Cu ochii-n 3,14
ÎN FOND, CE ESTE CALENDARUL ETERNITĂȚII DACĂ NU UN MECANISM BINE ODIHNIT ÎNAINTE ȘI LIPSIT DE HAZ ÎNTOTDEAUNA?
● NAO este un robot social, creat de japonezi, pe care o echipă de cercetători iranieni l-a programat în chip de profesor pentru a preda la clasă islamul. În fond, ce este AI dacă nu și un nou mediu pentru comunicarea religiei? Iar, în curînd, pentru comuniunea religioasă. (M. C.)
● E adevărat că o firmă chinezească își încurajează angajații să slăbească? Da. Kingtian Consulting le plătește angajaților 25 de euro pentru fiecare kilogram pierdut. E adevărat că siropul de tuse conține scuipat de broască? Nu. Dar multe siropuri de tuse conțin, în schimb, mucus de melc. E adevărat că există o lampă care funcționează cu urină? Da. Universitatea Bristol din Anglia a construit pisoare care recuperează urina pentru a o folosi la iluminarea încăperilor; electricitatea necesară e produsă prin descompunerea materiei organice. E adevărat că în Franța au existat ore de 100 de minute? Da. După Revoluția Franceză, „calendarul republican” a adoptat pentru scurtă vreme ziua de 10 ore, ora de 100 de minute și minutul de 100 de secunde. E adevărat că scutecele au fost inventate pentru astronauți? Da. În anii 1950, în cadrul unui program de explorare a cosmosului, au fost inventate scutecele absorbante, pentru astronauții care urmau să plece în spațiu (Verthé Valentin, Dis-moi! C’est vrai?, Larousse, 2018). (M. P.)
● Recent s-a descoperit „parfumul eternității”. Este vorba despre o analiză a cercetătorilor de la Institutul Max-Planck care au decodificat o aromă străveche prin identificarea ingredientelor folosite în balsamurile de mumificare a unei mumii egiptene vechi de 3.500 de ani: ceara de albine, uleiurile de plante, rășina de fistic și Dammar. Oamenii de știință au recompus astfel parfumul, reușind să-l reînvie. Dacă Patrick Süskind ar fi prins știrea, probabil că subtitlul cărții sale, Parfum, ar fi fost „Povestea unei vieți”. (S. G.)
● În Londra încă mai există exact cinci lampagii, în a căror sarcină cade aprinderea ultimelor felinare cu gaz, datînd din epoca victoriană. Primele au apărut în 1812, iar la vremea respectivă existau nu mai puțin de 25.000 de lampagii care aveau în grijă felinare pe toate străzile. Ultima dată au fost aprinse și stinse la propriu, cu ajutorul unui băț lung, la începutul anilor ’80, apoi în ele a fost încorporat un mecanism ca un ceas mecanic, care se poate trage. Acesta permite programarea aprinderii felinarelor în fiecare seară. Înainte ca ele să apară, străzile Londrei erau periculoase și întunecate. Lampagiii care încă se mai ocupă de cele rămase pînă azi, amplasate în zone istorice celebre din capitala engleză, sînt de părere că lumina lor caldă, portocalie, nu a mai putut fi reprodusă de nici o altă sursă de lumină. (A. A. D.)
● Un precupeț care vindea vinete și dovlecei îi spunea altui precupeț care vindea cartofi: „Nu se poate, băi, Costele, dacă nu ești foarte bine odihnit și complet treaz, îți cade cartea din mînă, ce adică, eu nu știu ce spun?... Iar cînd vin de la piață, eu sînt legumă“. (A. M.)
● Dacă înainte mîncam pere mălăiețe și prune brumării, astăzi perele din magazine și chiar din piață se numesc Williams,Conference sau Santa Maria, iar prunele Stanley. (A. M.)
● Biblioteca Națională a anunțat acum cîteva zile marea redeschidere după eradicarea populației de ploșnițe din incinta sa. Biblioteca Națională este în mod oficial un loc literalmente curățat și lipsit de haz, nu i-au mai rămas nici măcar ploșnițele. (I. M.)
● Sinuciderea unei învăţătoare a scos în stradă zeci de mii de profesori în Coreea de Sud, care se plîng de presiunile pe care le suportă din partea părinţilor şi a sistemului. Lumile or fi diferite, dar problemele oamenilor seamănă întotdeauna. (A. M. S.)
DUPĂ EFORTURI CONTINUE, SE PARE CĂ OMENIREA A PORNIT ÎNTR-O CĂLĂTORIE EVENTUAL MAI LUNGĂ, CU UN MIJLOC DE TRANSPORT SUPERIOR
● Instrumente și scule fantastice. Sub codul de produs 224500, firma Rothenberger oferă un „pieptăn pentru radiatoare” –mai precis, un pieptăn pentru îndreptat lamelele fine din interiorul aparatelor de aer condiționat, o operațiune, în fond, de bun-simț: după o vară toridă de eforturi continue, are și aerul condiționat dreptul să fie curățat, răsfățat, pieptănat. (M. P.)
