Cu ochii-n 3,14

SE SPUNE CĂ ÎNTREBAREA „A FI SAU A NU FI ACOLO?“ AR FI PROVOCAT O VARIANTĂ MAI EXOTICĂ A SCHIMBĂRILOR DE CARE AVEM NEVOIE ÎN DOMENIUL „EU“

● Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm. Cu alte cuvinte, sînt acele momente în care păgubașii sînt furați de somn. (A. M.)

● Trenurile vor merge și mai încet din cauza caniculei. Viteza va fi redusă, fiindcă temperatura în șină poate trece de 50 de grade Celsius. Întrebarea e: chiar vor mai merge sau vor sta pe loc? Că, oricum, se mișcau ca melcul. (A. M. S.)

● „A fi sau a nu fi? Această întrebare nu mai există” – sub acest concept, rostit de avatarul lui Benny Anderson, a avut loc, la Londra, debutul seriei de concerte intitulate „ABBA Voyage” în care pe scenă, alături de instrumentiști reali și de backing vocals, performează hologramele celor patru membri ai trupei ABBA rămași veșnic tineri, așa cum erau în anii ’70. Publicul n-a putut discerne între oamenii reali de pe scenă și hologramele îndrăgitului cvartet suedez. „An epic avatar mega-mix from a brave new world”, au titrat ziarele. O măreață lume nouă în care nimic nu mai putrezește. (M. C.)

● În plină desfășurare a turneului „ABBA Voyage” cu trupa prezentă pe scenă în chip de holograme, sonda Voyager încă trimite semnale la 45 de ani după lansare, timp în care a ajuns în spațiul interstelar, adică la 19,5 miliarde de kilometri distanță de Pămînt. O planetă undeva acolo, în spațiul interstelar, probabil se numește ABBA și ne așteaptă sonda. (M. C.)

● Un deținut din Iași a cerut despăgubiri de 150.000 de euro pentru tortura și tratamentul degradant și inuman la care ar fi fost supus după gratii. Acestea i-ar fi provocat „un grav prejudiciu la viață”, înrăutățindu-i starea de sănătate. Printre motivele concrete: WC-ul „nu are tron”. (A. M. S.)

● O variantă mai exotică a norocului rezultat din „călcatul în rahat” o reprezintă, în Asia de Sud-Est, călcatul în vomă. Prachin Phuekphisut, un pescar thailandez, a găsit pe plaja Koh Chang o bucată de ambră cenușie de 3,4 kg, estimată la peste 130.000 de dolari. Ambra – practic, vomă de cașalot – provine din intestinele acestuia, se găsește rarisim și e neprețuită în industria parfumeriei. Ambra gri face parte – alături de mosc și de castoreum (substanțe secretate de glandele anale ale unor animale), de aromele extrase din saliva, urina și transpirația umană, de scatolul obținut din fecale și gudron de cărbune – dintre ingredientele puturoase care, dozate cu măiestrie, produc parfumuri celeste. Într-o teodicee aplicată universului olfactiv, rolul benign al „răului” e evident și indiscutabil. (M. P.)

● Dacă vreți să vă cazați la un hotel de zero stele, s-ar putea să nu vă ajungă banii: prețul este de 337 de dolari pe noapte. Hotelul fraților Riklin din Elveția este, de fapt, o instalație de artă care încearcă să tragă un semnal de alarmă în privința schimbărilor de care avem nevoie în societate. Camera are un pat dublu cu două noptiere, îi lipsesc pereții și tavanul și este amplasată lîngă o benzinărie, într-un decor deloc idilic. Somnul nu este o prioritate, mai degrabă oaspeții sînt invitați să se gîndească la război, la modificările climatice și la răul pe care îl facem planetei. Amatorii de excentricități vor putea plăti acest preț deloc prietenos pînă pe 18 septembrie și se pot consola cu faptul că, deși nu se vor putea odihni, vor avea un majordom personal care le va servi diverse băuturi și micul dejun. (A. A. D.)

