Cu ochii-n 3,14

CA DE OBICEI,  
BĂTUTUL DIN PALME A PRODUS  
O RĂCIRE A RELAŢIILOR  
DINTRE VERDE ŞI TRICOLOR  

● Ca de obicei, Dan Perjovschi rezumă excelent situaţia în revista 22: „Festivalul luminilor acoperă bordurile, panseluţele, lipsa pistelor pentru biciclete şi toate casele dărîmate ilegal. Ce frumos! Noaptea galeriilor, Noaptea muzeelor, Noaptea institutelor culturale. Noaptea, numai noaptea… Art Safari-i la Ciclop între graffiti

şi miros de motorină comunistă. Care-i vînatul, cine-s vînătorii? TNB s-a redeschis cu Ponta, cu Iohannis şi înc-o dată chiar cu Puric. Teatrul a costat 60 de milioane de euro. Centrul Dansului tot n-are unde să danseze… Un munte de popcorn acoperă fîntîna de la Universitate. Kilometrul zero al democraţiei face acum reclamă unui mall.“ (

) 

● În ultimul timp, la televizor, aud tot mai multe despre fericire. Se organizează seminarii pe tema asta, ni se spune care sînt gesturile ce aduc fericirea – de pildă, bătutul din palme. Şi ni se predică diverse căi prin care să devenim fericiţi: una dintre ele e să mimăm fericirea, să ne comportăm ca şi cum am fi fericiţi. (

) 

● Anul trecut, vestea că serviciile americane au spionat-o pe Angela Merkel a produs o răcire a relaţiilor dintre SUA şi Germania. Nu e normal să-ţi spionezi prietenii, e o chestiune de încredere – i-a transmis Merkel preşedintelui Barack Obama. Acum aflu că serviciile secrete germane au spionat nişte diplomaţi francezi de rang înalt şi cel puţin doi comisari europeni. E clar: sîntem prieteni pentru că avem încredere unii în alţii şi avem încredere pentru că ne spionăm. (

) 

● La un semafor în Piaţa Romană, se face verde pentru pietoni şi oameni încep traversarea. Un şofer grăbit sau neatent le taie calea şi trece. Un cetăţean indignat (desigur) strigă după el: „Băăăi, e verde, fire-ai al dreacu’ de meltean“. S-ar părea că Bucureştiul e un (alt) fel de

(

) 

● Un bărbat şi o femeie îşi scoseseră cîinii în faţa blocului şi purtau o discuţie de specialitate. Vorbeau despre nu ştiu ce rasă la care exemplarul necorcit se recunoaşte după numărul de culori. Şi bărbatul zicea că nu e de bine cînd căţelul e tricolor. (

)  

ULTIMELE FIRE DE LALEA  
AU DECIS SĂ BOICOTEZE
GÎNDUL ÎN UNTURĂ 

● Danemarca a interzis zoofilia, relaţiile sexuale cu animale fiind considerate ilegale. Cu această ocazie, am aflat că România, Ungaria şi Finlanda au rămas ultimele ţări din Europa unde zoofilia nu e considerată o infracţiune. Oare de la Mioriţa ni se trage? (

) 

● Am lipsit o săptămînă din Bucureşti, timp în care, în blocul unde locuiesc, s-au petrecut următoarele: 1) Dna Duţă, de la parter, şi-a găsit uşa inscripţionată în exterior cu lozinci de tipul: „O să mori“, „Eşti bătrînă“, „Te caută moartea pe-acasă“ etc. Administraţia a considerat că nu e treaba ei să demareze o anchetă, iar femeia şi-a curăţat uşa şi a închis-o pe dinăuntru; 2) Dlui Bokor, ungur, de la parter, care la peste 80 de ani îşi îngrijeşte cu migală 3 m2 de grădină în faţa geamului, i s-au furat cele 11 fire de lalea şi patru narcise – le-or fi pus pe Sf. Epitaf (că era în Săptămîna Mare). Iar eu mi-am găsit apartamentul inundat… Formula 3 în una pare să fie cheia de succes a civismului concitadin de tip bloc ex-socialist cu vedere spre UE. Promit să revin cu următorul pachet promoţional. (

) 

● După ce PEN America a decis să acorde anul acesta Freedom of Expression Courage Award revistei satirice franceze

