De fapte multe şi vorbe puţine

Publicat în Dilema Veche nr. 199 din 2 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu închipuiţi şosele, canalizări, magazine de suvenire. Chiar dacă majoritatea caselor sînt arătoase şi primenite (mai toate au termopane, antene de satelit), infrastructura e încă departe de Europa. Dacă plouă, noroaiele ajung să ascundă patalamaua europeană şi, pentru a o (re)descoperi, e musai să intri în vorbă cu localnicii. Chiar dacă deschişi cu străinii (în sat, după cum aveam să aflăm, s-au pripăşit şi doi nemţi), şincăienii nu primesc presa cu braţele deschise. Nu sînt reticenţi, însă nici ahtiaţi după imagine. Sînt ocupaţi, concentraţi pe muncă, nişte workaholici (cum li s-ar spune în State) mioritici şi, în ciuda faptului că brand-ul local oficial, cu patalama europeană, este "ecologia", în scurta mea şedere acolo, am auzit de-atîtea ori sintagma "cultul muncii" încît stau să mă gîndesc serios dacă şincăienii n-ar putea concura într-o bună zi la vreun proiect european pentru a impune şi această marcă de prestigiu în România de azi. Întreprinzătorul În Şinca Nouă există două pensiuni. Una aparţine unui cuplu de nemţi, alta - lui Gheorghe Flucuş, localnic. Cînd s-a născut - începe povestea lui - în Şinca încă exista Casa de naşteri, cum i se spunea Maternităţii pe atunci. Mai apoi, cînd s-au supărat şincăienii cu comuniştii, de le-au luat pînă şi dispensarul, a urmat o perioadă grea, de represiuni de tot felul. Dar a trecut, iar ei ţin şi acum fruntea sus: s-au opus comuniştilor. Şincăienii sînt neam dîrz şi nu fac rabat la credinţă. După Revoluţie - spune - a lucrat la un bufet de stat. Dînd peste aceeaşi mentalitate învechită, a plecat destul de repede de acolo, "eu mă zbăteam, făceam rost de tot ce trebuia, aduceam marfă, vindeam şi depuneam banii la casierie... cînd ceream bani de marfă îmi spuneau mereu că n-au". Şi-a deschis un bar al lui. Peste drum. Din ’93 pînă în ’97. Treaba ar fi mers, numai că nici aici nu s-a prea avut cu birocraţia. Acum a deschis o pensiune, funcţională neoficial pentru amici, oficial pe de-a-ntregul, de anul viitor. A ridicat casa într-un an, a tencuit, a pus gresie, a montat duşuri... "Am vorbit cu domnu’ primar. Nu mai e timp. Gata. Vin europenii şi n-avem unde-i caza. Anul trecut trebuia să gat partea de sus într-o lună, pentru un grup de americani. Am dormit patru ore pe noapte, dar am terminat!" Oficial, dl Flucuş este angajat la stat, şofer pe maşină de intervenţie la pompieri. Serviciu în ture. Îmi spune, parafrazînd o zicală: "În armată ardeleanul căuta permisii, moldoveanul, bucătăria şi olteanul, funcţiile. În Şinca oamenii caută servicii în ture să poată lucra la gospodărie. La noi s-a păstrat obiceiul ăsta: să ai mai mult timp liber să munceşti". Întreb: da’ timp liber de muncă n-au? Mi se răspunde: ba, cum nu? De Sărbători. Dascălul Şcoala satului, construită în 1962, este acum în extindere. Corpului vechi, renovat prin fonduri europene, i se mai adaugă o aripă pentru că, deh, familiile nu se prea îndură să plece de aici, iar copii sînt cu duiumul. Peste 250. Elena Nănău este din Brăila, stabilită în Şinca Nouă prin căsătorie. Acum este directoarea şcolii. Pe pereţi, la intrare, ne întîmpină brand-ul oficial: ecologia, desene făcute de copii. "Sărbătorim Ziua Mediului în fiecare an. Anul trecut am avut invitaţi nişte americani din Pennsylvania cu care am făcut trasee ecologice şi am adunat gunoaie." În Şinca nu există cazuri de abandon şcolar. Majoritatea absolvenţilor intră la licee, la Braşov şi Făgăraş. "Sînt şi dintre cei care intră la facultate, dar pe aceştia nu i-am monitorizat." Observ: clasa în care discutăm pare decupată dintr-un film american. Luminoasă, bănci moderne, pereţi acoperiţi cu planşe, dulapuri pline ochi cu cărţi. "Mai e de lucru. Dar continuăm să ne zbatem, să ne înscriem în diferite proiecte şi programe. De majoritatea cărţilor am făcut rost prin Programul pentru învăţămînt rural al Ministerului. De la inspectorat am primit bani pentru cărţi, planşe, material didactic... cînd am primit şi saltele, ladă pentru sport, chiar dacă nu aveam încă o sală, am zis că e musai s-o avem. Aşa că încercăm să o amenajăm." Preotul Aud despre preot: e un dur! Dacă fumezi în post, cică nu te mai împărtăşeşte. Cînd ne-am întîlnit însă pe uliţa satului, preotul cu faimă de zbir taman cumpăra medicamente pentru o bătrînică din sat, singură şi bolnavă. "Zbirul" e tînăr, e din Sibiu şi a fost numit în Şinca în 1999. Îl cheamă Sorin Suciu. "Oamenii din Şinca? Sînt credincioşi, de altfel tot satul s-a clădit pe credinţă. Însă nu toţi sînt la fel de practicanţi. Sînt foarte harnici şi foarte muncitori." Cît despre generozitatea lor, nu vrea să-i laude "sînt cum sînt mai peste tot", însă aici, de fiecare dată cînd se aude de vreo inundaţie sau altă catastrofă, imediat se adună fonduri. "Spiritul comunitar este bine înfipt, oamenii răspund pozitiv de fiecare dată cînd le spui de problemele altora." Vorbind de europenizare, îl întreb pe preot dacă, într-un nou sat european, în care, deşi tradiţiile încă există, nu se teme totuşi de secularizare? Emanciparea locuitorilor va duce în timp la o depărtare de Biserică? Şi plecăm din Şinca cu răspunsul şi blîndeţea preotului în minte, ca o esenţă tare a tot ce i-a mînat pe locuitori să-şi readucă bunăstarea şi renumele de odinioară. "Omul trebuie să vrea - ne-a spus - Dumnezeu îl întîmpină şi-l conduce mai departe, dar dacă omul nu vrea, Dumnezeu nu-i anulează libertatea şi nu-l va aduce niciodată forţat pe drumul cel bun."

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic