Nunţi la extremele Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 105 din 26 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-un mic oraş de provicie, în zilele noastre, la restaurantul din crîngul de la marginea urbei. Un amplasament deja caracteristic pentru mai toată ţara. Şi pentru o nuntă. Sala era bătută în lambriuri de brad, de la tejgheaua barului pînă la tavan. Baloane colorate pluteau prin întreaga încăpere; unele, umplute cu heliu, se lipiseră de tavan. Chelneriţe cu fuste negre şi bluze albe crăpînd pe carnea lor dolofană se fîţîiau cu farfuriile prin spatele mesei centrale. Mirele, brunet şi cu o alură de sicilian, era îmbrăcat într-un costum crem cu pantofi asortaţi cu vîrf ascuţit şi uşor întors în sus. În ciuda aerului distant (sau distrat), s-a dovedit un om cald şi drăguţ, care vorbea însă aproape numai despre Italia. A lucrat şi mai lucrează încă acolo. A venit doar să se însoare şi să-şi ia apoi proaspăta nevastă cu el, la Padova. Ea e laborantă la un spital din Bucureşti. Îi e cam teamă să-şi părăsească slujba pentru ceva necunoscut, dar ştie că, pînă la urmă, nu va avea încotro. Sînt amîndoi din acelaşi sat aflat undeva prin apropiere. Se cunosc de mici, sînt prieteni din şcoală. Rochia ei e ca orice rochie de mireasă: albă cu dantele şi volane. Un vestmînt, a cărui croire provoacă probabil milioane de drame în toată lumea, e pînă la urmă, dacă te uiţi mai din avion, un fel de uniformă. La fel ca "sărmăluţele" din cap, pe care orice coafeză ştie să le facă atunci cînd clienta îi spune că se duce la o nuntă. În ciuda impresiei, obiceiul ăsta nu e doar în România şi, eventual, în Bulgaria. "Sărmăluţe" în părul miresei şi al celorlalte invitate la nuntă am avut ocazia să văd şi în Anglia, chiar la cununii de oameni bogaţi. La Leeds Castle, acolo unde nuntaşii zboară cu baloane cu aer cald. Dar, la adresa unei mirese, altceva în afară de laude nu se poate spune. Un lucru pe care l-am descoperit de mult, după ce am fost părtaş la o scenă neobişnuită şi de care ne amintim toţi colegii şi ne-o repovestim ori de cîte ori vedem o nuntă sau chiar sîntem invitaţi. Cu cîţiva ani înainte de 1990, un coleg de armată a primit prin gardul unităţii o sticlă de vin de la un nuntaş. Alaiul tocmai trecea plin de veselie pe uliţa din faţa unităţii. Văzîndu-se cu sticla în mînă, colegul meu soldat i-a zis, privindu-l drept în ochi: "Păi nu ne aduci puţin şi mireasa, s-o mamelim?". Bineînţeles că noi ceilalţi, care ne uitam prin gard, la adăpostul kalaşnicoavelor pe care le purtam în spate, am izbucnit într-un rîs teribil (aveam 18 ani). Binevoitorul nuntaş a rămas fără grai şi cu ochii holbaţi şi umezi de necaz. "O fi fost ta-su", ne-am zis noi mai tîrziu, în timp ce-i degustam vinul roşu şi acru. Revenind însă la nunta pe care o povestesc acum, era un vin foarte bun. Şi multe sticle de băuturi italieneşti: Campari şi Martini. Nuntaşii nu se prea atingeau însă de acestea din urmă. Mulţi dintre ei erau simpli ţărani. Stăteau la locurile lor, cu picioarele sau mîinile încrucişate, destul de stingheriţi şi cu priviri în care întrezăreai o cu totul altă lume decît cea a tinerilor care dansau pe ring. Ca şi privirea, mîinile lor muncite, cu degete ca morcovii abia scoşi din pămînt, vorbeau despre CAP-uri, despre sape şi poveri, despre zorii dimineţilor pe cîmp şi mulsul vacilor de la colectivă. Paharele delicate cu bitter italienesc nici n-ar fi stat prea bine în astfel de mîini. Cu toate că îmi amintesc de un fermier bătrîn din Italia care avea mîini asemănătoare şi care bea şi chestii fine, deşi prefera, evident, vinul făcut de el însuşi. Un mare admirator al lui Mussolini, ale cărui poze le decupa de prin toate revistele... Tinerii de la nunta noastră vorbeau, în orice caz, despre o altă Italie decît cea a bătrînilor fani ai lui Mussolini. Şi am constatat că nu numai mirele fusese pe acolo. Mai mulţi schimbau impresii, făcînd mereu comparaţia între "la noi" şi "afară". Vorbeau despre nivelul de viaţă, despre curăţenie, despre numărul orelor de lucru şi despre preţuri. Un chelner, care privea lumea peste bărbia ridicată foarte sus (pe care o cobora închizînd atotştiutor ochii, numai după ce asculta comanda vreunui client), a intrat şi el în vorbă. Fusese piccolo la Genova. Descria reţetele culinare de acolo şi spunea că ar fi imposibil de preparat în restaurantele de tipul celui în care ne aflam. Spre revolta mirelui care nu înţelegea de ce. Iar eu m-am trezit că-mi vine în minte o altă scenă pe care am văzut-o recent în Anglia unde, la restaurantul unei