, scriitorii Teju Cole, Rachel Kushner, Michael Ondaatje, Francine Prose şi Peter Carey au decis să boicoteze festivitatea de premiere. „O crimă odioasă a fost comisă, dar chiar era vorba acolo de o problemă a libertăţii de expresie?“, s-a întrebat retoric romancierul australian, tradus şi la noi, Peter Carey. Drept răspuns, Salman Rushdie a declarat: „Dacă PEN, ca organizaţie ce apără libertatea de expresie, nu-i poate celebra pe artiştii ucişi din cauza artei lor, atunci această organizaţie nu-şi merită numele. Le-aş spune lui Peter şi lui Michael că sper ca niciodată nimeni să nu le dorească răul.“ Pe Twitter, Salman Rushdie a fost ceva mai dur şi i-a numit pe cei şase „pussies“, făcînd şi un joc de cuvinte: „Six Authors in Search of a bit of Character“. (

) 

● Anul 2015. Secolul XXI. În România trenurile merg cu o medie de 43 de km pe oră. Ce mai poţi zice? Iute ca gîndul. (

) 

● Intru la Angst. Pardon, la Mega Image. Mi se opresc ochii pe nişte cutii de plastic, de mărimea iaurturilor mari. Citesc eticheta: „Carne la garniţă, în untură“. (

) 

DACĂ PLOUĂ, O VOCE FEMININĂ
VA AVEA (PRINTRE ALTELE)  
MAI MULTE PUNCTE DE VEDERE 

● După cîteva luni de discuţii în contradictoriu, Consiliul General al Muncipiului Bucureşti a aprobat noua mare strategie de salubrizare a oraşului. S-a hotărît, printre altele, să nu se mai stropească străzile dacă plouă şi să nu se mai ridice gunoiul la orele de vîrf din trafic. Înţelepte decizii! Orice cetăţean ar putea să conceapă astfel de strategii ale bunului-simţ. (

) 

● Pe 29 aprilie, în jurul orei 10, la Radio România Actualităţi, o voce feminină emite o definiţie aparte a eroilor: „Azi este Ziua Eroilor. Să ne gîndim la aceşti oameni, care au pierdut cea mai importantă luptă – lupta cu viaţa.“ Ca să nu mai spunem că Ziua Eroilor e abia pe 21 mai. (

) 

● Din noua terminologie a buletinului meteo, cea în care vîntul nu mai „bate cu putere“, ci „e nervos“, am aflat că, în acest week-end, „vîntul va avea unele porniri la malul mării“. Ca noi toţi, de altfel, la malul mării. (

) 

● Din cîteva anunţuri apărute la mica publicitate în

de vineri, 24 aprilie 2015, am aflat ce meserii au căutare azi (printre altele) pe piaţa muncii: „agenţi de curăţenie“, „zidari calificaţi pentru catedrală“, „salatieră“, „coletatori“. (

) 

● Ionel Agrigoroaei, senator UNPR, susţine că salariul unui parlamentar ar trebui să fie de cel puţin 3500 de euro, ca să-şi poată schimba în fiecare zi cămăşile: „Eu, personal, ştiu că trebuie să vin în costume şi să-mi schimb în fiecare zi şi cămăşile, şi absolut tot, pentru că am întîlniri cu delegaţii din străinătate, am întîlniri la cel mai înalt nivel cu tot felul de persoane importante. Poporul român, cetăţenii mei, ar trebui să conştientizeze că eu nu mă pot duce în haine de şantier sau în trening. (…) Pentru a avea o clasă politică care chiar să apere interesele ţării, trebuie să le asigurăm şi condiţii. Eu vreau să vă spun că mă întîlnesc zilnic cu delegaţii străine, dezbat tot felul de probleme economice, chiar reuşesc să promovez investiţii în afara României pentru românii noştri, pentru mediul antreprenorial românesc, sau invers, pentru crearea locurilor de muncă în România, şi eu mă duc cu un Cielo ruginit de 15 ani la acea întîlnire. Vă daţi seama ce impresie creez eu la acel partener strategic pentru România. Ce-ar mai însemna ca eu să mă duc şi îmbrăcat ponosit sau să mă duc nepotrivit din mai multe puncte de vedere? E o problemă de siguranţă naţională din punctul meu de vedere.“ (

)

Foto: Ş. Georgescu