Flash-uri de criză

Publicat în Dilema Veche nr. 265 din 12 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Era în jurul prînzului. Fix într-o staţie de autobuz. Cu mîinile în buzunare, tropăiam pe loc, ca să nu îngheţ. O maşină era parcată doi metri mai încolo. Chiar în faţa unui chioşc de ziare. Mă uit în stînga " autobuzul nu se vede. Ma uit în dreapta " un tînăr la vreo 20-25 de ani, înalt, slab, cu o geacă cu glugă. Are în mînă o rangă. Cît ai clipi, loveşte geamul maşinii de lîngă chioşcul de ziare. Îl sparge. Aruncă ranga, ia o borsetă de pe scaunul din dreapta şoferului şi fuge. Dus a fost. Nici o reacţie. Toată lumea din staţia de autobuz rămîne consternată. Ne uităm unii la alţii. "Ce a fost asta?" Un bărbat care vorbea la telefonul mobil rămîne cu mîna undeva în aer, ca şi cînd ar fi vrut să facă un semn în direcţia fugarului, să-i spună: "Stai, domne! Unde te duci?". Doi bătrîni se opresc şi întorc capul. Miraţi. Zgomotul geamului spart parcă nici n-a fost. S-a pierdut în vuietul străzii printre claxoane, motoare, voci. Totul e ca o scenă dintr-un film care se derulează pe repede înainte, apoi, brusc, cu încetinitorul, pentru ca apoi un regizor imaginar să zică "Stop!" şi imaginea să încremenească pe ecran, cu oameni şocaţi, lipsiţi de reacţie. Numai că totul se desfăşura nu pe vreun ecran, ci sub ochii mei, la cîţiva metri, pe trotuarul plin de lume, sub ploaia măruntă şi rece. Brusc, totul revine la normal. În urmă " feţe încă surprinse. Bărbatul care vorbea la telefon are ce povesti, iar o femeie se opreşte la chioşc, să cumpere un ziar. Şi comentează: "Doamne! Ce repede s-a întîmplat! A făcut ţăndări geamul maşinii!". "Ce maşină?" " întreabă vînzătorul. Femeia apucă doar să facă un gest în direcţia unde este parcată maşina şi vînzătorul ţîşneşte din chioşcul de ziare. Dumnezeule, era maşina lui! "Încolo a luat-o!" " şi tînărul fuge în direcţia arătată. Speriat. La fel rămîn şi eu pe trotuar, în staţia de autobuz. Speriată. Se fură arme Ajung acasă. Deschid televizorul. Se întretaie ştirile. De criză. Buget. Inflaţie. Concedieri. Şomaj. Tăiat din salariu. Moştenire grea. Datorii. Economii. Se fură arme. Se împuşcă oameni în stradă. Doi dintre ei mor. Incidentul scoate la iveală realităţi incredibile. Aflu că poţi să ieşi din închisoare luni de zile, pentru ca apoi să te întorci (dacă eşti fraier). Că se şi dă o… învoire, o permisie. Ca în armată. Primeşti o hîrtie de la judecător: du-te acasă, la spital, la staţiune, fă ce vrei! Mai aflu că peste 100 de condamnaţi nu s-au mai întors la închisoare după ce le-a expirat "permisia" şi că nu s-a prea străduit nimeni să-i caute. Doi homosexuali se ceartă " se mai spune la TV. Făceau cîrnaţi şi nu s-au înţeles asupra lungimii lor (pe bune!). Unul moare înjunghiat. Celălalt e arătat cu cătuşe la mîini. Un om simplu. Un amărît. Analize. Comentarii. "Ţara se duce de rîpă!" "Intrăm în faliment." "Ne ia dracu’!" "Trebuie să facem economii!" Văd un parlamentar care spune că el nu vrea să renunţe la călătoriile cu avionul la clasa business. Ce dacă e criză?! "Statul trebuie să asigure toate condiţiile pentru parlamentarii săi, care au un anumit statut" " spune la televizor parlamentarul de la nu ştiu ce partid. Nici nu contează. E un anonim. Un amărît. Pe care-l înjur. Scurt. Mai aflu că Parlamentul vrea să-şi facă televiziune. Şi seră. Doar televiziunea costă peste 600.000 de lei " într-o primă fază. Asta în condiţiile în care, oricum, bugetul Camerei Deputaţilor e cu 19% mai mare decît anul trecut. (Peste cîteva zile, din nou, la televizor, aveam să aflu că, după îndelungi dezbateri, parlamentarii "au renunţat" să-şi mai facă televiziune şi seră.) Din nou comentarii. Analize. "Ţara se duce de rîpă!" "Intrăm în faliment." "Ne ia dracu’!" Mă trezesc că am acelaşi sentiment ca în staţia de autobuz, pe trotuar. Sînt speriată. Nu are lumea bani?! Închid televizorul. Deschid calculatorul. Pentru că sînt speriată în perioada asta de criză, îmi trece prin cap (!!!) că pot să-mi pierd slujba, aşa că mă gîndesc că n-ar strica să-mi găsesc ceva de rezervă. O colaborare… orice! Aşa că mi-am pus CV-ul pe nişte site-uri de recrutare online. Şi iată că şi azi