Cu ochii-n 3,14

„AM ȘTIUT DIN TIMP DESPRE O ÎNTÎRZIERE PE CARE NU E GREU S-O ÎNȚELEGI“, SPUNEA CINEVA CARE A APRINS DIN GREȘEALĂ SIMPATIA PUBLICULUI, DUPĂ CE A FOST MĂSURAT ÎNDELUNG

● „Am o carte de Nostradamus cumpărată cu mari sacrificii din Franța în anii ’80, am tradus-o încă de atunci, așa am știut din timp despre pandemie și războiul din Ucraina. Dar eu cred că de Paște războiul va lua sfîrșit pentru că Putin este un om credincios. Va fi ca o înfrîngere, dar pentru el primează credința, va opri războiul în Săptămîna Mare și o să demonstreze lumii prin asta că e un ortodox convins”, spunea la început de aprilie rapsodul popular Gheorghe Turda, fost turnător la Securitate, actualmente general în rezervă al Ministerului de Interne. (M. C.)

● În timpul unei nunți în Hamirpur, din India, o tînără și-a lovit viitorul soț. Familia ei spune că a fost posedată de o fantomă în timpul incidentului. În loc să pronunțe mult așteptatul „da”, tînăra, cuprinsă de o furie inexplicabilă, a început să-și lovească partenerul, înainte să plece la fel de furioasă. Bărbatul a plecat și el apoi și s-a îmbătat, iar familia fetei a dat vina pe spiritul care ar fi posedat-o inexplicabil. Nunta s-a oficiat după o vreme, cu o oarecare întîrziere. Totul e bine cînd se termină cu bine. (A. M. S.)

● Pe un panou publicitar, o tînără dă glas unei dorințe pe care nu e greu s-o înțelegi: „Primăvară cu extra curaj, fără ceață“. Nu pot fi decît întru totul de acord. (D. S.)

● O dezbatere sinceră, cool, „de cartier” despre cele mai complexe teme bisericești puteți găsi oricînd pe forumul softpedia. Utilizatorul „Argentum”, bunăoară – autointitulat Șef al Casei Regale Argentum, padișah de Berceni –, lansează un nou „topic” pornind de la o nedumerire personală: „Văd deosebirea asta, la locurile de aprins lumînări, pe la biserici, și nu înțeleg: de unde și pînă unde se face deosebirea pentru vii și pentru morți? Ăl de Sus nu știe să cunoască în inima noastră pentru cine am aprins o lumînare?”. „Crisstonne” (Stoic^TM) vine cu un prim răspuns: „Este pentru oameni, să nu se încurce în gînduri”. „Se evită înghesuiala credincioșilor într-o singură încăpere și se dublează vînzarea lumînărilor” – explică, versat, numitul „Honeybee”. „Pătrulescu” le bagă frica în oase: „Știu pe cineva care a aprins din greșeală (era cu gîndurile aiurea) o lumînare pentru cineva viu la morți, și a doua zi a dat mașina peste el: Dumnezeu vede tot și nu iartă!”. Vădit indispus, moderatorul „Dany Darke” simte nevoia să intervină și îl pune la punct ostășește pe inițiatorul sumbrei discuții: „Nu știu dacă ai deschis acest topic doar [pentru] că ai o dilemă sau doar ca să mai treacă timpul pînă adormi”, dar nu rezistă ispitei și oferă, la rîndul său, o explicație – e, totuși, Moderatorul: „Îți răspund în felul următor: acolo este scris ca să știe și Baba Floarea, cînd aprinde o lumînare, dacă să se roage de sănătate sau pentru cineva drag. E ca la robinet, îți scrie sau arată care este apa caldă și cea rece, ca să știi dacă te vei opări sau doar vei simți ceva rece în mînă”. (M. P.)

● Pentru a recîștiga simpatia publicului, a Hollywood-ului (mai ales că premiera celui mai recent film al său a fost amînată) și a soției (care a declarat că reacția avută la Oscar a fost deplasată), Will Smith nu doar că urmează o terapie personalizată, într-o clinică de reabilitare, pentru a învăța să-și „gestioneze mai bine impulsurile și să-și modifice comportamentul în viitor”, dar a făcut și o călătorie spirituală în India. Mi-am adus aminte de un episod din Black Mirror în care, dacă nu aveai suficiente aprecieri pe rețelele de socializare, ajungeai un paria social și, supus unei serii de restricții (nu mai puteai să zbori cu avionul, nu mai puteai să închiriezi o mașină decentă etc.), erai practic anihilat. La momentul respectiv, episodul îmi părea doar o ficțiune distopică. (S. G.)

