Cu ochii-n 3,14
ÎN ZIUA DE AZI, FRUMUSEȚEA A FOST ÎNCHISĂ ÎN DICȚIONAR (ÎNTR-O ZONĂ MAI DIFICILĂ) PENTRU CĂ SCHIMBASE IDEEA DE FICȚIUNE
● Dacă în Pisicile aristocrate felinele au fost trecute în testament și au moștenit o avere, în ziua de azi un cîine poate cumpăra el însuși un apartament și chiar semna contractul, aplicînd una dintre cele patru „parafe“ din dotare. Într-un cartier din vestul Teheranului, un cîine a devenit beneficiarul unei astfel de tranzacții, care s-a lăsat însă cu urmări nefaste pentru agentul imobiliar. Chiar dacă, într-o înregistrare video devenită virală, un cuplu declară că, în lipsa unui moștenitor, vinde apartamentul cîinelui Chester, agentul a fost acuzat de „subminarea valorilor morale“ și arestat. În Iran, țară musulmană, cîinele este considerat un animal necurat. (A. A. D.)
● Pe strada Inocenței m-am intersectat cu două femei angajate la REBU. Una dintre ele atîrnase de tomberon o ghirlandă de flori roz, de hîrtie. În lumina mieroasă de toamnă, frumusețea apare de unde nu te aștepți. (A. M. S.)
● Una dintre rutele metroului din Hamburg a fost închisă timp de aproximativ o oră din cauză că o lebădă s-a așezat sub un tren. Conducerea Hamburg U-Bahn a anunțat că „reluarea circulației depinde doar de lebădă“, apelînd în același timp la Olaf Niess, „Tatăl lebedelor“, (Schwanenvater), directorul Departamentului Lebedelor, o funcție care datează din 1674 și care are ca scop protejarea speciei. Departamentul și funcția au fost înființate ca urmare a unei legi din 1664, potrivit căreia este o infracțiune pedepsită dacă ataci sau chiar insulți o lebădă. (S. G.)
● Se pare că procesul de pătrundere a limbii engleze în lexicul românesc nu încetează să surprindă. Așa se face că o doamnă îmi explica zilele trecute că știe de la fiica ei, elevă de liceu, că „buleala“ e o practică încă vie, iar elevii din ziua de azi nu sînt deloc mai empatici. O privesc consternată, în semn că n-am înțeles, și doamna mă lămurește: „Adică elevii se bulează unii pe alții, domnișoară“. O întreb încă nelămurită dacă e vorba de bullying cumva, la care îmi răspunde cu epuizare: „Mdaa, adică se bulează, adică fac mișto unii de alții“. Verific în dicționar și, într-adevăr, „a bula“ nu e încă acolo, dar bullying, da. Nu există forme de feminin pentru profesii practicate în mare parte de femei, dar e acest „bullying“, iar asta ar trebui să dea de gîndit. (I. M.)
● O echipă a unei televiziuni locale din Chicago filma la fața locului un reportaj despre jafurile și tîlhăriile care au loc tot timpul într-o zonă mai dificilă a orașului, cînd un grup de trei tipi, mascați și înarmați, au apărut și i-au jefuit, luîndu-le și camera de filmat împreună cu alte obiecte personale, de genul portofelelor, ceasurilor, inelelor etc. Viață, nene, nu povești supte din deget! (S. V.)
● Lista de întreținere de la bloc a fost mereu motiv de ceartă, rușine sau, ocazional, violență. Regula e clară: administratorii de bloc nu acceptă plata facturilor pînă nu s-au achitat restanțele. Un bărbat de 81 de ani din Iași s-a enervat cînd i s-a spus acest lucru și i-a aplicat administratorului o lovitură de ciocan (pe care îl avea la el pentru că tocmai schimbase două roți la mașină). N-ar fi vrut să se oprească aici cu bătaia, dar au intervenit vecinii. În instanță și-a recunoscut fapta, dar a susținut, în apărarea lui, că se săturase să fie mereu jignit și umilit pe tema datoriilor. Condamnarea a fost de un an cu suspendare și, de la momentul respectiv, făptașul a avut de plătit daune materiale, de efectuat muncă în folosul comunității și de urmat un program de reintegrare socială. „Inculpatul, deşi aflat la o vîrstă venerabilă, care ar fi putut reprezenta temeiul abordării cu înţelepciune a situaţiilor conflictuale survenite, a înţeles să gestioneze problemele cotidiene printr-o manifestare extrem de violentă“, figura în confirmarea pedepsei, din partea Curții de Apel. (A. A. D.)
● Firma de jucării daneză Lego încearcă să înlocuiască plasticul din care sînt fabricate „cărămizile“ ei binecunoscute, pentru că plasticul ar fi din petrol, iar producerea lui n-ar fi ecologică. Dacă ar reveni la tradiționalele cuburi din lemn, ar trebui, desigur, să taie păduri, dacă le-ar face din metal sau piatră ar fi, bineînțeles, prea dure și copiii s-ar putea accidenta. Deocamdată, nu au găsit soluția. Cînd îi auzi cu ce fel de probleme grave se confruntă, parcă ți se face și frică să nu cumva să ajungă la ideea de a nu mai face deloc nici jucării și, poate, nici copii. (A. M.)