● Am citit în Der Spiegel un interviu cu o doamnă, Nadine Beck, cercetătoare în domeniul științelor umaniste, care și-a făcut doctoratul în istoria vibratorului. Una dintre problemele ridicate de cercetătoare: „De ce vibratoarele au fost pe vremuri ceva elitist, iar azi au devenit desuete?”. Consider că cel mai concludent răspuns a venit din partea unui cititor: „Ist der Ruf erst ruiniert, vibriert es sich ganz ungeniert...” („De vreme ce și-au pierdut reputația, vibrează fără rușine…”). (S. G.)

● Ludovic Orban anunță că va candida la președinția României: „Sincer, mi-e foarte greu să mai girez pentru altcineva. M-am hotărît să candidez eu”. Asta e o replică pe care ar putea s-o spună și alegătorii. (A. M. S.)

CUM SE ȘTIE, NU E CLAR CINE ESTE NECLAR CÎTEVA ORE ZILNIC

● Pakistanul este unul dintre cei mai mari importatori de ceai din lume – Guvernul cheltuiește cam 600.000.000 de dolari pe an ca să asigure rezerva de ceai necesară națiunii. Cum țara trece prin momente economico-financiare dificile (are urgentă nevoie de un împrumut de la FMI de șase miliarde de dolari, dar FMI, cum se știe, cere reducerea cheltuielilor în schimbul împrumutului), unui ministru (mai precis, ministrul Planificării) i-a venit ideea să facă un apel către popor: „Fac apel la popor să consume mai puțin ceai, să reducă numărul de cești de ceai băute pe zi cu una sau chiar două pentru că am ajuns să împrumutăm bani ca să importăm ceai”. Avînd în vedere că populația Pakistanului se apropie de 240 de milioane de oameni (a cincea cea mai populată țară a lumii), ai zice că apelul ministrului are sens. Dar ministrul e om politic. Iar adversarii săi sînt oameni politici. Așa că să te ții scandal în Opoziție după acest apel. (S. V.)

● Rușii spun că au evacuat Insula Șerpilor ca semn de bunăvoință, așa încît Ucraina să-și poată exporta cerealele pe mare. Știm bine, și nava amiral Moskva s-a scufundat din cauza unei furtuni, la Bucea s-a turnat un film, iar Rusia nici nu a invadat Ucraina. Nu e clar cine l-o fi inventat pe Putin. (A. M.)

● La zece luni după căsătorie, o femeie din Indonezia a descoperit că soțul ei era, de fapt, femeie, că nu este medic, după cum pretinsese, și că nu avea nici un loc de muncă. Îmi este neclar ce anume a șocat-o mai abitir: faptul că se căsătorise cu o femeie sau faptul că femeia nu era medic? (S. G.)

● Cineva care putea spune, cu exactitate, cum a făcut primul (și ultimul) milion a fost Marva Drew, o gospodină americană din Waterloo, Iowa. În anul 1968, într-o după-amiază, fiul ei, întors de la școală, i-a povestit că profesorul le spusese elevilor că nimeni nu a reușit să numere vreodată pînă la un milion, iar doamna Drew s-a gîndit să demonstreze că se poate. S-a așezat la mașina de scris și a început să dactilografieze cifrele de la 1 la 1.000.000. De la 1 la 99.999, cifrele erau scrise unele sub altele pe șase coloane, însumînd 450 de cifre pe o pagină, dar de la 100.000 încolo, din motive de spațiu, numărul coloanelor s-a redus la patru, cu un total de 150 de cifre pe pagină. Doamna Drew a bătut la mașină cîteva ore zilnic, vreme de șase ani. Cînd și-a terminat treaba, pe 30 noiembrie 1974, întreaga dactilogramă avea 2.473 de pagini. Conform ediției din 5 decembrie 1974 a ziarului The Waterloo Courier (de unde am preluat informația), Marva Drew i-a mărturisit soțului ei că nu ar fi luat-o de la capăt „nici pentru tot ceaiul din China“. Într-adevăr, un preț infim, care nu poate exprima valoarea unui asemenea efort și calitatea unei opere atît de singulare. (D. S.)

Foto: A. Vrana