● Moby Dick, varianta pisică de mare. Pescarii din Cambodgia au capturat pe fluviul Mekong o pisică de mare gigantică, cu o lungime de patru metri şi cîntărind 180 de kilograme. Peştele a fost eliberat înapoi în apă după ce a fost măsurat şi cîntărit. Mekong, cel mai lung fluviu din Asia (4.350 de kilometri), adăposteşte cea mai importantă biodiversitate acvatică din lume după Amazon, fiind habitatul a peste o mie de specii de peşti. (A. M. S.)

● Biblioteca Universității Cambridge a anunțat cu vădită satisfacție că a recuperat două dintre carnetele cu notițe ale lui Charles Darwin, a căror dispariție fusese reclamată Poliției în 2020. Printre notițele din carnetele dispărute se afla și schița celebrului „Arbore al vieții” din 1837, precum și alte note ori idei în dezvoltare care ulterior s-au regăsit în Despre originea speciilor – una dintre cele mai influente cărți din istoria umanității. Carnetele nu au mai fost văzute încă din 2001, dar bibliotecarii au crezut vreme de două decenii că au fost doar rătăcite în colecția de peste zece milioane de titluri ale Bibliotecii. Abia în 2020, după ce au fost îndelung căutate, s-a ajuns la concluzia că cele două carnete au fost sustrase și a fost sesizată Poliția. Care nu a aflat nimic pînă acum, cînd, cu cîteva zile înainte de Paște, carnetele au fost găsite intacte, în cutia lor de arhivă, într-o pungă roz de cadou lăsată pe o bancă din interiorul bibliotecii, cu o notiță: „Bibliotecarului X (aici era numele unui bibliotecar pe care Poliția nu l-a dezvăluit încă – n.m.), Paște fericit!”. Nici măcar consultarea camerelor de luat vederi care împînzesc biblioteca nu a lămurit nimic. Eu cred că cineva a vrut să planteze „arborele vieții” undeva, dar nu a prins rădăcini și, ca să nu prindă el/ea rădăcini în vreun penitenciar, s-a hotărît să restituie manuscrisele. Dacă nu e așa, atunci reapariția subită a carnetelor trebuie legată de sărbătoarea Paștelui și ajungem la concluzia că bietul Darwin a dat-o-n bară. (S. V.)

DE UNDE PUTEM BĂNUI CĂ SCHELETUL FERICIT A CONTINUAT SĂ RÎDĂ

● Fostul secretar american pentru Apărare Mark Esper publică un volum de memorii despre perioada în care a lucrat cu Donald Trump. Și își amintește cum președintele de atunci l-a întrebat dacă nu cumva SUA ar putea folosi rachete pentru a distruge laboratoarele de droguri din Mexic. De unde putem bănui că pînă și cei mai înverșunați luptători antidrog prizează diverse substanțe halucinogene. (M. M.)

● Administratorul unui bloc din Aleșd a avut o surpriză cînd a deschis o boxă din subsol, în care nu mai intrase nimeni de cel puțin zece ani: înăuntru a dat peste un schelet de om. Unii cred că ar fi al unui bărbat dispărut în urmă cu două decenii. Unde oare am mai auzit povestea asta? Nu e chiar scheletul din dulap, e cel din pivniță. (A. M.)

● Dintre toate bîlbele propagandei rusești de stat, chiar mai mult decît fotografia cu Bonnie și Clyde dată drept imagine de arhivă cu un cuplu sovietic fericit, mie mi-a plăcut încercarea înscenării unui complot occidental pentru asasinarea unui prezentator TV pro-război printr-un document presupus strict secret semnat cu „Semnat indescifrabil”. Mi s-a părut înduioșător. (M. C.)

● Nu demult (luna trecută, pe 17 aprilie), s-au împlinit 240 de ani de la decesul vesel al doamnei Fitzherbert. În seara zilei de 17 aprilie 1782 (era într-o miercuri), doamna în cauză a mers la Teatrul Drury Lane din Londra ca să asiste la o reprezentație a piesei Opera de trei parale (The Beggar’s Opera) de John Gay – lucru destul de neobișnuit din partea văduvei unui pastor anglican, însă acesta e un detaliu întrucîtva minor. La apariția pe scenă a îndrăgitului actor Charles Bannister, gras și neras, în rolul fermecătoarei Polly Peachum, publicul a izbucnit în hohote de rîs. Ilaritatea a cuprins-o și pe doamna Fitzherbert, dar ea a continuat să rîdă zgomotos și după ce publicul s-a potolit, astfel încît a fost nevoie să fie dată afară din sală. A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei. A murit, fără a fi încetat vreo clipă să rîdă, în zorii zilei de vineri. De unde se vede că rîsul, chiar dacă nu îngrașă, poate avea uneori efecte funeste. (D. S.)

Foto: Ș.M. Georgescu