Europa. Angroul Europa - note dintr-un carnet de reporter -

Publicat în Dilema Veche nr. 274 din 14 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Atacăm angroul Europa prin spate. Strada Laviţei, colţ cu Invalid Suligă este calea spre paradisul promis de cei doi prieteni care mă însoţesc, "europeni" cu vechi state de serviciu. Strada cu pricina este plină de găuri obscene în asfalt. Sau, mai bine spus, ceva asfalt printre găuri. Tăbliţe ruginite pe care scrie "service auto", în română şi chineză. Un chinez mic călăreşte concentrat o bicicletă şi mai mică, acel model care se frînge în două, pentru a fi uşor transportat în tren sau maşină. O bicicletă cu roţi de trotinetă. Fii atent, aici lizele şcărucioare transport mărfuriţ omoară! este ultimul sfat pe care-l primesc înainte de a intra în Europa. Europa de la porţile Bucureştiului. Maţ cu ardei iute Primul restaurant (tip cantină) chinezesc. Într-o jumătate din spaţiul disponibil se mănîncă, în cealaltă se vînd diferite produse chinezeşti pentru bucătărie. Cumpăr sos dulce-acrişor, ambalat în borcan mic de plastic roşu, sos de soia şi una pereche de mănuşi de bumbac albe. Extrem de utile pentru a lua wok-ul încălzit de pe foc. Cu ele în mîini, semăn cu un poliţist britanic detaşat în Burma. Intrăm în restaurant. Prietenul meu comandă o specialitate imposibilă, un fel de maţe de porc gătite cu ardei iute tăiat bucăţi, plus inegalabilul orez jasmin. De fapt, comanda nu se preia, ea se urlă printr-o lucarnă de o doamnă de etnie romă care lucrează ca şef de sală. Un şef de sală polivalent: debarasează mesele, ajută clienţii în alegerea meniului şi, repet, urlă comanda bucătarului chinez îmbrăcat într-o tunică neverosimil de albă pentru mediul din jur. Maţ cu ardei iute " cere amicul. Ma-tze, ma-tze? " ghilotinează cuvintele, gesticulînd alert bucătarul chinez. Maţe " spunem toţi trei în cor, mîngîindu-ne cu gesturi elocvente abdomenele trecute de treizeci de ani, asupra cărora berea a început să-şi arate colţii calorici. Şefa de sală ne ajută şi spune şi ea, accentuînd, Muţu, muţu, iar comanda este adusă la masă cu o viteză care ar face să pălească de invidie orice restaurant cu pretenţii din Bucureşti. Mîncăm în tăcere, cuceriţi de amestecul subtil de arome. Sub lumina de var a neoanelor suspendate cu fire neizolate de tavan, gîndul mă duce la Patrick Süskind şi celebrisimul său roman, Parfumul. Uneori, cele mai subtile arome se găsesc acolo unde alţii nu văd decît urîciune şi respingere. Privesc în jur: chinezi grăbiţi, affairés, sorb supă din boluri spectaculoase, fabricate dintr-un fel de argilă parcă arsă la soare. Fascinant de urît mănîncă: mai întîi omogenizează supa cu beţişoarele din dotare, apoi amestecă bine totul, pastele se sug cu buzele făcute tub, apoi restul se bea. Un rîgîit final, satisfăcut. Totul nu durează decît patru-cinci minute. Nu sîntem singurii români care gastronomizează acolo. O doamnă grasă, cu pieptul apăsat de greutatea unei cruci de aur, vorbeşte tot timpul la telefon. Telefonul are ca semnal acustic o melodie de Guţă. Un tînăr de cartier, cu şapcă şi ochelari de soare imenşi, facies de lăcustă corcită cu un extraterestru, manevrează cu mare dexteritate beţigaşele de lemn. Sau poate este chinez şi nu-i văd ochii din spatele mini-parbrizelor pe care le poartă. Prea sculptează bine cu beţişoarele în munţişorul de orez din bolul din faţă. Terminăm primul fel de mîncare şi facem conversaţie cu şefa de sală. Ne spune că se simte minunat printre chinezi. Motivul invocat: se înjură reciproc cu poftă şi nu se înţeleg unul pe altul. O complicitate a înjurăturii, cu alte cuvinte. Arde de nerăbdare să-şi arate patrimoniul lingvistic şi-mi spune: Domnu’, dacă vreţi vă înjur în chineză, da’ să nu vă supăraţi! Dă-i drumul, îi