● Un titlu din cotidianul Fapta, 1945: „Desființarea bacșișurilor la restaurante”. Și argumentele: „Deoarece România a rămas printre ultimele țări în care bacșișul și-a păstrat un caracter oarecum oficial, autoritățile de resort s-au gîndit la desființarea lui. Și asta din două motive: Mai întîi, pentru că nu cadrează cu cinstea profesională a unui muncitor și, în al doilea rînd, eliminarea orientalismului retrograd”. Se pare că de bacșișuri și de orientalismul retrograd nu am scăpat nici pînă în ziua de azi. (sursa: Reclame vechi românești) (A. P.)
● Conform unui nou studiu, se pare că umanitatea antică aproape a dispărut în urmă cu aproximativ 900.000 de ani. Populația globală a scăzut atunci la aproximativ 1.280 de indivizi reproducători. Mai mult, populația primilor strămoși ai omului a rămas atît de redusă pe o durată de circa 117.000 de ani. Dacă omenirea n-a dispărut nici în aceste condiții, s-ar putea ca asta să fie o veste proastă pentru amatorii de scenarii apocaliptice de azi. (A. M. S.)
● Despre oameni și hamsteri: Reza Baluchi, un bărbat din Florida, a fost prins de Garda de Coastă a SUA după ce a pornit într-o călătorie pe mare de trei zile, în încercarea de a traversa vastul Ocean Atlantic acționînd o roată uriașă de hamster. (S. G.)
● Am văzut etichete de sticle de vin pe care scrie vegan sau produs vegan. Din două, una: ori vinificatorii știu că ar exista și vin făcut din carne (eventual cel roșu, din carne de porc sau vită, și cel alb, din carne de pui sau curcan), ori ei au descoperit că unii vegetarieni ar fi atît de ignoranți încît au decis că e cazul să-i informeze în scris că vinul este chiar vegan. (A. M.)
● Dacă cineva credea că instituțiile din România sînt birocratizate, ei bine, în Spania scopul ghișeelor e să mențină o coadă cît mai lungă, pe care o parcurgi ca să realizezi că ai stat la coada greșită, și tot așa. (I. M.)
● Doi tineri italieni, unul de 19 ani, celălalt de 20, se găseau pe o cîmpie între două localități și s-au gîndit să ajungă la destinație, totuși, cu un mijloc de transport, deși nu aveau bani. Așa că unul dintre ei a simulat o leșinătură pe motiv de insolație, iar celălalt a sunat la Ambulanță. Evident, mașina a sosit rapid, i-a dus pe cei doi la Urgențe, de unde bineînțeles că au plecat binedispuși peste cîteva minute, cînd medicii au constatat că leșinatul n-avea nimic. Totul ar fi rămas între ei dacă nu ar fi avut ideea, tot mai răspîndită printre tineri, de a se da mari pe TikTok cu isprava lor. Așa au aflat carabinierii, care au trecut la sancționarea celor doi. Unul dintre ei a spus: „Recunosc, am fost un cretin să fac așa ceva. N-ar fi trebuit”. Nu știu la ce s-a referit, la simularea situației de urgență sau la bravada de pe TikTok... (S. V.)
● Cîteva cifre despre bugetul României la 1929 (dintr-un tabel publicat în Almanach Argus pe anul 1929): „ARMATA – 7.930 de milioane; INSTRUCȚIA – 4.848 de milioane, din care: Învățămîntul primar și normal – 2.570 de milioane; Învățămîntul secundar – 691 de milioane; Învățămîntul profesional – 442 de milioane; Învățămîntul superior – 321 de milioane etc.; INTERNE – 1.916 milioane, din care: Jandarmii – 802 milioane; Poliția – 498 de milioane; Prefecturi – 307 milioane; Poliția Capitalei – 146 de milioane etc.; AGRICULTURĂ – 1.536 de milioane, din care: Casa împroprietăririi – 379 de milioane; Casa pădurilor – 306 milioane; Direcția zootehnică – 229 de milioane; Direcția fermelor – 127 de milioane etc.; CULTE-ARTE – 1.343 de milioane, din care: Biserica ortodoxă – 732 de milioane; Biserica unită – 122 de milioane; Bisericile minoritare – 173 de milioane; Artele – 138 de milioane etc.“. Pe următoarele locuri în bugetul anului 1929 apar, într-o ordine descrescătoare, Justiția, Sănătatea, Comunicațiile și Lucrările Publice, Munca. Precum se poate observa, Instrucția (astăzi îi spunem Educație) se afla pe locul al doilea, ca importanță și ca mărime a sumelor alocate, în structura cheltuielilor bugetare de pe atunci. Vremuri apuse… (D. S.)
