mintea lui, imaginea ruşilor de odinioară se suprapune peste cea a comuniştilor şi a unui regim în care a dus-o bine. De fapt, se suprapune peste anii tinereţii lui. Un fotograf din Ştei ne arată poze. Ingineri sovietici entuziaşti, încrezători. Figuri luminoase, gesturi energice. Bravii soldaţi care păzeau garniturile de tren cu uraniu ce plecau zilnic spre U.R.S.S. Uraniu "pur" de calitatea I, pe cel mai slab îl aruncau (l-a exploatat ulterior statul român, din sterilul rămas). Circulă multe legende, deşi în mintea oamenilor mitul uraniului poartă eticheta cu "strict secret". Cel mai mare zăcămînt din lume, la vremea aceea. "Mirosit" de nemţii care, dacă apucau să-l exploateze, făceau bomba atomică, iar soarta războiului şi a lumii ar fi fost alta. "Furat" de sovieticii care au mutat un munte întreg, de fapt un uriaş megalit radioctiv, în ţara lor. Cărat cu cîrca şi fără echipamente de protecţie de către minerii români, care iniţial credeau că extrag cuarţ sau ametiste. "Dacă vreţi să ştiţi cîţi au murit atunci, număraţi crucile din cimitire! Însă nici atunci nu veţi şti exact, căci mulţi au plecat şi au murit prin alte părţi!" - ne spune un fost miner, pensionar la 37 de ani, din Băiţa. Există şi studii despre starea de sănătate a populaţiei din perioada respectivă, însă majoritatea au fost documente secrete. Din nou fotografii alb-negru, filmul e un pic voalat. Un tînăr sovietic, probabil geolog, cu o bască la modă, în acele timpuri, indică surîzător un perete de stîncă. Se munceşte non-stop şi cu hei-rup, în patru schimburi, cu 20.000 de mineri care cîştigă mai mult decît şi-au imaginat ei vreodată. Apoi, o fotografie color cu fraţii Micula, la o recentă sărbătoare, "Zilele oraşului Ştei". Figurile lor amintesc de cele ale investitorilor americani. Costume impecabile, zîmbete profesionale. Mă duc cu gîndul la aşezările pierdute în deşert, în Kansas sau Colorado, unde în sfîrşit, după secole întregi în care nu s-a întîmplat nimic, a sosit primul business man decis să deschidă o benzinărie, un motel sau chiar o făbricuţă. Au trecut doar 60 de ani, timp în care istoria oraşului Dr. Petru Groza s-a schimbat în mai multe rînduri. Pe fosta stradă Lenin (astăzi strada Unirii), unde încă nu se circulă cu maşinile (oficialii ruşii care stăteau aici nu vroiau să fie "deranjaţi"), pe fostele străzi Tineretului, Sportului, Fruntaşilor e multă linişte, verdeaţă, dar nu mai sînt plopii care fuseseră plantaţi special ca să "înghită" radiaţiile. În spatele ferestrelor, după perdele, sînt însă locuitorii oraşului, majoritatea pensionari şi şomeri. Ştiu totul unul despre celălalt. Se bănuiesc unii pe alţii că au fost turnători în perioada de după plecarea ruşilor, cînd exploatarea celor două mine (cea de uraniu şi cea de molibden) a continuat administrată de către statul român, iar zona - spun ei - a fost împînzită de băieţii cu ochi albaştri. Şi totuşi se salută între ei cu "servus" şi de cîte trei ori pe zi, beau împreună la micile birturi unde o cafea costă 1 leu, îşi însoară şi îşi mărită copiii la restaurantul "Ardealul", construit tot de către ruşi, iar la nuntă îşi notează pe un carneţel cît a dat fiecare, ca să ştie ce sumă trebuie să "restituie" la nunta următoare. Oraşul e acum intens circulat de către TIR-urile verzi şi noi pe care scrie "Frutti Fresh". Autobuzele care pleacă de la autogară către satele din împrejurimi poartă sigla Naţional TV. Cei care au "salvat" oraşul sînt fraţii Micula; deşi oferă salarii relativ mici, deţin monopolul pe locurile de muncă din zonă. Are loc o nouă migraţie a celor de la ţară către oraş, către fabricile care produc European Food. La serbările locale, sucul galben şi roz e pe gratis. Nici el, nici băutura ieftină şi incoloră care înlocuieşte acum carmolul "Diana" pe care îl cumpărau minerii pe timpuri, en-gros, de la farmacie, nu au nici o legătură cu uraniul. Mina e în curs de închidere, va urma o ecologizare. Aici mai lucrează în prezent doar 200 de oameni. Duminica, ora 6 p.m. Oraşul e pustiu. Pensionarii şi-au citit deja ziarele de dimineaţă pe băncile din centru şi s-au întors la casele lor. Majoritatea magazinelor sînt închise (de altfel în oraş există un singur butic non-stop). Pe una dintre străzile principale, cea din faţa "Palatului" (o clădire care aduce vag cu Casa Albă, construită tot de către ruşi), trece o maşină o dată la o jumătate de oră. Trecerile de pietoni sînt însă din zece în zece metri, iar semnele au ceva bizar. Siluetele negre, graţioase traversează strada în pas de dans. Senzaţia de mişcare pe care o imprimă are ceva coregrafiat. Uneia dintre ele vreun puşti rebel i-a scrijelit lanţuri la picioare. Tinerii "cu studii" au plecat din oraş. În general, părinţii rămaşi aici se laudă cu casele, maşinile şi salariilor lor. Părăsirea Şteiului în sine e considerată o realizare. Mi-amintesc o altă duminică, în urmă cu vreo 12 ani, cînd un băiat mi-a dat întînire pe fosta stradă Lenin, prima bancă pe stînga, chiar lîngă bustul lui Miron. Îl cunoscusem cu o seară în urmă la discoteca de la Casa de Cultură (tot a lui Miron), unde ne epuizasem pînă pe la 2 noaptea pe ritmurile Ace of Base. Atunci, în acea duminică de pe la mijlocul anilor ’90, era tăcut şi stătea pe bancă lîngă mine oarecum stînjenit. Nu prea aveam ce să ne spunem, aşa că am făcut schimb de adrese. Mi-a scris o singură scrisoare pe care am dus-o la liceu ca să fac mişto de ea împreună cu colegii. "Ştei? Unde e asta... Ştei?" - mă întrebase o prietenă. Cînd a fost luat în armată, m-am trezit cu el la uşă. Eram singura persoană pe care o cunoştea în Bucureşti. Am citit în ochii lui că doar faptul că ne întîlnisem şi îl recunoscusem reprezenta pentru el o victorie personală. În această duminică, au înflorit magnoliile, căci timpul din Ştei e fixat pe ora veche, iar pe băncile de pe strada Lenin nu şi-a dat nimeni întîlnire. Senzaţia de părăsire nu e dezolantă, căci casele aşteaptă îngrijite şi cochete, ca şi cum locuitorii ei au plecat doar într-o vizită scurtă şi vor ca lucrurile să fie în bună rînduială, cînd se întorc. Ceasul primăriei, o clădire nouă care seamănă oarecum cu o biserică neoprotestantă, anunţă o oră oarecare, printr-o melodie stranie pe care parcă o ştiu de undeva... sună fals. Marţi, ora 10 a.m. E zi de piaţă, iar oraşul, mai ales în zona gării, se animă treptat. Îi văd rînd pe rînd pe aproape toţi cei pe care i-am cunoscut în ultimele zile, prin satele din jur. Dorina, cea cu zece copii, însoţită de fata cea mare, cu o sacoşă plină cu ceapă verde pentru leurda pe care o culesese din pădure cu o zi în urmă. Fiul adolescent al Dorinei care îşi face ţepi în cap cu gel, cu gaşca lui de la liceu, fumînd. Domnul Dobre de la Băiţa Plai, celibatar, cu pălăria pe ceafă şi cu dinţii lui "de aur", bînd o bere la bufet, la botul calului. Moş Gaiţă, aşteptînd rata. Ţiganii orfani care şi-au găsit adăpost la Spitalul de boli psihice de la Nucet, înghesuiţi într-un Aro. Vicele de la Nucet, tîrguind. Nu-l văd pe nea Puiu, cel care în urmă cu patru ani venea la Ştei ca să agaţe femei. Acum e bolnav cu plămînii, cică n-o mai duce mult. În gara de la Ştei nu mai opresc decît personale. E o clădire înconjurată de gunoaie, aproape inutilă. În schimb, autogara e un loc de tranzit, împînzit de mici magazine şi de birturi. Automatele de cafea au rămas fără pahare, se va duce cineva la Oradea să aducă. În apropiere e singurul hotel mai de soi care se numeşte "adisimon" sau "Lipscani". Aici, la restaurant, sînt două săli, una pentru nefumători şi poţi mînca "cea mai bună pizza din Ardeal". În schimb, personalul e cam ciufut. Băncile din autogară se umplu de oameni cu sarsanale care aşteaptă autobuzele. Rachiul se bea din geantă sau de la birt. E mult fum de eşapament care îl estompează pe cel de ţigară. Vizavi de