● Manelistul Nicolae Gușă despre fiul său, care a fost prins drogat la volanul mașinii cu care se oprise într-un șanț: „E ceva banal la el, ca cum ar fi o repetiție, cum facem noi, lăutarii“. Nu cred că am găsit o descriere de personaj la fel de bună în literatura de ficțiune românească a ultimilor ani. (M. C.)
PROBABIL S-A AJUNS LA CONCLUZIA CĂ NATURA PUBLICULUI VECHI NU MAI E CE A FOST
● Kamolion Kalonov, un rus condamnat la 22 de ani de închisoare pentru un dublu omor, furt, deținere de arme, muniție și explozibili, a evadat chiar în ziua în care trebuia să fie eliberat. A fost prins după cîteva zile, iar eliberarea i-a fost revocată și transformată în deportare. Probabil că judecătorii au ținut cont de dorul său de ducă. (S. G.)
● Este adevărat că oamenii de știință au creat un animal numit „găinozaur“? Da. Cercetătorii au modificat embrioni de pui astfel încît, în locul ciocului, să le crească un bot de reptilă. E adevărat că există o mașină care calculează cît de neplăcut miroase respirația cuiva? Da. Mașina a fost testată și instalată în Belgia de o companie producătoare de bomboane: pentru a face testul, persoana suflă într-un mic tub. Dacă mașina consideră că aceasta are o respirația urît mirositoare, îi oferă o bomboană cu mentă. E adevărat că în spațiul cosmic nu există nici un miros? Nu. Studiind mirosul combinezoanelor astronauților, s-a ajuns la concluzia că spațiul cosmic miroase a friptură arsă, iar Luna a praf de pușcă. E adevărat că e imposibil să dormi mai mult de 20 de ore? Nu. Cei care suferă de sindromul Kleine-Levin pot dormi zeci de zile (recordul actual e de 44 de zile). Această boală mai e numită și „sindromul frumoasei din pădurea adormită“. E adevărat că există o boală care te împiedică să îmbătrînești? Da. Hyomyung Shin, un coreean în vîrstă de 26 de ani, are sindromul Highlander, care-i încetinește creșterea. El seamănă cu un copil de 13 ani și încă n-a trecut prin pubertate. E adevărat că un dinte poate crește în nas? Da. Un medic chinez a descoperit un dinte în nasul unuia dintre pacienții săi. Dintele începuse să crească de-a curmezișul după ce pacientul, copil fiind, mușcase dintr-un aliment prea tare. (Dis-moi! C’est vrai?, Verthé Valentin, La-rousse, 2018) (M. P.)
● O nouă specie de pangolin (a noua!) a fost descoperită de cercetători în urma analizei unor solzi ai acestui mamifer, găsiți în provincia chineză Yunnan. Pentru că prezintă asemănări cu ramura asiatică a familiei pangolinilor, ce poartă numele de „Manis“, cercetătorii au numit-o „Manis mysteria“, cu referire la natura sa enigmatică. La care s-ar putea adăuga istoria recentă zbuciumată a acestui mamifer, la fel de misterioasă, legată de epidemia de COVID. (A. M. S.)
● Cum se făcea turism în alte vremuri, atunci cînd clientul nostru era stăpînul nostru? Din ziarul Libertatea – Orăștie, 1909: „Aviz. Subsemnatul preluînd restaurantul La Strugurul din Blaj, am onoare a mă recomanda bunăvoinței publicului mare românesc, asigurîndu-l din parte-mi de un serviciu prompt, culant, pe lîngă cele mai moderate prețuri. Odăi de închiriat, mîncări gustoase, beuturi excelente! În diferite prețuri (după dorință) primesc în cost și studenți, servindu-li-să costul la locuință. Cu cea mai profundă stimă Ioan Săcărean, hotelier La Strugurul“. (sursa – Reclame Vechi Românești) (A. P.)
● O întrebare pe e-mail de la eMAG: „Ești #CăutătorDeNou?“. Sincer să fiu, nu mă gîndisem la una ca asta pînă acum, dar (avînd în fața ochilor exemplul lui „Relu Căutărescu, #CăutătorulMereuÎnPriză pe eMAG“) înclin să cred că nu. Și chiar dacă eMAG revine în forță cu îndemnul „Ofertele nebune te strigă pe nume“, aș rămîne la „Sînt vechi, domnule!“. (D. S.)
● Cînd aud nume din echipa de rugby a Franței, prezentă la Cupa Mondială de anul acesta, precum Peato Mauvaka sau Sekou Macalou, cîrcotașii pot spune că Franța nu mai e ce a fost. Asta deși îndepărtata Nouméa din Pacific, de unde vine Mauvaka, e teritoriu francez, iar Macalou e născut chiar în suburbiile Parisului. Dar ce-or zice aceiași cîrcotași cînd studiază echipa României, din care fac parte niște jucători la fel de extraordinari, precum Hinckley Vaovasa, Tevita Manumua, Jason Tomane, Sioeli Lama, Fonovai Tangimana sau Taliauli Sikuea? Băieții noștri! (A. M.)