spun, nerăbdător, să văd primul rom din viaţa mea înjurînd în chineză: Ţa-ţa-pi, îmi spune, apoi fuge fericită la bucătărie, să-şi mărturisească isprava chinezilor. După ce se întoarce aflăm semnificaţia înjurăturii, dar şi soarta portretului fostului preşedinte Ion Iliescu, care " după cum îşi amintesc amicii mei, obişnuiţi ai locantei " trona pînă acum ceva vreme deasupra sălii de mese, în compania unui peisaj cu cascade violete şi copii de plastic. Acum este în birou la Şefa’, îl iubeşte foarte mult. Superstiţioşi cum îi cunosc, nu m-ar surprinde să aflu că aceşti copii ai Asiei i-au găsit fostului preşedinte al României virtuţi mistico-financiare, de înmulţire rapidă a banilor. Icoane chinezeşti La ieşirea din cantina chinezească, remarc armata de telali arabi care schimbă nestingheriţi orice valută în lei grei şi viceversa. Poartă în permanenţă cu ei un fel de genţi mici de voiaj, pătrate şi grele. Fiii Orientului au priviri grele şi temătoare. Este ultimul loc din lume unde aş dori să fac o fotografie, de exemplu. Mai sare în ochi un telefon public împestriţat cu roşu, ca şi cum sîngele cuiva s-ar fi împrăştiat pe zid şi pe liniştitul aparat devenit inutil din cauza telefoniei portabile. Privesc de aproape, cu atenţie: nu este sînge, ci doar vopsea roşie. Tot în zonă mai observ o cameră video cocoţată pe un stîlp; un sistem de avertizare rapidă " bănuiesc. Ce se mai vinde, ce se mai cumpără în Europa? Pot scrie fără nici o ezitare: totul! O mică descriere a unei picături într-un ocean: acolo puteţi găsi hîrtie de muşte aşa cum aveau bunicile pe vremuri. Urîtă şi inestetică, dar de o inegalabilă eficacitate. Sau cascade multicolore cu jocuri de lumini, papagali care mişcă din coadă şi aripi. Staţie meteorologică marca Century, un monstru multimedia european care arată concomitent temperatura, presiunea aerului, ora exactă şi, bănuiesc, presiunea sanguină, dacă i se cere. Totul pe fondul verde smarald al unei păduri tropicale dominate de o cascadă lăptoasă. Blugi, de toate formele şi modelele posibile. Mi-a atras atenţia maniera de expunere inteligentă a mărfii dintr-un stand. Zeci de manechine din plastic ieftin, îmbrăcate în blugi, dar fără nimic deasupra taliei. O viziune postmodernă a celebrei armate îngropate compuse din soldaţi de argilă a primului împărat din dinastia Qin. În fine, cel mai "tare" stand pe care l-am vizitat era profilat pe obiecte religioase. Imagine de neuitat: vînzătorul care spintecă cu un gest precis o cutie mare şi obosită de atîta drum, pe care scria mare "Made in China". Din ea încep să se reverse icoane "ortodoxe" ferecate în ţiplă ieftină. Erau în bună companie: veşminte preoţeşti din plastic moale şi nuanţe tari (piersică, aşa cred că se numeşte materialul), candele de plastic, candele de stearină ambalate în saci, diverse accesorii liturgice. Fiecare înţelege ce vrea, dar personal mă înspăimîntă ideea că toate aceste kitsch-uri enorme, aceşti minivampiri distrugători de substanţă teologică vor ajunge în biserici şi case. Şarpe şchiop Al doilea restaurant (cantină) chinezească. Baraca cu colţunaşi/jiaozi. Aici fierb, neîntrerupt, cei mai proaspeţi şi gustoşi colţunaşi din oraş " mă asigură pe un ton de cunoscători amicii mei. Mi-e greu să descriu acest spaţiu hibrid. Sala de mese este dominată de un televizor vechi. Dar vechi! Semăna cu celebrele "televizoare color" de la sfîrşitul anilor ’80, aparate falnice care te făceau să te simţi un om realizat, alături de apartament, video şi Dacia 1310. Se transmite un jurnal televizat oficial. Îl urmăresc cu ochii cît cepele, în timp ce mănînc colţunaşi pe o faţă de masă atît de lipicioasă, încît nici muştele nu ar mai fi putut decola dacă ar fi atins-o. Primele cinci minute sînt dominate de figurile grave din CC al PCC, ochelari cu ramă