Farmecul - şi folosul - discret al limbii latine

Pe vremea noastră se intra foarte greu la secţia de latină B (în cadrul Facultăţii de Limbi Străine din Universitatea Bucureşti). Ca să nu mai vorbim de secţia Clasice, la care, atunci, aveai acces doar din 4 în 4 ani, apoi din 2 în 2, şi era o concurenţă acerbă... Imediat după Revoluţie, în anii ’90, pe vremea cînd ministrul Educaţiei era Mihai Şora, studiul limbii latine a cunoscut un reviriment sensibil: "A fost un soi de boom al studiilor clasice. A crescut numărul de locuri şi cel al orelor din liceu, precum şi interesul tuturor pentru latină. Atunci se făcea o oră pe săptămînă şi la real. Şi numărul de clase la profil uman era mult mai mare" - povesteşte Cezar Octavian Tabarcea, asistent doctorand la Catedra de Filologie Clasică, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti. Începînd de prin 2000, lucrurile nu au mai stat chiar aşa: "A început declinul limbilor clasice: cînd a intervenit criteriul utilităţii, la modul foarte concret. S-a spus că unele discipline, printre care latina şi elina, sînt inutile" - îşi continuă interlocutorul nostru expunerea. Ştim cu toţii că tranziţia românească a evoluat spre valori utilitare şi pragmatice, reglată fiind de regulile pieţei, ale cererii şi ofertei. Numai că acelaşi criteriu al utilităţii, pomenit mai sus, a fost înţeles la nivel superficial: "S-a ignorat complet criteriul formativ, limitîndu-se la cel informativ. Dacă vocaţia unui tînăr este umanistă, atunci un foarte mare rol formativ îl au toate limbile străine, inclusiv latina şi elina. Absolvenţii de clasice pot învăţa foarte uşor alte limbi străine. Latina şi greaca trebuie privite şi ca un portal: sînt un scop în sine, dar îţi deschid mintea şi către altceva" (Cezar Octavian Tabarcea). Urmînd acelaşi tip de logică, orele de latină din învăţămîntul preuniversitar s-au redus, ajungîndu-se, în momentul de faţă, la "o oră pe săptămînă, în clasa a VIII-a. Cei care ajung la liceu la alte profiluri decît uman nu mai fac deloc latină. La profil uman, filologie, într-a IX-a, a X-a, a XII-a, se studiază numai o oră pe săptămînă. În clasa a XI-a - 2 ore. La decizia şcolii, se poate obţine cîte o oră în plus, la a IX-a, a X-a şi a XII-a, la opţionale" - explică Luminiţa Gheorghiu, inspectoare de specialitate Limbi Clasice, la Inspectoratul Şcolar Bucureşti, şi profesoară la Liceul "Gh. Şincai". Numărul acesta de ore este insuficient. Interes pentru latină există, din partea elevilor, dar nu şi din cea a oficialităţilor: Concursul Naţional de limbi clasice are peste 200 de participanţi din cele 40 de judeţe ale României. Şi nu este singurul de specialitate: i se adaugă Certamen Ovidianum şi Certamen Ciceronianum. Plus alte manifestări pe care profesorii de limbi clasice se străduiesc să le organizeze pentru a-i atrage pe elevi şi a le arăta că studiul acestor discipline nu înseamnă doar declinări şi conjugări: Antic-fest, un festival de teatru cu subiecte inspirate din Antichitatea greco-latină, cu participarea a 14 trupe din liceele bucureştene (pe 12 aprilie, la Colegiul Naţional "Sf. Sava"), sau Ziua Latinităţii, pe 15 mai. Memoriul şi autorităţile În acelaşi spirit, profesori de latină din Bucureşti şi din provincie au ajuns la concluzia că numărul de ore de latină, atît din gimnaziu, cît şi din liceu, nu este suficient. Argumente în favoarea acestei concluzii sînt destule, atît culturale, istorice, cît şi didactice sau comparatiste: "Situaţia în străinătate este cu totul alta: se studiază limbile latină şi greacă foarte mult în ţările cu limbi germanice: Austria, Elveţia, Germania, Luxemburg (acolo cred că au peste 4 ore pe săptămînă), precum şi în altele