am primit cîteva mesaje. Best jobs " îmi propune, nici una nici două, printre altele, un post de grădinar, unul de tipograf, altul de babysitter. De ce nu? " îmi spun, zîmbind (pentru prima oară pe ziua aceea). O prietenă îmi trimite pe mail o o glumiţă. De criză, bineînţeles. E o poză cu o reclamă contrafăcută la adidaşii Reeboc (!): premierul Boc, în miniatură, încearcă să coboare dintr-un imens adidas. Comentariul: "Nu contează dacă eşti mic. Contează să trăieşti pe picior mare". Mă rog… să rîdă cine vrea! Mi-am mai sunat cunoştinţele. Că " bănuiesc " aşa trebuie să facă omul în situaţii de criză. Se agită, caută soluţii. Niciodată n-am auzit mai multe văicăreli, oftaturi: "O să fie greu", "Un an crîncen", "Îţi dai seama că nu mai angajează nimeni pe vremurile astea!", "E un an în care trebuie să stăm cu capul la cutie şi să aşteptăm să treacă valul!" şi tot aşa… Mai tîrziu trec pe la supermarket. Sînt, iarăşi, un pic speriată. Multă lume agitată. Dar din alte motive. Nimeni nu pare să se uite " ca mine! " de cinci ori la un produs înainte să-l arunce în coş. Îl ia, şi gata. Eu " ca niciodată! " mă uit la preţ, la termenul de garanţie, la firma producătoare, mă gîndesc bine dacă chiar îmi trebuie sau nu. Nici nu ştiu ce mai îmi trebuie, de fapt! Aşa că mă prezint la casă doar cu cîteva produse. O întreb pe vînzătoarea care nu mai pridideşte citind coduri de bare dacă se simte criza, dacă au scăzut vînzările. "Da’ de unde?" " îmi răspunde femeia. "Parcă e mai rău! Dumneavoastră? Doar atît?!" Mă sună o prietenă. E ziua ei şi vrea să ne scoată în oraş, la un restaurant cu specific spaniol. Destul de scump. Îmi spune însă că în seara aceea toate locurile sînt ocupate. Nu are lumea bani?! E criză?!… Eu am avut noroc că am cumpărat cadoul de la reduceri! Croşetatul Mai pe seară, fac un drum cu metroul. Oamenii-s la fel de "cenuşii" şi de trişti ca întotdeauna. Tineri " cu căştile înfundate în urechi. Un om în toată firea se joacă la telefonul mobil şi face un zgomot enervant. Tot felul de piuituri. Trag cu coada ochiului la ziarul femeii de lîngă mine. Un tabloid. Acelaşi lucru îl face şi femeia de pe scaunul celălalt, fără să se uite însă direct în ziarul larg deschis. La fel ca mine, trage cu ochiul, atentă să nu o vadă cineva, de parcă ar face ceva nepermis. Ce aflu din tabloid? Că lui "Băse nu-i place de Joe" (Joe fiind noul iubit al Elenei Băsescu) şi că… dacă te tai sub limbă, eşti mai tare în pat! Iar iubitul Danielei Gyorfi a făcut chestia asta şi cică are nişte performanţe impresionante. Mai aflu că nu ştiu ce vedetă cheltuie lunar 1500 de euro pentru… frumuseţe. Nici un cuvînt despre criză! La ieşirea din metrou, o femeie îmbrobodită vinde ghiocei. Hm! Zîmbesc… Vine primăvara! Poate că şi criza o să se vadă altfel! Un copil, înfofolit şi el, rămîne cu ochii pironiţi într-o vitrină. Picioarele i se împleticesc ca ale unui om beat, în timp ce maică-sa îl trage după ea prin mulţimea care intră-iese de la metrou. Mă face să zîmbesc mogîldeaţa asta. Şi mă opresc un pic. De ce sînt speriată? Pentru că e criză, bineînţeles! Însă merg alene spre casă. Ploaia a stat. Îmi amintesc că, totuşi, am un loc de muncă (unde mi s-a tăiat din salariu, ce-i drept, pe motiv de criză, dar am un loc de muncă!), îmi amintesc că am bani pe card şi ceva bani într-un depozit, la bancă. De ce mă sperii?! Îmi mai amintesc că am citit recent într-o revistă despre un nou stil de viaţă. Downshift. Cică e întîlnit mai ales în Occident. Ce înseamnă "downshift"? Simplitate. Tot mai mulţi oameni, sătui pînă peste cap de munca în corporaţii, de fuga după bani, renunţă la slujbă şi aleg să trăiască simplu şi frumos. Cîştigă mai puţin, dar trăiesc mai intens. Nu mai lucrează de dimineaţă pînă seara, sau în week-end-uri, alergînd între casă şi serviciu, între termene de predare, telefoane, rapoarte. Lucrează acasă, cîteva ore pe zi sau cîteva zile pe săptămînă. Fac lucruri care nu îi solicită prea mult şi lucruri care le plac. Pe de altă parte, redescoperă plăceri mici, pasiuni uitate. Gătitul. Mersul pe jos. Plimbările. Întîlnirile cu prietenii. Natura. Cititul. Croşetatul. Scrisul.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.