autogară, se vede o remorcă transformată în tonetă unde se vînd gogoşi calde. Şi depozitele rămase de pe vremea ruşilor. Erau depozite care adăposteau "protocolul" minei. În 1989, cînd a fost o revoluţie paşnică şi la Petru Groza, o mulţime de manifestanţi în faţa "Palatului" au spart geamul de la librărie ca să ardă cărţile, deşi era deschis (orar 9,00-16,00) şi au năvălit în depozite ca să ia paharele de cristal şi covoarele persane. Anul ăsta nu s-a făcut palincă de prune, doar de mere. Îmi lipseşte acel moment din copilărie în care gospodinele se adunau toamna în spatele blocurilor, lîngă garaje, ca să coacă vinete şi ardei pentru zacuscă, la plita comună. Blocurile n-au încălzire centrală, oamenii se folosesc de mici sobe cu lemne şi boilere. Pentru plita comună exista programare şi o gospodină mai organizată şi mai vigilentă ţinea evidenţa pe un carnet. În piaţă, ţigăncile vînd haine second-hand: "orice bluză la zece mii". Două adolescente admiră un tricou negru cu o mutriţă de messenger şi cu inscripţia "Be happy!". "Nu-i aşa că-i fain?" Acest reportaj a fost realizat în timpul prospecţiei pentru un film documentar despre mina de uraniu de la Băiţa Plai, un proiect cîştigător al unui grant de finanţare din partea Centrului Naţional al Cinematografiei, produs de Libra Film. (A.P.)

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

cioara jpg jpeg
Ciorile pot lua decizii de două ori mai repede decât oamenii. Descoperirea care schimbă tot ce știam despre ele
Ciorile demonstrează că inteligența păsărilor este mult mai complexă decât se credea până acum. Un studiu arată că aceste înaripate pot analiza informații vizuale și pot lua anumite decizii de aproape două ori mai repede decât oamenii și maimuțele.
theo rose instagram jpg
Cum ajunge un fragment video să stârnească un val de indignare. Lecția controverselor de la concertul Theo Rose
Apariția unor copii îmbrăcați în uniforme de pionieri pe scenă, la concertul lui Theo Rose, a stârnit un val de critici pe rețelele sociale. Unii au acuzat-o pe artistă că promovează comunismul, în timp ce organizatorii au explicat că spectacolul urmărea, dimpotrivă, să condamne regimul comunist.
image png
image png
Bosnia Hertegovina vs  Romania (Sportpictures) 2 jpg
România, codașă, dar optimistă în Liga Națiunilor. Ce au declarat „tricolorii”
România își îndreaptă atenția către barajul din primăvară.
Detectorist surprins cu drona într un sit Sursa Dan Culic  Facebook jpg
Un detectorist prins într-un sit arheologic din Sălaj reaprinde războiul dintre arheologi și vânătorii de comori. „La fiecare ieșire întâlnești sute de gropi”
Un detectorist surprins cu drona într-un sit arheologic din Sălaj a reaprins disputa dintre specialiști și „vânătorii de comori”. Mulți arheologi au reclamat braconajul și siturile ciuruite de gropi, în timp ce amatorii de detecție își apără hobby-ul și susțin că fac servicii statului român.
Jonestown Houses foto Wikipedia jpg
18 noiembrie 1978: Tragedia de la Jonestown, unde peste 900 de oameni s-au sinucis la ordinul liderului de sectă Jim Jones
La 18 noiembrie 1978, a avut loc sinuciderea în masă de la Jonestown, în urma căreia peste 900 de oameni și-au pierdut viața. Tot pe 18 noiembrie, în 1906, s-a născut pictorul Corneliu Baba.
seminte getty1 jpeg
Semințe de chia sau de dovleac? Care sunt mai sănătoase și ce recomandă nutriționiștii
Semințele de chia, cât și cele de dovleac, sunt considerate a fi adevărate superalimente. Ambele ajută organismul să funcționeze mai eficient și sunt pline de nutrienți cruciali pentru sănătate.
dronă shahed FOTO shutterstock jpg
Fragmente ale unui aparat de zbor, descoperite la 50 de metri de granița Republicii Moldova cu Ucraina
Fragmente ale unui aparat de zbor au fost descoperite marți seară, 17 noiembrie, în apropierea satului Naslavcea, la aproximativ 50 de metri de frontiera Republicii Moldova cu Ucraina.