Cum se nasc "rebeliunile&#8221; " <i>sau despre pămînt, din amintiri -

Publicat în Dilema Veche nr. 268 din 3 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Bărbatul vorbea în faţa unui public select. Dumnezeule, venise şi ministrul Culturii! Pe doamna Blandiana o ştia de la televizor şi o respecta. La fel pe soţul ei, domnul Rusan, care-l invitase în Capitală, la Muzeu. Aici, într-o vitrină, a văzut o poză cu el. Era în faţa bisericii din sat. Mai tînăr şi mai slab în poza aia. Dar tot chipeş! Se tot uita, nu-i venea să creadă, şi se întreba dacă ceilalţi ştiu că el e în poză. Ar fi vrut să le atragă atenţia cumva sau să le spună direct: "Eu sînt ăsta!". Călătorise toată noaptea cu trenul şi era obosit, chiar dacă dormise tot drumul. "Vorba aia, am 70 de ani! Nu mai sînt flăcău!" Acum, stătea în faţa a zeci de necunoscuţi, rotindu-şi în mîini pălăria bună, pe care o purta doar la ocazii. Bliţurile clipeau, microfoanele se întindeau către el. Camerele n-aveau cum să scape emoţia de pe chipul bătrînului înalt, mîndru, dar modest, totodată, şi un pic fîstîcit. Aşa că a spus simplu, de la început, să ştie lumea cu cine are de-a face: "Mă scuzaţi că sînt cam ţăran şi nu prea ştiu cum să mă prezint în faţa dumneavoastră. Aşa că n-o să vorbesc mult…" În mai puţin de un minut, bărbatul îşi spune povestea. Vorbeşte despre "revolta din sat", despre cum au fost împuşcaţi 16 oameni şi au fost lăsaţi toată ziua la răscruce de drumuri, fără să se atingă nimeni de ei. "Am răbdat, am răbdat, dar pînă la urmă n-am mai putut" Îl cheamă Augustin Aurel Saş. Are 70 de ani şi e dintr-un sat de lîngă Arad. Somoşcheş. L-am întîlnit într-o zi la Muzeul Satului. Era marţi, ploua şi la muzeu se vorbea despre ţărani şi comunism. Despre colectivizare. Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la începerea colectivizării forţate din România. Un proces care avea să ţină din 1949 pînă în 1962. Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, precum şi Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Fundaţiei Academia Civică au strîns de-a lungul timpului documente de arhivă, fotografii de epocă şi mărturii despre ce s-a întîmplat în acei ani. Dar cel mai important a fost că au venit acolo, la expoziţie, ţărani din diverse zone ale ţării care au trăit perioada colectivizării. Augustin Aurel Saş este unul dintre ei. I-am aflat povestea, pe larg, după ce sala muzeului s-a golit şi lui i-au mai trecut emoţiile. Îşi roteşte în continuare pălăria în mîini şi-i roagă pe ziarişti să stea în dreapta, ca să le audă întrebările. "Cu urechea stîngă nu mai aud deloc de la bătăile din beciurile Siguranţei." Îşi aminteşte totul cu lux de amănunte: ce zi a săptămînii era, dacă era zi sau noapte, soare sau vreme rea, cum s-a întîmplat şi de ce s-a întîmplat. În satul lui, aşezat la vreo 70 de kilometri de Arad, între nişte munţi cu nume ciudat " Zărand şi Codru Moma " trăiau pe atunci 800 de oameni. Era sfîrşitul lui iulie, 1949. El avea 19 ani. "Cotele creşteau de la an la an. Toată treaba era că aveam greutăţi mari. Nu puteam să plătim cotele şi nici nu aveam ce mînca. Ajunsesem să mîncăm pîine de orz pentru că nu ne dădeau voie să mergem la moară… nu că am fi avut ce să măcinăm. Pe părinţi îi băgau iarna la închisoare, pentru că nu plăteau cotele, iar primăvara le dădeau drumul, pentru că nu avea cine să muncească pămîntul!" Augustin Saş îşi aminteşte de o maşină neagră care mergea noaptea prin sat: "Chiar aşa îi ziceam: maşina neagră. Mergea noaptea prin sat, se oprea pe la cîte o poartă, doi activişti intrau în casă şi ieşeau de-acolo cu un bărbat pe care-l îmbrînceau în maşină. Îl duceau la Primărie, două-trei zile bătaia era a lui, după care îi dădeau drumul acasă. Voiau să ne sperie, dar tot ei parcă ne încurajau să ne răsculăm". Prin sat apăruseră nişte spioni. "Nişte prăpădiţi de activişti, îmbrăcaţi prost, ca să pară de-ai noştri!" Spionii îi întărîtau spunîndu-le că sînt partizani şi, dacă se vor răscula, ei îi vor ajuta, le vor aduce arme. Din cînd în cînd, mai venea prefectul să-i potolească şi să verifice că nimeni nu se încumeta să treiere grîul, aşa cum erau ordinele, primite din om în om. În tot satul erau la vremea aceea două aparate de radio. Nu prea aveau cum să afle ce se întîmpla în ţară. Rar veneau veşti chiar şi din satele şi comunele învecinate, unde nemulţumirea şi sărăcia erau la fel de mari. Poate tocmai de aceea, revoltele au izbucnit la Somoşcheş şi în satele din jur în aceeaşi seară (30 iulie 1949), cînd maşina neagră plecase iar prin sat să mai ridice cîte un nemulţumit. "I-am căutat pe activişti, să-i batem. N-aveam arme, n-aveam bîte, n-aveam nimic. Strigam pe uliţe că… vrem mîncare, vrem să ne lase să treierăm.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.