Mai uman decît umanul?

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Mai uman decît umanul? jpeg

E puţin după ora prînzului cînd telefonul sună şi-i răspund unei prietene care trebuie că era în pauza de masă (de la jobul ei foarte solicitant). Mă bucur de telefon, însă îi aud vocea precipitîndu-se, prevestind ceva şocant. „Lumi, am un şoc“... de asta îmi dădusem seama. „eu“... – continuă prietena mea – „...cîine...“ După care a urmat o pauză lungă. În momentul respectiv, conexiunea proastă, reţeaua, clădirea veche în care stau – toate au trunchiat mesajul. Telefonul fără fir mi-a transmis, de fapt, că se întîmplase ceva rău cu cîinele prietenei mele, iar pauza nu făcea decît să-mi confirme „tragedia“ anunţată. Aşa că am tăcut, tăcea şi ea. Ştiind cît de mult însemnase (deja la trecut în mintea mea) Milo pentru ea, mă şi gîndeam cum să mă îmbrac mai repede, să iau un taxi şi s-o întîmpin cu un pachet de şerveţele şi o îmbrăţişare.

Conexiunea revenind la normal, am reuşit însă să prind întregul mesaj: „Voi mai avea încă un cîine... mă simt ca şi cum aş fi a doua oară însărcinată. Însă de data asta e o surpriză.“

Deci Milo urma să aibă o surioară, iar surpriza era şocul veştii că familia se măreşte.

Din acel moment, instinctul construirii cuibului (din engleză, nesting instinct) s-a pus în mişcare. O lesă nouă, mîncare nouă ca pentru un pui şi restul infrastructurii gata să susţină doi „copii“, în loc de unul, în acelaşi spaţiu. Prima zi de coabitare a fost un stres şi o surpriză. Lucrurile au început să capete formă şi ceva mai multă ordine în clipa în care Radu, prietenul Soniei, a primit sarcina de a se ocupa de „fată“. „Băiatul“ rămînea la ea, iar „fata“, de cîteva ori pe săptămînă, schimba domiciliul. Pentru un tînăr cuplu, cu o viaţă agitată de lucrul intens într-o corporaţie, viaţa a devenit, în scurt timp, şi mai aglomerată.

Dresaj de cîteva ori pe săptămînă după job, medici, plimbări pe rînd, în echipă şi împreună etc. Doi cîini costă, aşa că bugetul s-a restrîns pentru stăpîn care a fost nevoit să-şi taie din orele de sport de la sală, weekenduri la mare sau la munte, ca să nu mai vorbim de deja uitatele vacanţe lungi. „Trebuie să fac un efort acum să-i cresc cumva...“ După prima lecţie de dresaj, prietena îmi povestea că s-a simţit ca şi cum era prima zi de şcoală.

Mi-am întrebat prietena dacă nu-şi doreşte un copil: „De ce-aş vrea un copil cînd îi am pe ei doi?“ mi-a răspuns. Am simţit însă o îndoială în glas, am remarcat-o cu voce tare, iar Sonia nu m-a contrazis...

Primăvara trecută, un cuplu de prieteni din oraşul în care locuiesc, în Arizona, m-a rugat să am grijă de cei doi motani ai lor. În engleză cat-sitting sau dog-sitting înseamnă să locuieşti în casa cuiva, pentru a avea grijă de animalele sale, pe perioada cînd este plecat. Aşadar, pentru cîteva zile, am făcut şi eu cat sitting în casa prietenilor mei. Nu mi-am imaginat însă, de la bun început, că a te ocupa de două pisici poate însemna nu numai atenţie şi timp, cît şi presiune din partea stăpînilor. Concret, asta a însemnat să le hrănesc pe rînd, la fiecare patru ore, cu un regim relativ diferit şi să le dau, tot în proporţii diferite, pastile cu vitamine, după instrucţiunile stricte scrise pe o pagină A4. În afară de a avea grijă de ele, am corespondat, de cîteva ori pe zi, cu stăpîna-mamă care, pentru liniştea ei, avea nevoie de poze cu micuţii de acasă, cel puţin o dată pe zi. După vacanţă, într-o după-amiază la grătar, mi-am întrebat prietenii în cauză dacă nu şi-ar dori un copil (amîndoi avînd peste 35 de ani). Răspunsul nu m-a uimit, ţinînd cont că ambii sînt ceea ce în Statele Unite ai numi, fără falsă ironie însă, membri New Age. Mi-au spus un „nu“ categoric. De ce? Pentru că... „population boom, too many poor kids in the world, climate change...“ etc. etc.