mari case, devenite muzeu, era o nuntă de negri . bogaţi. Nuntaşii se întreţineau afară, în picioare, pe pajiştea verde a uriaşului parc din faţa casei. O adunare de oameni avînd în mîini pahare subţiri cu picior lung. Femeile, îmbrăcate în rochii vaporoase de mătase uni, roz bombon, verde praz sau galben aprins, avînd funde mari legate la spate. Unele purtau pălării la fel de colorate. Bărbaţii, în costume cafenii, gri sau negre, cu inele masive pe degete. Mireasa, într-o rochie ca de talc, pe pielea ei neagră de panteră. Un bătrîn cu părul alb şedea rezemat cu spinarea de un arbore secular de vreo cinci ori mai gros decît el. Sprijinit într-un baston cu măciulie argintie, îşi contempla în soare şampania din pahar. Înăuntrul conacului, printre alte obiecte de artă, trona un autoportret celebru al lui Rembrandt şi un rarisim Vermeer. Afară, coloraţii nuntaşi aproape că nu făceau nici un fel de zgomot. La noi în Balcani, muzica alterna periculos între house, foaie verde şi valsuri. La cele din urmă, am avut surpriza să observ că unii dintre cei pe care tocmai i-am descris ca ţărani, nu se dădeau în lături. Ştiau să valseze şi încă foarte bine, spre deliciul şi în aplauzele celor tineri. DJ-ul a şarjat atunci, încercînd şi un tango. N-a mai prea avut succes. În schimb, horele, sîrbele şi geamparalele s-au dovedit atractive pentru toată lumea. Jucau şi tinerii, şi bătrînii, şi chiar moş Stan, cel mai în vîrstă din toată adunarea: un ţăran de dinainte de colectivizare, cu părul şi barba albe, cu ochii roşii de băutură şi care, din cînd în cînd, fluiera printre dinţi sau chiuia. Mirele îi ţinea încîntat isonul, cu mîinile sus, pocnind din degete. Hora se încingea tot mai tare şi pantofii, nu prea strălucitori, ai nuntaşilor băteau şi se învîrteau pe podeaua de gresie. Erau şi două fete care dansau de mama focului, cu buricele acoperite doar de cîte o mărgică, verişoare de-ale lui sau de-ale ei, care atrăgeau priviri admirative, dar şi căutături invidioase ale chelneriţelor. Am aflat că una lucra la Bucureşti "în cinematografie", o adevărată vedetă printre rudele din oraşul natal. De altfel, în parcare o aştepta un Audi, parcă mult mai bine hrănit faţă de Daciile prăpădite dimprejur. Adusese cu ea şi un cameraman profesionist, ca să filmeze nunta. La un moment dat, una din chelneriţele supărate a hotărît să schimbe tabăra. Brusc înveselită şi renunţînd la a-i mai servi pe clienţi, a intrat pe ring, ţinîndu-se cu mîinile de răscroiala vestei. Cu coatele ridicate, a început să-şi mişte umerii în ritmul muzicii populare. Cealaltă chelneriţă s-a împins îmbufnată în uşile batante, spre bucătărie, probabil s-o pîrască pe nebună. Bucuria nuntaşilor era să spargă baloanele cu flacăra de la brichetă. Cînd nimereau cîte unul cu heliu, bubuitura era şi mai mare, iar flacăra care izbucnea brusc, îi ardea la mînă. Chiar şi moş Stan a făcut prostia asta şi apoi stătea într-un colţ privindu-şi, cu fălcile strînse, dosul palmei înroşit. În veselia generală nimeni nu dădea însă atenţie unor asemenea nimicuri. Mai tot timpul serii, din cauza muzicii asurzitoare, mesenii n-au prea putut conversa între ei. Am reuşit să schimb, la un moment dat, doar cîteva cuvinte cu cel care stătea lîngă mine, un învăţător cu ochelari groşi, avînd o nevastă în albastru. Din vorbă în vorbă, am aflat că mai toţi tinerii din zonă sînt sau în Italia, sau în Spania. Mi-a spus că, probabil şi din cauza asta, atmosfera de prin partea locului a început să se schimbe. Că oamenii se întorc cu idei noi şi cu alte mentalităţi, fără să se mai certe cu bătrînii din familie, rămaşi acasă. Aceştia din urmă încearcă să-i înţeleagă şi chiar să facă ce spun ei. Nu se mai opun la nou. De cele mai multe ori preiau ce aud de pe la copiii întorşi din Occident şi spun mai departe. "Nu mai e un conflict între generaţii aşa ca acum cîţiva ani" - îmi spune. "De ce?" "Pentru că de la tineri vin acum banii. Ei au luat în sfîrşit puterea financiară, iar bătrînii nu de vocea copiilor ascultă neapărat, ci de cea a banilor. Pentru ei, doar banii sînt dovada dreptăţii pe care o au tinerii." După fripturi şi murături vine tortul miresei. Cu multe etaje, susţinute unele pe altele de coloane îmbrăcate în frişcă. Cu două statuete de ciocolată în vîrf: o mireasă şi un mire. Se stinge lumina. Focuri şi scîntei albastre, galbene şi verzi ies din ţevi înfipte la toate etajele tortului. Mirele şi mireasa sînt instruiţi să ţină amîndoi cuţitul cu care urmează să-l taie. Se cîntă marşul nupţial.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.