Municipiul Urziceni

Publicat în Dilema Veche nr. 145 din 3 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Datorită condiţiilor prielnice de viaţă, zona Urziceni a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Pe rîul Ialomiţa înainta crapul de Dunăre pînă la salba de lacuri ale pîrîului Cotorca." Aşa începe coloratul pliant de prezentare a Municipiului Urziceni, editat de Primărie. Şi tot aşa am înaintat eu, reporter timid, de la periferie spre aceeaşi Primărie. Drumul era lung, şi ora destul de matinală. Locuitorii oraşului îşi dereticau alene buticurile, cu un ochi mereu vigilent la străinul în trecere, pe care-l măsurau din cap pînă-n picioare. Indicaţiile privind direcţia şi distanţa corecte, spre punctul căutat, variau în funcţie de vîrsta şi ocupaţia interlocutorului: concluzia celor mai mulţi dintre ei a fost că, de unde vin eu, nu se poate ajunge pe jos pentru că e foarte departe. Unii s-au oferit să mă ducă pînă acolo, "cu băieţii", alţii mi-au recomandat maxi-taxi-ul. Cei mai dezinvolţi m-au întrebat pe cine cunosc pe-acolo şi, ce mai tura-vura, ce treabă am. "Ca aşezare sătească, Urziceniul este atestat documentar la 23 aprilie1596, în vremea domniei gloriosului voievod Mihai Viteazul. Ca urmare a intensificării activităţilor comerciale, în perioada 1831-1864 are statut de tîrg. În 1864, cînd domnea Alexandru Ioan Cuza, Urziceniul este declarat comună rurală, iar în 1895 devine comună urbană (oraş). Urziceniul a fost reşedinţa judeţului Ialomiţa 117 ani (1716-18 aprilie 1833)." Dacă aş fi fost ghidul vreunui documentar de televiziune despre români şi Românii mari sau mici, aş fi spus că istoria Urziceniului se derula odată cu interminabilul meu drum spre Primărie. Important e însă că amîndouă au avut un sfîrşit: partea introductivă a pliantului nu e atît de lungă, şi am reţinut din ea cam ce mi-a spus, mai actualizat, şi primarul - liberal - Constantin Sava , la care, pînă la urmă, am ajuns: că înainte de apariţia industriilor, prelucrarea şi comercializarea cerealelor era principala activitate, urmată de oborul de vite (1838); că industria oraşului a apărut chiar înainte de primul război mondial (Depozitul de fermentare a tutunului al Regiei monopolurilor statului - 1910, Fabrica de cărămizi şi ţigle - 1913-1914) şi a cunoscut un boom prin 1962 (Fabrica de ferite - ROFEP, Camping - de textile, de zahăr, de ulei din soia...); că, începînd cu 1994, în oraş s-au extins reţelele de apă şi gaze, s-a pus cablu, s-au construit bănci, un nou sediu al liceului, o catedrală, un spital... şi că în 1995 a fost declarat municipiu. Partea plină a paharului Pînă aici, toate bune şi frumoase, ca-n orice pliant cu poze multe, dar cam spălăcite şi, slavă Domnului, text puţin şi mai sec. Primarul Constantin Sava a păstrat măsura din pliant, dovedindu-se rezonabil şi moderat. De altfel, chiar unii din "cetăţenii" Urziceniului, interogaţi pe stradă, au confirmat acest lucru, spunîndu-mi că "primarul nu e băiat rău, nu-i respinge pe oameni, a făcut ceva pentru oraş". Ce merge rău în oraş - pare a fi concluzia oamenilor de pe stradă - se întîmplă pentru că... aşa sînt vremurile. Primarul îşi recită, liniştit, poezia pe care i-o cer: toată industria de dinainte de ’89 funcţionează, şi au apărut şi alte unităţi importante, chiar unele specifice: producătoare de electronică (Midas, cu "import total din Germania şi Austria"), de obiecte sanitare şi mobilier (Martplast, cu 2-400 de angajaţi); în domeniul confecţiilor, Alison Hayes, care a făcut investiţii de 5 milioane de euro în hale de producţie şi depozitare; Fabrica de ulei, din soia, preluată de Expur SA, societate elveţiană, care vrea să facă din ea prima fabrică de metanol - componentă ecologică a combustibililor; firme de construcţii, cu cîteva sute de oameni, care se ocupă de lucrări de apă, canalizare, drumuri, şcoli, grădiniţe... Mai există şi vestita Fabrică de ferite (mai pe înţelesul nostru, magneţi care, pe vremea lui Ceauşescu, se exportau din China pînă-n America, fiind singura producătoare de aşa minuni din S-E Europei), care acum s-a privatizat şi şi-a restrîns numărul de angajaţi. Totul este privatizat, în Urziceni - adaugă primarul. Şi se poate vorbi de creştere economică: dacă în 2004-2005 se încasau 8-900 milioane lei, impozite pe salarii, pe