care nu sînt vorbitoare de limbi neo-latine (Croaţia, Rusia, Bulgaria, Ungaria): între 2 şi 4 ore pe săptămînă la liceu. Nu putem face abstracţie de istorie: Europa este ceea ce este pentru că avem o bază romană şi grecească. Ar trebui şi noi să ne aliniem la ce se întîmplă în lume, mai ales că sîntem o ţară vorbitoare a unei limbi neolatine sau romanice" - afirmă Luminiţa Gheorghiu. Tocmai în lumina acestor argumente, profesorii de latină au înaintat Ministerului Educaţiei un memoriu "prin care vrem să cerem tuturor forurilor responsabile o continuitate a studiului limbii latine, pornind, poate, chiar din clasa a VII-a, cu o oră pe săptămînă, într-a VIII-a, poate cu două. Dacă a IX-a trece la gimnaziu, să fie două ore - una de limbă şi una de istorie a culturii eropene. Într-a X-a, a XI-a şi a XII-a să existe cîte două ore, în curriculum diferenţiat, la uman. Şi una la real, la a X-a" (Luminiţa Gheorghiu). Memoriul a fost semnat de către aproximativ jumătate dintre cei 120 de profesori de latină şi greacă din Bucureşti, plus cei care au în completare latina, de către Comisia Naţională de Limbi Clasice, de profesori şi elevi din ţară, plus alte instituţii culturale de prestigiu. În momentul de faţă, acesta a ajuns de la Comisia de învăţămînt din Parlament la Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare din Învăţămîntul Preuniversitar. Profesorii aşteaptă un răspuns de acolo, şi, în final, decizia ministerului. Luîndu-le-o înainte, am întrebat-o pe Svetlana Preoteasa, secretar de stat pentru Învăţămîntul Preunivesitar în Ministerul Educaţiei, cum vede situaţia actuală a orelor de latină şi rezolvarea memoriului: "Limbile latină şi greacă sînt două dintre bazele culturii umaniste româneşti. Fiind de factură umanistă, mi-ar plăcea să se introducă limba latină şi limba greacă peste tot. Nenorocirea este că nu putem face acest lucru: nu le putem introduce în trunchiul comun. Aceasta ar însemna ca toate secţiile de la licee să facă măcar o oră pe săptămînă latină şi greacă. Nu se poate pentru că programa şcolară este şi aşa destul de încărcată. Acum lucrăm la decongestionarea programei de gimnaziu şi la anul vom face acelaşi lucru cu cea de liceu." Mai mult de atît, în ceea ce priveşte orele de la uman, Svetlana Preoteasa adaugă: "Este o variantă ca şi ele să devină opţionale. Încă nu am hotărît acest lucru. Orele care vor fi scoase vor trebui să intre într-un alt pachet de oferte educaţionale la activităţile extracurriculare: adică numai pentru cei care doresc să participe la ele. Probabil că ora de latină va fi o oră din cele de limbă română". Soluţiile pe care le întrevede reprezentanta ministerului sînt la latitudinea fiecărei şcoli în parte şi a modului lor de gestionare a problemelor: "Prin descentralizare, se va ajunge ca şcoala să decidă ce va dori să facă. În secunda în care o şcoală are un profesor de latină foarte bun, este în interesul acesteia să şi-l ţină, pentru că îşi atrage elevii. Vom avea în marile oraşe şcoli de marcă cu cîte doi profesori de latină, dar vor fi şi altele fără nici unul." Ne întoarcem, în final, la aceleaşi criterii pragmatice, ale pieţei, cererii şi ofertei. Nu putem să nu ţinem seama de ele, dar de dragul latinei, care - capitalism sălbatic sau nu - rămîne o disciplină atît utilă, cît şi fascinantă, nu ne rămîne decît să "aşteptăm înţelegere de la forurile diriguitoare, începînd şi sfîrşind cu ministerul: să li se lumineze conştiinţa şi să înţeleagă că, în acest caz, nu se pot aplica aceleaşi unităţi de măsură precum unor ştiinţe cum sînt cele exacte" (Liviu Franga, conferenţiar la Catedra de Limbi Clasice şi prodecan al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti).