La şezătoare...
În perioada interbelică, administraţia locală era un sistem perfect articulat, funcţional, care veghea, prin toate pîrghiile ierarhice, la ordinea şi liniştea publică " fapt resimţit chiar în comunităţile închise, izolate ", impunînd o normă de conduită, factor civilizator, ce trebuia respectată. Şi şezătoarea, obicei major în viaţa satului ca mijloc de socializare, intra sub jurisdicţia legii, documentele vremii păstrînd în subsidiar farmecul inedit al modelului arhetipal. Şezătoarea în ramă La cererea petiţionarei Ana G. Popa, domiciliată în comuna Grid la numărul 265, de a organiza şezătoare la domiciliul său, cerere contrasemnată de primar, învăţător şi directorul din sat, pretorul plăşii Şercaia emite un înscris cu Nr. 2829 din 5 decembrie 1928, prin care îi aduce la cunoştinţă regulamentul de funcţionare: "Apreciind petiţia înaintată dăm voie petiţionarului să ţină la domiciliul său în timpul sezonului de iarnă până la 15 Martie 1929 şezătoare de femei, şi anume pentru 15 persoane pe lângă următoarele restricţiuni: Şezătoarea va fi cercetată de maximum 15 femei. Ora de închidere se stabileşte la 24/12. În preseara zilelor de Duminecă şi sărbători, precum şi în seara acestora, şezătoarea este cu totul interzisă. Fumatul, consumatul de beuturi spirtuoase în şezătoare este strict interzis. Tot asemenea este strict interzis şi orice clevetire şi discuţie care ar avea tendinţa de a periclita ordinea, disciplina şi siguranţa publică din comună. Primăriile comunale cu toate organele arondate din subordine, apoi posturile de jandarmi vor inspecta, îndruma şi supraveghea cât mai des şezătorile, raportând Preturii de cele constatate. Pentru nerespectarea acestor dispoziţiuni va fi răspunzător în primul rând proprietarul şezătorii, adecă petiţionarul care e dator a veghea pentru menţinerea ordinei, liniştii, curăţeniei şi disciplinei, cunoscând că pentru orice abatere va fi pedepsit conf. Art. 7 din Regulament cu amendă până la 1000 lei şi închiderea şezătorii, în al doilea rând cei vinovaţi urmând de a să revoca toate autorizaţiunile de şezătoare din comună." (Document comunicat de doamna Magdalena Doina Ilioiu) Astfel de înştiinţări (numele e completat ulterior, de altă mînă, cu altă cerneală) trebuie să fi primit şi Bucura Viţului, de pe deal, şi Gherghina sau Ana lu’ Milian sau Ana lu’ Dinu Mărinii, mai la vale, căci pe atunci Gridul număra cam 1600 de locuitori, iar şezătorile "stabilite" se organizau, în paralel, în mai multe gospodării din sat... Şi pe uliţa Slătinarului, dar şi la casa Vîlcului, unde trebuie să fi poposit, prin 1930, şi celebrul folclorist Gheorghe Cernea, imaginea păstrînd, peste timp, atmosfera tihnită a unei şezători, numite azi, "tradiţionale". Pe atunci, între 15 noiembrie şi 15 martie, femeile se adunau în şezătoare în toate serile de lucru, de luni pînă vineri, cam de pe la 8 seara (cînd terminau cu rostuitul animalelor din ogradă), pînă către miezul nopţii. "Gazda, de obicei femeie rămasă singură, ne fierbea cucuruz, dar duceam şi oţîr de rachiu, cam o dată la două săptămîni, sau niscaiva scovergi. Iar gazu’ de lampă îl duceam cu rîndu’, cam un litru pe săptămînă. Ca fete, primeam ficiori în şezătoare. Făceam tot felul de comicării... Ne făceam urîte." (Viorica Urdea) Şi mi-o dat o sîtă deasă / Să nu pot ieşi din casă / Eu mi-am luat una mai rară / Şi-am ieşit la badea-afară. / Cînd eram la sărutat / M-o chemat la frămîntat / Cînd eram pe la iubit / M-o chemat la zăruit / Cînd era să-mi dea gura / M-o chemat să fac pita. Azi Gridul numără aproximativ 180 de locuitori/români şi cam tot atîţia ţigani (după cea mai recentă "adunare"). Gridanii nu consideră cuvîntul "ţigan" un peiorativ; dimpotrivă, sînt de părere că "rom" e un cuvînt artificial. "În loc de