serioasă şi costume mortuare, impecabile. Apoi totul revine la normal. Este prezentat cu multe detalii şi reproduceri gen "ficatul lui Cristi Minculescu" un accident rutier. Din imagini, înţeleg că o macara s-a prăbuşit peste un autocar plin de turişti. Restul nu mai prezintă importanţă; cred că era vorba de un fel de ştiri de la ora cinci în variantă chineză. Jurnalul se termină cu baschet, mult baschet, preluat din campionatul american. Un chinez cu o oală mare de lut plină de roşii se trage mai aproape de televizor şi începe să le cureţe codiţele. Acestea ajung direct pe podea. Podeaua este măturată fără aplicaţie de o doamnă de etnie romă care se uită cu ochi curioşi la noi şi se întreabă cum am aterizat într-un astfel de pîntece gastronomic. O întreb cum se numeşte "restaurantul". Pare teribil de mirată. Cum să se numească bre, nu are nume. Este locu’ unde se mănîncă, aşa îi spune. Un şarpe şchiop " îmi spun în gînd. Aspectul cel mai interesant mi se pare însă a fi fantastica simbioză care s-a creat între romii din zonă şi chinezi. Am văzut romi care tocau mărunt carne cu satîrul şi o găteau apoi în vasul wok, în cel mai pur stil chinezesc. Alţii debarasau mesele sau făceau curăţenie, totul cu vădită plăcere. Plătim. Preţul este destul de mare (casele de marcat au mărit preţurile " şopteşte unul dintre amicii mei cu regret), dar cantitatea şi calitatea pe măsură. După ce plătim, patroana chinezoaică număra banii şi îi aşază în ordinea valorii într-un portofel gigant de piele, cu gesturi pline de dragoste. Aproape că mîngîia biletele de plastic. Urmărindu-i gesturile, am învăţat mai multe despre geniul comercial al acestui popor decît din lectura unui tratat pretenţios şi fad de management intercultural. Alte impresii vizuale. Graffiti imens cu dragoni şi litere mari de aur, cu inscripţia Vision of China. Totul era acompaniat de cîteva caractere chinezeşti desenate de o mînă stîngace, evident non-chineză. Trenuleţul galben-pai care face legătura între diferitele complexe comerciale vopsite roşu-aprins, numite în limbajul local "dragoane". Pe scăriţa de urcare în vagon stă scris "nu urcaţi cu lize şi bagaje voluminoase". Se urcă deci în micul trenuleţ şi cu lize, şi cu bagaje voluminoase. Reclama pentru Fetească Regală produsă de o celebră podgorie românească este scrisă în chineză, pe un fond, cum altfel, galben ţipător. Gri este însă trenul care face legătura între Gara Obor şi Gara Europa. Da, există o gară Europa lîngă Bucureşti, deservită de un trenuleţ de banlieu adus din Franţa, second-hand, pe care francezii l-au botezat chiar aşa, le petit gris (micul gri). Ca un alint şi o formă de afecţiune pentru forma sa de cutie de conservă cu eticheta smulsă. Peronul improvizat din panouri de beton oferea adăpost şi ocrotire contra vînticelului vîrtos de primăvară unui Romeo şi unei Juliete în variantă romă; cei doi se strîngeau cu disperare în braţe, în aşteptarea micului gri, printre sacoşe de plastic şi saci de rafie. Vînzătoarea de gheare de tigru şi alte remedii homeopate chinezeşti care fabrica cu o infinită răbdare cărţi de vizită scrise de mînă. Un nou magazin de produse chinezeşti, iar ca puncte de reper erau indicate Polita cica 7 şi Magasin Bucu Obor. Va trebui ca într-o bună zi să scriu neapărat un reportaj despre angroul Europa... Acum habar nu am cum aş putea să găsesc un final acceptabil pentru o astfel de întreprindere gazetărească. Ba nu, ştiu. Aş propune angroul Europa ca obiectiv turistic major al Capitalei. Nu glumesc. Sînt sigur că ar avea mai mult succes decît multe dintre "frumuseţile" altoite cu termopane de pe cuprinsul ţării. Şi ştiţi de ce? Pentru că aici şi mizeria, şi amestecul de culturi şi de rase sînt naturale şi fireşti.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.