Dintre colegii şi prietenii mei din Statele Unite mai mult de jumătate au un animal de companie iar tratamentul lui nu diferă mult de cel al cuplurilor de mai sus. El alternează cu stăpînul „single“ care îşi transformă animalul de companie într-un furnizor şi destinaţie, în acelaşi timp, de afecţiune. Cîinele există pentru a te face fericit, pentru „a da din coadă“, pentru a se aduna la picioarele tale ca un ghem de blană, cînd ţi-e rece, şi pentru a oferi iubirea necondiţionată pe care crezi că nu poţi s-o primeşti, în aceeaşi măsură, într-o lume reală, de la un om.

Îmi amintesc de teama primei mele colege de casă în Statele Unite, ca nu carecumva să-i iasă cîinele pe stradă, pentru că l-ar fi pierdut. Totuşi, din puţinele mele cunoştinţe despre animale (părinţii mei au avut mereu cîte un cîine), un cîine îşi găseşte mai tot timpul drumul spre casă. Astăzi însă, cîinii-animale de companie par uneori să-şi fi pierdut din instincte. Domesticirea completă le-a retezat unora chiar şi instinctele spontane la care te poţi aştepta din partea unui animal. Devin jucării cu viaţă. Mare mi-a fost uimirea să intru într-un magazin de animale – mai mare decît multe dintre supermarketurile din centrul Bucureştiului – în perioada Halloween-ului. Un raion întreg de hăinuţe pe mărimi pentru animale care „vor“(?) să-şi schimbe pentru o noapte poziţia în rang şi să devină lei, pinguini, crocodili, zebre sau chiar balerine.

Deşi din colţuri diferite ale lumii, cele două exemple pe care le-am creionat duc cu gîndul la aceleaşi întrebări: care mai e rolul animalelor de companie pentru tinerii de azi? Bubico nu mai e al unei doamne grase, fără nepoţi, cu tabieturi obsesive şi prieteni puţini. Bubico de azi are cel puţin două roluri. Pentru un cuplu, el tinde să fie pasul „de dinainte de pasul cel mare“, ca în primul exemplu din acest articol, pe principiul „azi un cîine, mîine un copil“. Testul animalului de companie devine astfel un tur de forţă: dacă ne putem împărţi sarcinile domestice în jurul unui animal de companie, atunci ne descurcăm (în teorie) şi la drum lung. Pentru tinerii carierişti, motivele sînt altele: pe lîngă trista lipsă de afecţiune, există şi o exagerată grijă pentru sine, traductibilă în expresii de genul „nu pot renunţa la stilul de viaţă actual“ sau „n-aş mai avea timp să scriu o carte“. De parcă cariera ar exclude din start ideea unui copil sau combinaţia copil plus animal de companie. Angajamentul cu jumătatea de măsură – viaţă part-time şi job full-time – sînt simptome ale unei societăţi occidentale în care femeia nu poate fi mamă şi soţie cu carieră de succes, în care viaţa de familie a devenit desuetă şi teama de angajament faţă de partener, o nouă viaţă sau chiar propriul corp devin o realitate care tinde să înlocuiască excepţia.

În antropologie distincţia uman vs non-uman a umplut mii de pagini şi continuă să se extindă fără graniţe. Însă în ce societate trăim, atunci cînd, încercînd să explici cuiva că la tine în ogradă cîinele stă în cuşcă, nu intră în casă şi nu-ţi doarme pe pernă, primeşti ca răspuns o privire ţintită acuzator asupra ta, o privire care vrea să spună că fix în acel moment ai devenit mai puţin om? 

Luminiţa-Anda Mandache este antropolog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.