lună, acum suma se ridică la 34 de miliarde, ceea ce - spune primarul - înseamnă că se lucrează... Locuri de muncă ar fi suficiente pentru locuitorii Urziceniului, dar lor li se adaugă aproximativ încă 4-5000 de locuitori din comunele din preajmă (Manasia, Alexeni, Coşereni, Jilavele) care vin să muncească tot aici. Pe stradă, jumătatea mai goală şi haotică... Oamenii de pe stradă văd mai curînd partea goală a paharului: "locuri de muncă nu prea sînt, multe unităţi sînt terminate, Fabrica de ferite, Romtelecom-ul, Ceramica... E tineret foarte mult, cu studii superioare, care nu are unde să muncească: unii au plecat, alţii muncesc la negru... Pe de altă parte, dacă ai 45-50 de ani, nimeni nu te mai angajează. E plin oraşul de pensionari" - îmi spun, cam în cor, două doamne, una încadrîndu-se în categoria 45-50, cealaltă, fostă funcţionară, actualmente pensionară. La un moment dat, cele două doamne se despart, doar una mergînd în aceeaşi direcţie cu mine. Pe drum, vorbim şi noi, ca fetele, off the record. Despre doamna în şomaj, mai tînără, aflu că, de fapt, nu stă chiar atît de rău, are un bărbat destul de grangur local, ba şi într-un partid din opoziţie, care lucrează în străinătate. Deci, adevărurile sînt relative, perspectivele - cît se poate de multiple şi oraşul - un puzzle mediu ale cărui piese le tot amestecă. "Cum o să meargă bine, dacă merge prost? Se găsesc cîteva locuri de muncă, astea, la alcooluri. Pe vremea lui Ceauşescu, toată lumea muncea. Acum, oamenii de aici, de 40 şi ceva de ani, sînt în Bucureşti, la pază! Acolo au găsit. Jumătate de oraş e acolo. Oamenii de 40 şi ceva de ani, de-aicea, pa! Îţi zice să-ţi faci groapa, şi să te bagi singur în ea, că te sapă!" - spun, tot într-un fel de cor, pensionarii adunaţi în locul amenajat de Primărie să joace remmy. În ceea ce priveşte salariile, aceiaşi cîrcotaşi jucători adaugă: "Salariul? 3 milioane. Minim pe economie. Patronii caută doar să te muncească". Replica îi aparţine unuia dintre ei, a cărui fată, din această cauză, a plecat în Italia, menajeră, şi a mai avut şi ghinionul "să-i moară baba la care a fost, acu’ caută alta...". Pe de altă parte, primarul spune că sub 7, 8, chiar 10 milioane, nu mai găseşti angajaţi, aude de la patronii firmelor. Altfel, preferă să plece toţi în străinătate. Nici agricultura nu e o soluţie. Aici, administraţia şi cetăţenii se înţeleg: sînt cîteva asociaţii, pămînt fiind doar în comunele din jur, dar cheltuielile pentru culturi sînt mult prea mari - ne spune dl Sava. "Agricultura e la pămînt. Nu merge, nici pămîntul nu merge. Ţăranii nu au bani pentru culturi: 2 milioane e numai arătura. Pentru semănatul grîului, la fiecare hectar, le mai trebuie 9 milioane" - completează un solist din cor. Mai rămîne soluţia afacerilor proprii, a patronilor locali. Există destui mici întreprinzători: specialişti în reparaţii şi instalaţii de gaz metan, sau în service auto - aflăm de la primar. Hotelul, şcoala şi altele Urziceniul se poate mîndri însă şi cu investiţii mai mari. Se înalţă, în oraş, primul supermarket din Ialomiţa, Minimax (fără nici o legătură cu postul de desene animate), din reţeaua XXL (e drept că, dacă intri în el, mărcile produselor nu sînt cele pe care le ştim, ci uşor extraterestre...). Dar şi un hotel de 3 stele, cît pe-aci să fie de 4, Hotelul Royal. Auzisem despre hotel de la o prietenă care are o agenţie de turism, şi care îmi spusese că avea clienţi care veneau special în oraş pentru hotelul ăsta. S-a dovedit că e adevărat. Royal-ul chiar arată bine, are camere destul de mari, mobilate asortat, un etaj albastru, unul bej, şi totul nou, fără sentimentul de putred şi mucegai din bătrînele hoteluri de pe vremuri socialiste. Evident, secretul este faptul că patroana, Mariana Babagianu, se ocupă personal şi non-stop. A făcut chiar şi un salon pentru nunţi, care seamănă cu cel din filmul cu J-Lo (The wedding planner), cu multe mătăsuri şi funde. Camerele nu depăşesc 1.600.000 lei, cele duble, cu aer condiţionat, frigider, minibar şi de aceea au mulţi străini cazaţi, chiar din cei cu treabă în Bucureşti, dar şi oameni de afaceri locali. Tot foarte bine se prezintă şi Şcoala nr. 2, "Heliade Rădulescu", despre care aflăm - de la directorul ei, Constantin Drăghici - că este fruntaşă pe judeţ, că 93% din elevii ei au promovat la testările naţionale şi că peste o jumătate din aceiaşi şcolari au fost admişi la Liceul teoretic din Urziceni. Într-adevăr, şcoala nu pare cu nimic diferită de cele din Bucureşti, e curată, caldă şi dotată: elevii au 20 de computere, dintre care 14 de ultimă generaţie, cumpărate cu bani de la minister şi bugetul local; grupuri sanitare recent modernizate, la nivel european; echipamente sportive noi; parchet, mobilă, materiale didactice la fel, ba chiar şi faţadă refăcută. Învăţătoarele par foarte preocupate de cum arată clasele: amănuntele contează, şi observ cu stupoare, dar şi cu duioşie, cum doamnele şi copiii au confecţionat huse cochete pentru bănci, ca să le protejeze, iar şcolarii din I-IV au, toţi, guleraşe brodate, de pension. Clasele astea, mai fercheşe, fac parte din programul Step by step, din 1997 la Şcoala nr. 2, o variantă mai nonconformistă de învăţămînt, axat pe prietenie, comunicare, centre de lucru şi, în general, fără lecţii acasă. Dl Sava îmi spune că şi alte şcoli şi grădiniţe au avut parte de lucrări asemănătoare - termopane, centrale proprii, mobilier nou, dotări informatice - şi aduc, acum, "cu hoteluri de 4 stele". De asemenea, a început construcţia unui spital nou, cu o capacitate de 250 de paturi, investiţie a cărei demarare a fost de 74 de miliarde lei: acum e ridicat, are acoperiş. Se pare însă că noile cerinţe presupun doar 150 de paturi, aşa că spaţiile excedentare rămase vor fi concesionate sau vîndute medicilor privaţi. Urziceniul nu duce lipsă nici de instituţii culturale: există Clubul sindicatelor dar, după cum reiese din denumire, acesta a cam intrat pe mîna liderilor de sindicat, care fac ce vor cu el. Primăria intervine şi ea unde poate: de pildă, a desfiinţat discoteca pe care aceştia o făcuseră în sala de spectacole, unde, pe 21 mai, de Sf. Constantin şi Elena, se ţin, întotdeauna, "Zilele oraşului". Dacă acolo se încurajează îndeobşte filonul folcloric (ansambluri, formaţii, port popular...), "Revelionul caricaturiştilor", cu vreo două săptămîni înainte de Anul Nou, îi adună pe umoriştii cu vorba sau penelul. Pe linia gravă, de astă dată, se situează Monumentul eroilor (al tuturor eroilor, din primul război mondial, pînă în 1989), chiar lîngă Catedrala locală, şi ea vădit nouă şi impunătoare. Au fost voci care au contestat monumentul, dar primarul nu vede de ce: este semirotund, cu o cruce aparentă şi cu două tunuri de la Săvîrşin, aşezate lîngă el... Final închis După instituţii, reprezentanţii lor, precum şi ai vîrstelor a doua şi a treia, am vrut să vorbesc şi cu tinerii de prin partea locului, mai ales că, vremea fiind frumoasă, îi puteai vedea pe aproape toate băncile din oraş. Primul întrebat a fost un tînăr să-i zicem sexy, într-un fel macho, uşor înspăimîntător, care adăsta între două fete. La întrebarea, evident banală, ce crede despre Urziceni, răspunsul lui a fost şocant: "Un oraş de puşcăriaşi. Nu putem ieşi în oraş de ţigani şi puşcăriaşi, că ne iau banii şi prietenele. Unde să găsesc de muncă? Mai mult de 2 milioane jumătate nu-mi dă nimeni". Descurajată, m-am îndreptat spre părculeţul de pe partea cealaltă, unde un grup numeros de adolescenţi, scăpaţi de la liceu, ardeau gazul. Comunicarea a decurs mai rău decît cu seniorul lor de dinainte, pentru că nu puteau articula două vorbe şi întrebau dacă o să apară la televizor (am crezut că asta era dilema sondajelor din anii ’90, cînd încă "subiecţii" nu făceau deosebirea dintre reportofon şi cameră...). Cîţiva, ei înşişi mai coloraţi, mi-au spus: "Prea mulţi ţigani, prea multă mizerie". Cel mai vorbăreţ dintre ei mi-a recitat o strofă din maneaua lui preferată. De toamnă: "Vine ploaia cu dolari/ Se face covor de bani;/ Vine ploaia, bine-mi pare/ Se face grămada mare". Cînd cercul adolescenţilor s-a tot strîns în jurul meu, potenţial ameninţător, am tulit-o, cu o senzaţie incertă. Nu ştiu dacă mi-a plăcut Urziceniul, pînă la urmă, sau dacă i-am prins "spiritul". "Ce să fie - vorba unui pensionar din grupul deja citat - Urziceniul? Un tîrg, aşa, un nod de cale ferată. Cu Unirea (echipa de fotbal locală, n.a.) acum în divizia A". Sau, poate, varianta primarului: "Urziceniul? Altceva faţă de Ialomiţa, mai aproape de Bucureşti şi de mentalitatea bucureştenilor".

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.